Eu sint in vacanta astazi…ca si odihna face parte din planul Lui Dumnezeu. Nu mai am practica in asta si incepusem sa uit…Este pe undeva o obraznicie sa ne purtam ca si cind n-avem nevoie de o zi de odihna pe saptamina.Exista o plata si pentru obraznicia asta si va pot spune …la ureche, cam ce-o sa patiti.
Odihna ne-a fost data ca dar. Imaginati-va ca duceti cuiva un pachet frumos impachetat cu un dar special de care stiti précis ca are nevoie…si persoana respectiva il pune undeva intr-un cabinet…pentru mai tirziu…si poate il mai scoate afara peste doi ani sa vada ce este inauntru…Si il scoate afara doar pentruca a fost bolnav de o vreme din cauza stressului si sta pe acasa sa se reabiliteze…. Daca ar fi desfacut darul la timp…poate nu-i mai trebuia reabilitare.
Si grijuliu, Dumnezeu ne-a pregatit un astfel de dar…in fiecare saptamina.
Luati-l cu multumire…si bucurati-va de el cu cei dragi. Invatati si pe copii sa aiba respect de darurile acestea nemeritate si nepretuite…Daca Dumnezeu a stabilit ca avem nevoie de ea…fiti siguri ca El isi cunoaste proiectul bine…si stie de ce avem nevoie.
M-am gindit sa va ofer o mini vacanta in Argentina. Clic pe link si aveti putina rabdare …inceputul e mai putin atragator…dar continutul o sa compenseze. Multumiti Domnului pentru toate lucrurile…si sa aveti un weekend placut.
http://www.slideshare.net/pattysolo/cataratas-del-iguaz-grande/
31 August 2008
GARDEN AFFAIR POEM CONTEST
Simbata, 6 Septembrie, in gradina mea o sa se adune prietenii mei romani. Care pot sa vina, care vor sa vina…
Acum citiva ani cind am implinit 50 de ani, am realizat ca nu prea am chef de nici un cadou dar…mi-ar place sa-mi vad prietenii macar o data pe an. Noi romanii ne-am imprastiat asa de mult si ca ar fi bine sa ne vedem mai des decit la inmormintari si nunti…si atunci am “decretat” sarbatoarea asta, in care , de regula comand mici si bauturi racoritoare pentru toti si fiecare mai aduce ce vrea sa aduca sa serveasca cu ceilalti. Seara ascultind la muzica la lumina unor faclii, si recitind versuri vechi, sau cintind o cintare uitata, sau povestind ceva de pe vremuri…se reinoiesc spiritele, si ne simtim cu 100 de ani mai tineri…
Pina acum experientele au fost toate bune si frumoase…
Anul asta ca activitate…o sa le citesc poeziile pe care mi le veti trimite …2 strofe, maxim 4…va las sa alegeti subiecul…dar sa fie decent…si am sa supun la vot. Cistigatorului am sa-I trimit personal o cutie mare de See`s candy…Astept poemele dumneavoastra…aveti pin ape 6 Septembrie…
Va multumesc anticipat…
28 August 2008
Un copil crescut bine...
Intr-o natiune condusa de Un Dumnezeu ...
Intr-o zi o fetita de 6 ani statea cuminte in clasa ei la scoala. Invatatoarea se pregatea sa explice Evolutia in clasa ei.
Invatatoarea intreba un baietel...
Invatatoarea:Tommy tu vezi pomul ala afara?
Tommy: Da il vad.
Invataoarea : Du-te pina afara si uita-te sa vezi daca poti sa vezi cerul.
Tommy: Ok...(si citeva minute mai tirziu se intoarce...) Am vazut si cerul...
Invatatoarea:...Si ai vazut pe Dumnezeu acolo?
Tommy: Nu...
Invatatoarea:...Asta vroiam sa va explic. Nu-l vedem pe Dumnezeu pentruca el nu exista!!!
Fetita ceru voie sa-i puna si ea baietelului citeva intrebari:
Invatatoarea agrea si fetita incepu sa-l intrebe pe baietel...
Fetita: Tommy, tio vezi pomul ala afara?
Tommy: Da, il vad.
Fetita: Tommy, tu vezi iarba aia afara?
Tommy: Daaaaaaaaa, o vad.
Fetita: Da cerul il vezi?
Tomy: Daaaaaaaaa sigur ca-l vad!
Fetita: Tommy, to o vezi pe Doamna Invatatoare?
Tommy: dA O VAD.
Fetita: Tommy, tu vezi creierul Doamnei invatatoare?
Tommy: Nu...nu il vad...
Fetita: Bine ...atunci in acord cu ceea ce am invatat noi astazi in scoala, e posibil Doamna Invatatoare sa nu aiba creier...
II Corinteni 5:7 .................................................................
SOMEBODY'S RAISING THEIR KID RIGHT!
One Nation, 'Under God'.
One day a 6 year old girl was sitting in a classroom. The teacher was going to explain evolution to the children.
The teacher asked a little boy: Tommy do you see the tree outside?
TOMMY: Yes.
TEACHER: Tommy, do you see the grass outside?
TOMMY: Yes.
TEACHER: Go outside and look up and see if you can see the sky.
TOMMY: Okay. (He returned a few minutes later) Yes, I saw the sky.
TEACHER: Did you see God up there?
TOMMY: No.
TEACHER: That's my point. We can't see God because he isn't there. Possibly he just doesn't exist.
A little girl spoke up and wanted to ask the boy some questions. The teacher agreed and the little girl asked the boy: Tommy, do you see the tree outside?
TOMMY: Yes.
LITTLE GIRL: Tommy do you see the grass outside?
TOMMY: Yessssss!
LITTLE GIRL: Did you see the sky?
TOMMY: Yessssss!
LITTLE GIRL: Tommy, do you see the teacher?
TOMMY: Yes
LITTLE GIRL: Do you see her brain?
TOMMY: No
LITTLE GIRL: Then according to what we> were taught today in school, she possibly may not even have one!
(You Go Girl!)
'FOR WE WALK BY FAITH, NOT BY SIGHT' II CORINTHIANS 5:7
Intr-o zi o fetita de 6 ani statea cuminte in clasa ei la scoala. Invatatoarea se pregatea sa explice Evolutia in clasa ei.
Invatatoarea intreba un baietel...
Invatatoarea:Tommy tu vezi pomul ala afara?
Tommy: Da il vad.
Invataoarea : Du-te pina afara si uita-te sa vezi daca poti sa vezi cerul.
Tommy: Ok...(si citeva minute mai tirziu se intoarce...) Am vazut si cerul...
Invatatoarea:...Si ai vazut pe Dumnezeu acolo?
Tommy: Nu...
Invatatoarea:...Asta vroiam sa va explic. Nu-l vedem pe Dumnezeu pentruca el nu exista!!!
Fetita ceru voie sa-i puna si ea baietelului citeva intrebari:
Invatatoarea agrea si fetita incepu sa-l intrebe pe baietel...
Fetita: Tommy, tio vezi pomul ala afara?
Tommy: Da, il vad.
Fetita: Tommy, tu vezi iarba aia afara?
Tommy: Daaaaaaaaa, o vad.
Fetita: Da cerul il vezi?
Tomy: Daaaaaaaaa sigur ca-l vad!
Fetita: Tommy, to o vezi pe Doamna Invatatoare?
Tommy: dA O VAD.
Fetita: Tommy, tu vezi creierul Doamnei invatatoare?
Tommy: Nu...nu il vad...
Fetita: Bine ...atunci in acord cu ceea ce am invatat noi astazi in scoala, e posibil Doamna Invatatoare sa nu aiba creier...
II Corinteni 5:7 .................................................................
SOMEBODY'S RAISING THEIR KID RIGHT!
One Nation, 'Under God'.
One day a 6 year old girl was sitting in a classroom. The teacher was going to explain evolution to the children.
The teacher asked a little boy: Tommy do you see the tree outside?
TOMMY: Yes.
TEACHER: Tommy, do you see the grass outside?
TOMMY: Yes.
TEACHER: Go outside and look up and see if you can see the sky.
TOMMY: Okay. (He returned a few minutes later) Yes, I saw the sky.
TEACHER: Did you see God up there?
TOMMY: No.
TEACHER: That's my point. We can't see God because he isn't there. Possibly he just doesn't exist.
A little girl spoke up and wanted to ask the boy some questions. The teacher agreed and the little girl asked the boy: Tommy, do you see the tree outside?
TOMMY: Yes.
LITTLE GIRL: Tommy do you see the grass outside?
TOMMY: Yessssss!
LITTLE GIRL: Did you see the sky?
TOMMY: Yessssss!
LITTLE GIRL: Tommy, do you see the teacher?
TOMMY: Yes
LITTLE GIRL: Do you see her brain?
TOMMY: No
LITTLE GIRL: Then according to what we> were taught today in school, she possibly may not even have one!
(You Go Girl!)
'FOR WE WALK BY FAITH, NOT BY SIGHT' II CORINTHIANS 5:7
POMUL ... CA OMUL (3)
Cred ca o sa am un jurnal …cu pomul meu. A trecut acuma un pic de cind n-am mai scris despre el…cel putin doua saptamini.
Trebuie sa va spun ca in tot acest timp, in mod constant el a produs cele mai delicioase fructe, fiind materie prima pentru placinte si blended drinks si folosit proaspat. Pina si Lilly si Silly au fost gasite adapostindu-se si ciugulind …ce era pe jos.
M-am dus astazi din nou la el…si gratios , l-am vazut ca si-a ridicat crengile cam cu o palma de la pamint. Inca mai are fructe…si chiar daca sint coapte nu le arunca pe jos asa cum le arunca alti pomi si numa vezi crengile goale dintr-o data si tot rodul e pe jos. Nu…disciplinate parca si fructele asteapta cu rabdare sa intinzi mina si sa le iei.
Il vad cum incearca sarmanul de el sa se indrepte…si sper…ca incet sa isi ridice crengile in sus…si am de gind sa-i pun ceva proptele. Stiti ce cred eu ca se intimpla cu pomul asta? Este un pom binecuvintat. Nu ridicati din sprincene…exista un smochin in Biblie de care imi amintesc foarte bine si care a fost blestemat sa nu mai dea rod niciodata. Nu…pomul meu. Nu arata drept, nu arata falnic…nu e impresionant in nici un fel…si nu e nici pregidist. De la gisca si giscan, pina la copii si babute…gospodine…sau numai simplii mincaciosi…toti au savurat cu placere fructele lui. Nu e cine stie ce soi rar…dar e natural, are juice…are aroma…e organic…si satisface si bucura pe cel care le incearca.
Deci…lectia numarul trei…oricare pom ai fii…roada n-o sa te omoare…culegatorii cit de multi n-o sa iti dauneze…si cu timpul ai sa te indrepti daca te-ai indoit de greutate. Satisfactia este rasplata ta, stiind ca ai potolit foame si sete, ca roada ta a fost folosita de altii in alte proiecte in care ai dat gust si culoare si frumusete…altor lucruri bune.
Si cel mai de pret lucru pentru orice pom…oricare ar fi el, cit de obisnuit…este sa stie ca a devenit o binecuvintare…
27 August 2008
Lista De Cumparaturi
Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.
Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta to t punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.
PUTEREA UNEI RUGACIUNI:
Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune. Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire.
Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii si rudele voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre.
Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi.
Amin.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.
Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta to t punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.
PUTEREA UNEI RUGACIUNI:
Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune. Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire.
Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii si rudele voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre.
Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi.
Amin.
Democratii...
Democratii in sfirsit au dezvoltat un PUTERNIC sens de moralitate. I-au interzis lui John Edwards sa vorbeasca la conventia democratilor, din cauza relatiei extramaritale ce a avut-o si pentruca a mintit despre ea. In locul lui, o sa vorbeasca…Bill Clinton.
The democrats have suddenly developed a keen sense of morality. John Edwards has been banned from making a speech at the democratic convention for having an affair and lying about it. In his place Bill Clinton will be speaking.
The democrats have suddenly developed a keen sense of morality. John Edwards has been banned from making a speech at the democratic convention for having an affair and lying about it. In his place Bill Clinton will be speaking.
26 August 2008
AMINTIRI DIN VALEA REGILOR
Fiecare zi…o amintire…
Baietelul fratelui meu se numeste Abel. Abel, ca oricare dintre noi are …si el…pasiunile lui. Ultima lui pasiune…a devenit in ultima vreme un obicei din ce in ce mai “murder”, dat fiind faptul ca obiectul pasiunii lui putea fii gasit peste tot prin casa…pe jos, pe la cutia de gunoi si alte locuri nepotrivite …ca apoi sa-si ia locul preferat intre buzele tinere ale lui Abel .Numele acestei pasiuni este “binki”.
Cu citeva zile in urma, inainte de plecarea matusii lui in calatorie, mamica lui i l-a dat acesteia sa-l duca si sa-l lase la …piramide in Egipt. Si ca dovada…iata poza !
Abel este ok …despartirea s-a facut fara multa drama…si amintirea este fantastica.
Ma intreb acuma…astia mai mari care stim sa citim…n-avem si noi ceva naravuri mai “nepotrivite” care ar trebui sa ne dea de gindit?
Dati-mi va rog citeva exemple de astfel de indeletniciri pe care societatea noastra de crestini moderni ar trebui sa …le duca si sa le paraseasca in Valea Regilor?
25 August 2008
RABDAREA
…De ce m-am hotarit sa scriu despre subiectul asta? Pentruca nu mai am rabdare…Dupa cum vedeti, m-am apucat acum pe asfintit de viata sa imi etalez putinele cunostinte, stropul de talent…(aahhh…), gindurile deseori incilcite…si cita experienta ce mi-am facut-o in viata…si aia facuta calcind in strachini. Si acuma astept cu sufletul la gura ca si jucatorii pe teren sa vad daca nu ma fluiera vreun arbitru.
Asa ca m-am intrebat… ce este rabdarea…? Si am sa caut chiar acuma in dictionar sa vad…si am gasit…”rabdare, rabdari…Faptul de a rabda: capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale: putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente”. Si am gasit tot acolo ceva cuvinte care pareau similare cu rabdarea:” staruinta, indulgent, ingaduire, nadejde, patimire, speranta, suferinta, toleranta”. Cam mult pentru un simplu cuvintel.
De cind oare incepem sa fim nerabdatori? De la ce virsta avem problema asta? Cred eu ca de cind incepem sa vrem ceva…de atunci incepem sa avem probleme de rabdare. Copii mici se arunca pe jos cind nu le dai ce vor ei la timp…iar oamenii mari…daca ar face numai ce fac copii n-ar arata prea bine pe moment…dar le-ar prinde mai bine mai tirziu in viata… cind ma gindesc la propriile mele lipsuri de rabdare…si consecintele lor…daca m-as fi aruncat pe jos…astazi as avea mai putine strachini pe constiinta.
Lipsa de rabdare ne da duturor multa bataie de cap. Imaginati-va cum calatoareau cei din vechime…si cit le lua sa ajunga dintr-un loc in altul. Cu tot comfortul si tehnologia avansata, si cu toata limita de viteza ridicata…daca legea spune 55, noi mergem mai repede, daca mergem pe un freeway unde viteza este 65 , noi mergem si mai repede…nu ne exersam rabdarea niciodata si pentru nici un lucru. Romanul vechi spunea ca “graba strica treaba”…si gospodinele bune stiu ca anumite mincaruri nu iasa bune daca le grabesti…fructele nu sint gustoase daca le iei inainte de vreme…si copii nu sint crescuti bine daca iara ii impingem inainte in toate aspectele vietii cu viteza luminii…numai ca sa zicem satisfacuti ca… gata…am facut-o si pe asta.
Americanii parca intra intr-o cursa cind ajung copii la virsta adolescentei si cu cit sint mai complicati anii adolescentei cu cit parintii asteapta ca copii sa ajunga la 18 ani si …pe usa afara…
Fata mea cea mai mare a venit acasa de la scoala cind era in clasa a patra si era foarte ingrijorata. Am intrebat-o de ce-i asa de posomorita si dupa o vreme mi-a spus ca prietena ei de la scoala are o sora mai mare care are 17 ani si jumatate si ca parintii ei au spus sorei mai mari ca abia apuca sa implineasca 18 ani ca sa o vada plecata… Asa ca fata mea a inceput sa se ingrijoreze si ea si m-a intrebat daca si eu o dau afara…
Daca ne lipseste rabdarea cu copii nostrii si uneori ne scapam si spunem lucruri pe care daca am avea rabdare nu le-am spune, apoi nu prea avem rabdare nici cu parintii nostrii mai batrini si nici cu cei din casa…sot, sotie…
Citi dintre noi am “reparat” o relatie cu o vorba neinteleapta spusa din lipsa de rabdare si am darimat complet relatia respective?
M-am gindit la cel mai rabdator om din Biblie, in afara de Domnul Isus care a fost rabdarea intrupata si apoi crucificata…si in a carui rabdare - suferinta s-au contopit toate cuvintele similare ce le-am spus la inceput. Ma refer la Iov, care a trecut prin necazuri mai mult decit unii dintre noi…si care a avut suficiente motive sa-si iasa din fire…si totusi n-a facut-o…si spre deosebire de Adam care s-a grabit sa manince si apoi sa invinuiasca, Iov a ramas suferind rabdator pin ace Dumnezeu a rezolvat problemele lui. Si apoi m-am gindit la Avraam…prietenul lui Dumnezeu… care n-a avut rabdare…
De fapt tot ce am scris aici am scris pentruca m-am gindit la tot ce se intimpla chiar acum in Israel…si Palestina…si prin imprejurimi. Sora mea a venit de doua zile din vizita ce a facut-o acolo si ne-a spus ca in Ierusalim sint mai multi oameni cu arme decit fara, iar in Egipt cei inarmati sint chiar mai multi la numar decit in Ierusalim.
Ne-a spus ca autobuzele de turisti…nu prea multe, au fost intercalate cu camioane cu soldati si asa au fost escortati pretutindeti…ne-a mai spus ca lumea e tensa si oamenii vorbesc despre un al treilea razboi mondial. Bineinteles astea nu sint stiri aduse de jurnalisti sau de oameni politici…astea sint doar amanunte din impresiile unui turist…Mi-a spus ca in mijlocul Ierusalimului au scos o menorah uriasa facuta din aur si e ca un pom urias, si ca dupa cele ce se spun pe-acolo, ei cred ca chivotul si tot ce este necesar noului Templu…absolut tot le sint déjà la indemina doar sa inceapa…
Ideea mea a fost insa ca o lipsa de rabdare in cazul lui Avraam , are repercursiuni in ani asupra tuturor urmasilor lui. Si o lipsa de rabdare din partea noastra, are repercursiuni asupra copiilor, parintilor, familiei, rudelor si bisericii…Nu sintem perfecti, dar asa cum din an in an practicam limba engleza si vorbim din ce in ce mai bine, ar trebui sa practicam si rabdarea ca pe una dintre cele mai valoroase virtuti posibile.
Rabdarea este una dintre virtutile care fac tovarasie cu oricare alta virture. De pilda intelepciunea…nici nu ti-o poti imagina fara rabdare…am spune ca acel om este intelept dar imatur, si l-am trata ca atare…Imaginati-va bunatatea neinsotita de rabdare; o bunatate de doua secunde…imaginati-va frumusetea unei mirese gatita in graba…
Cind ma gindesc , la masura cu care masor …la rabdarea cu care rabd… la putina bunatate pentruca o scurtez din lipsa de rabdare…nu pot decit sa capat cea mai mare convingere ca trebuie sa fac o schimbare de décor interior. Dumnezeu n-a asteptat sa avem noi rabdare primii…a avut El rabdare cu noi prima data…Si eu singura numai stiu…cita rabdare a cheltuit cu mine si pentru cit timp…si cu ce prêt…
Inchei cu citeva citate:
“Ai curaj pentru marile suparari din viata si rabdare pentru cele mici; dupa ce ti-ai terminat cu bine treburile zilnice dormi linistit. Dumnezeu este treaz” Victor Hugo (1802-1885)
“Sint doua pacate din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea.” Franz Kafka (1883-1924)
“Fereste-te de furia unui om rabdator”. John Dryden
“Rabdarea noastra va realize mai mult decit forta noastra” Edmund Burke, Reflections on the Revolution in France
“Toti lauda rabdarea dar nimeni nu poate indura suferinta” Thomas Fuller, Gnomologia
Asa ca m-am intrebat… ce este rabdarea…? Si am sa caut chiar acuma in dictionar sa vad…si am gasit…”rabdare, rabdari…Faptul de a rabda: capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale: putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente”. Si am gasit tot acolo ceva cuvinte care pareau similare cu rabdarea:” staruinta, indulgent, ingaduire, nadejde, patimire, speranta, suferinta, toleranta”. Cam mult pentru un simplu cuvintel.
De cind oare incepem sa fim nerabdatori? De la ce virsta avem problema asta? Cred eu ca de cind incepem sa vrem ceva…de atunci incepem sa avem probleme de rabdare. Copii mici se arunca pe jos cind nu le dai ce vor ei la timp…iar oamenii mari…daca ar face numai ce fac copii n-ar arata prea bine pe moment…dar le-ar prinde mai bine mai tirziu in viata… cind ma gindesc la propriile mele lipsuri de rabdare…si consecintele lor…daca m-as fi aruncat pe jos…astazi as avea mai putine strachini pe constiinta.
Lipsa de rabdare ne da duturor multa bataie de cap. Imaginati-va cum calatoareau cei din vechime…si cit le lua sa ajunga dintr-un loc in altul. Cu tot comfortul si tehnologia avansata, si cu toata limita de viteza ridicata…daca legea spune 55, noi mergem mai repede, daca mergem pe un freeway unde viteza este 65 , noi mergem si mai repede…nu ne exersam rabdarea niciodata si pentru nici un lucru. Romanul vechi spunea ca “graba strica treaba”…si gospodinele bune stiu ca anumite mincaruri nu iasa bune daca le grabesti…fructele nu sint gustoase daca le iei inainte de vreme…si copii nu sint crescuti bine daca iara ii impingem inainte in toate aspectele vietii cu viteza luminii…numai ca sa zicem satisfacuti ca… gata…am facut-o si pe asta.
Americanii parca intra intr-o cursa cind ajung copii la virsta adolescentei si cu cit sint mai complicati anii adolescentei cu cit parintii asteapta ca copii sa ajunga la 18 ani si …pe usa afara…
Fata mea cea mai mare a venit acasa de la scoala cind era in clasa a patra si era foarte ingrijorata. Am intrebat-o de ce-i asa de posomorita si dupa o vreme mi-a spus ca prietena ei de la scoala are o sora mai mare care are 17 ani si jumatate si ca parintii ei au spus sorei mai mari ca abia apuca sa implineasca 18 ani ca sa o vada plecata… Asa ca fata mea a inceput sa se ingrijoreze si ea si m-a intrebat daca si eu o dau afara…
Daca ne lipseste rabdarea cu copii nostrii si uneori ne scapam si spunem lucruri pe care daca am avea rabdare nu le-am spune, apoi nu prea avem rabdare nici cu parintii nostrii mai batrini si nici cu cei din casa…sot, sotie…
Citi dintre noi am “reparat” o relatie cu o vorba neinteleapta spusa din lipsa de rabdare si am darimat complet relatia respective?
M-am gindit la cel mai rabdator om din Biblie, in afara de Domnul Isus care a fost rabdarea intrupata si apoi crucificata…si in a carui rabdare - suferinta s-au contopit toate cuvintele similare ce le-am spus la inceput. Ma refer la Iov, care a trecut prin necazuri mai mult decit unii dintre noi…si care a avut suficiente motive sa-si iasa din fire…si totusi n-a facut-o…si spre deosebire de Adam care s-a grabit sa manince si apoi sa invinuiasca, Iov a ramas suferind rabdator pin ace Dumnezeu a rezolvat problemele lui. Si apoi m-am gindit la Avraam…prietenul lui Dumnezeu… care n-a avut rabdare…
De fapt tot ce am scris aici am scris pentruca m-am gindit la tot ce se intimpla chiar acum in Israel…si Palestina…si prin imprejurimi. Sora mea a venit de doua zile din vizita ce a facut-o acolo si ne-a spus ca in Ierusalim sint mai multi oameni cu arme decit fara, iar in Egipt cei inarmati sint chiar mai multi la numar decit in Ierusalim.
Ne-a spus ca autobuzele de turisti…nu prea multe, au fost intercalate cu camioane cu soldati si asa au fost escortati pretutindeti…ne-a mai spus ca lumea e tensa si oamenii vorbesc despre un al treilea razboi mondial. Bineinteles astea nu sint stiri aduse de jurnalisti sau de oameni politici…astea sint doar amanunte din impresiile unui turist…Mi-a spus ca in mijlocul Ierusalimului au scos o menorah uriasa facuta din aur si e ca un pom urias, si ca dupa cele ce se spun pe-acolo, ei cred ca chivotul si tot ce este necesar noului Templu…absolut tot le sint déjà la indemina doar sa inceapa…
Ideea mea a fost insa ca o lipsa de rabdare in cazul lui Avraam , are repercursiuni in ani asupra tuturor urmasilor lui. Si o lipsa de rabdare din partea noastra, are repercursiuni asupra copiilor, parintilor, familiei, rudelor si bisericii…Nu sintem perfecti, dar asa cum din an in an practicam limba engleza si vorbim din ce in ce mai bine, ar trebui sa practicam si rabdarea ca pe una dintre cele mai valoroase virtuti posibile.
Rabdarea este una dintre virtutile care fac tovarasie cu oricare alta virture. De pilda intelepciunea…nici nu ti-o poti imagina fara rabdare…am spune ca acel om este intelept dar imatur, si l-am trata ca atare…Imaginati-va bunatatea neinsotita de rabdare; o bunatate de doua secunde…imaginati-va frumusetea unei mirese gatita in graba…
Cind ma gindesc , la masura cu care masor …la rabdarea cu care rabd… la putina bunatate pentruca o scurtez din lipsa de rabdare…nu pot decit sa capat cea mai mare convingere ca trebuie sa fac o schimbare de décor interior. Dumnezeu n-a asteptat sa avem noi rabdare primii…a avut El rabdare cu noi prima data…Si eu singura numai stiu…cita rabdare a cheltuit cu mine si pentru cit timp…si cu ce prêt…
Inchei cu citeva citate:
“Ai curaj pentru marile suparari din viata si rabdare pentru cele mici; dupa ce ti-ai terminat cu bine treburile zilnice dormi linistit. Dumnezeu este treaz” Victor Hugo (1802-1885)
“Sint doua pacate din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea.” Franz Kafka (1883-1924)
“Fereste-te de furia unui om rabdator”. John Dryden
“Rabdarea noastra va realize mai mult decit forta noastra” Edmund Burke, Reflections on the Revolution in France
“Toti lauda rabdarea dar nimeni nu poate indura suferinta” Thomas Fuller, Gnomologia
Stuparul Raspunde Neintrebat...
Sint constient ca cei ce vorbesc neintrebati nu se pot astepta la laude...si ei sint constienti de asta...iar daca nu sint constienti, atunci isi vor primii rasplata pentru ce au vorbit...
Am citit tot ce mi-a cazut in mina cu privire la Festivalul Sperantei de la Timisoara. As putea spune ca, cu mici exceptii toti comentatorii au o doza buna de dreptate privind lucrurile din locul si punctul lor de vedere. In adevar Franklin Graham, nu e Billy Graham iar pionieratul isi are lacunele lui. Daca vrei sa nu gresesti, conditia este sa nu faci nimic.
Trec acum direct la subiect pentruca ma apuc de scris foarte greu, scriu foarte rar sau mai degraba nu scriu, iar ce scriu din graba sau entuziasm, scriu, rup si arunc.
L-am cunoscut pe fratele Olah si Ton, direct si indirect. Am sa ma refer la ...indirect...Intr-o calatorie intre Lupeni si Petrosani ...(eu eram intors nou la credinta) am fost martorul unei dicutii intr-un autobuz ... in fata mea stateau pe scaunele din stinga autobuzului trei pastori straini.Discutia lor pentru mine a fost interesanta si am savurat-o pentruca era vorba de evanghelizarile si predicile lui Olah si Ton .
Vorbitorul 1...zice: “cine ii pune pe ei sa faca aceste lucruri asa deschis...? Nu cunosc legile? De ce ne pun pe noi in fata unor situatii asa de complicate? Ar putea sa predice Evanghelia in Biserica si sa-si vada de treaba. De ce atita demonstartie domnule, de ce atita vilva, de ce scrisori deschise, de ce astea , de ce alealalte?” Ceilalti doi pastori ascultau linistiti si au ascultat pina la capat expunerea. Nu am remarcat la inceput dar ceilalti doi pastori aveau opinii diferite de primul: unul era ungur iar celalalt roman. Redau doar raspunsul maghiarului pentruca vorbea mai greoi si se exprima adinc desi si celalat pastor avea aceeasi pozitie pe care a prezentat-o si el foarte frumos.
Maghiarul...- "Frate pastor, io pot sa spun la tine ca o concluzie un singur lucru...Duhul meu uneste cu Duhul la asta doi persone(Olah si Ton) si io place pe ei. Io spun ceva...duhul meu nu minteste pe mine niciodata"...
Ma opresc aici ca sa nu plictisesc pe nimeni. A urmat o evanghelizare la Petrosani excentrica, din nou, intr-o biserica lutherana inchiriata in centru care a facut vilva si prozelitism. Mai tirziu m-am intilnit cu ideea lui Olah ca intr-o zi pe stadioanele oraselor se va vesti evanghelia. Traind acolo si cunoscind din experienta proprie puterea celor ce conduceau, cu credinta mea mica, asteptam ca Olah sa fie internat la un spital de reabilitare si chiar asteptam crestinii sa zica ca a vorbit fara el...
Timpul a trecut si Olah a continuat sa se roage in acelasi mod ...Dumnezeu era in control si ii purta de grija. Aici in America se ruga si credea la fel desi nu erau pe cer semne prevestitoare. O singura persoana din Los Angeles a facut conectie cu scopul cruciadei de la Timisoara...(fr. Brinzei)
Tot ce am spus mai are sau nu mai are valoare...pe patul de suferinta insa, constient sau inconstient de ce se petrece la Timisoara, Conducatorul acestui Univers sa- decis ca e timpul sa-I onoreze rugaciunea si a pus pe un novice sa organizeze o cruciada, nu in Galati, nu la Bucuresti ci acolo in aria unde Olah lucrase. Daca aici Olah n-a mai stiut ce se petrece...cind a ajuns in cer lucrurile i s-au dezvaluit. Dumnezeu a implinit o rugaciune facuta cu credinta. Promisiunea Lui Dumnezeu s-a implinit, indiferent de cine s-a slujit ca sa o implineasca. Olah trebuie sa stie deja ca Dumnezeu a pus niste oameni la lucru pentru ca sa-i implineasca lui rugaciunea si s-au dus pe banii lor, cu toata munca lor...si au implinit ceea ce pentru toti parea ceva imposibil. Scriu cu rusine, ca unul care m-am rugat putin si am crezut si mai putin...
Si era gata sa inchei cind am realizat inca ceva…gindindu-ma de ce oare a intirziat Dumnezeu sa-I raspunda…cit inca a fost in viata…m-am gindit ca poate din spirit de economie…ca sa nu-I ispiteasca pe fratele Olah sa se mindreasca cu ceva si astfel sa ii dea toata rasplata dincolo… de ce asa? O stie El…
Am citit tot ce mi-a cazut in mina cu privire la Festivalul Sperantei de la Timisoara. As putea spune ca, cu mici exceptii toti comentatorii au o doza buna de dreptate privind lucrurile din locul si punctul lor de vedere. In adevar Franklin Graham, nu e Billy Graham iar pionieratul isi are lacunele lui. Daca vrei sa nu gresesti, conditia este sa nu faci nimic.
Trec acum direct la subiect pentruca ma apuc de scris foarte greu, scriu foarte rar sau mai degraba nu scriu, iar ce scriu din graba sau entuziasm, scriu, rup si arunc.
L-am cunoscut pe fratele Olah si Ton, direct si indirect. Am sa ma refer la ...indirect...Intr-o calatorie intre Lupeni si Petrosani ...(eu eram intors nou la credinta) am fost martorul unei dicutii intr-un autobuz ... in fata mea stateau pe scaunele din stinga autobuzului trei pastori straini.Discutia lor pentru mine a fost interesanta si am savurat-o pentruca era vorba de evanghelizarile si predicile lui Olah si Ton .
Vorbitorul 1...zice: “cine ii pune pe ei sa faca aceste lucruri asa deschis...? Nu cunosc legile? De ce ne pun pe noi in fata unor situatii asa de complicate? Ar putea sa predice Evanghelia in Biserica si sa-si vada de treaba. De ce atita demonstartie domnule, de ce atita vilva, de ce scrisori deschise, de ce astea , de ce alealalte?” Ceilalti doi pastori ascultau linistiti si au ascultat pina la capat expunerea. Nu am remarcat la inceput dar ceilalti doi pastori aveau opinii diferite de primul: unul era ungur iar celalalt roman. Redau doar raspunsul maghiarului pentruca vorbea mai greoi si se exprima adinc desi si celalat pastor avea aceeasi pozitie pe care a prezentat-o si el foarte frumos.
Maghiarul...- "Frate pastor, io pot sa spun la tine ca o concluzie un singur lucru...Duhul meu uneste cu Duhul la asta doi persone(Olah si Ton) si io place pe ei. Io spun ceva...duhul meu nu minteste pe mine niciodata"...
Ma opresc aici ca sa nu plictisesc pe nimeni. A urmat o evanghelizare la Petrosani excentrica, din nou, intr-o biserica lutherana inchiriata in centru care a facut vilva si prozelitism. Mai tirziu m-am intilnit cu ideea lui Olah ca intr-o zi pe stadioanele oraselor se va vesti evanghelia. Traind acolo si cunoscind din experienta proprie puterea celor ce conduceau, cu credinta mea mica, asteptam ca Olah sa fie internat la un spital de reabilitare si chiar asteptam crestinii sa zica ca a vorbit fara el...
Timpul a trecut si Olah a continuat sa se roage in acelasi mod ...Dumnezeu era in control si ii purta de grija. Aici in America se ruga si credea la fel desi nu erau pe cer semne prevestitoare. O singura persoana din Los Angeles a facut conectie cu scopul cruciadei de la Timisoara...(fr. Brinzei)
Tot ce am spus mai are sau nu mai are valoare...pe patul de suferinta insa, constient sau inconstient de ce se petrece la Timisoara, Conducatorul acestui Univers sa- decis ca e timpul sa-I onoreze rugaciunea si a pus pe un novice sa organizeze o cruciada, nu in Galati, nu la Bucuresti ci acolo in aria unde Olah lucrase. Daca aici Olah n-a mai stiut ce se petrece...cind a ajuns in cer lucrurile i s-au dezvaluit. Dumnezeu a implinit o rugaciune facuta cu credinta. Promisiunea Lui Dumnezeu s-a implinit, indiferent de cine s-a slujit ca sa o implineasca. Olah trebuie sa stie deja ca Dumnezeu a pus niste oameni la lucru pentru ca sa-i implineasca lui rugaciunea si s-au dus pe banii lor, cu toata munca lor...si au implinit ceea ce pentru toti parea ceva imposibil. Scriu cu rusine, ca unul care m-am rugat putin si am crezut si mai putin...
Si era gata sa inchei cind am realizat inca ceva…gindindu-ma de ce oare a intirziat Dumnezeu sa-I raspunda…cit inca a fost in viata…m-am gindit ca poate din spirit de economie…ca sa nu-I ispiteasca pe fratele Olah sa se mindreasca cu ceva si astfel sa ii dea toata rasplata dincolo… de ce asa? O stie El…
23 August 2008
Caut Un Titlu Pentru Poezie
De cind am jucaria asta…cu nume tare urit…blog…care rimeaza cu dog…frog…clog…whatever…ma delectez citind si comentind pe ici si colo…parca ascult pe la usile si ferestrele oamenilor citeodata. Sau parca sint pe vremea cind ma ducea buna pe paduri dupa bureti si alergam dupa flori salbatice si dupa bureti…si dupa fluturi…O, cit de minunate imi sint amintirile alea…si cum mi se umezesc ochii de fiecare data cind imi amintesc…
Dar nu asta este ce vroiam sa spun. Am dat de tot felul de bloguri. Pe unii ii inteleg, pe altii ii dezaprob, si pe unii cred ca deja i-am iritat cu sfaturile mele nesolicitate…Cind mi se pare c-am spus prea mult si nu ma mai baga nimeni in seama…ma retrag…dar daca discutia este interesanta …ma misc mai incet. Altii…ma invita bucurosi sa particip.
Ok…destul cu introducerea. Am dat de un blog…by the way Deb…pune-l te rog pe my blogroll (eu am secretara aici, ce credeti dumneavoastra ca e asa…un blog oarecare?) …Blogul asta e Teologeanu…mi s-a parut un nume straniu…dar mai nou si limba romana mi se pare stranie…si cred ca e o generatie noua cu un jargon nou…ma tot crucesc si citesc si recitesc incercind sa inteleg ceva…macar o boaba…
Ei, dar Teologeanu asta a pus o poezie de Marin Sorescu, numita "sah"…si a pus o intrebare…"Cum ar suna poezia din perspectiva crestina?" Ieri, inainte de a pleca de la lucru am vazut-o si bineinteles, n-am rezistat ispitei.
Mergeti pe blogul lui sa cititi poezia si iata poezia ce am scris-o ad hoc inainte de a ma duce acasa…Astept sa vad …am primit aprobarea proprietarului acelui blog?
Am recitit-o azi si mi se pare ok. Nu i-am dat inca un titlu. Imi sugerati dumneavoastra ce titlu sa-i dau?
Iata poezia mea:
Toate zilele mi-au fost numarate…
De ce sa ma mai obosesc socotind?
"In lume veti avea necazuri…"
Asa ne-ai spus dindu-ne din Tine pace…!
Si ma inviorez cind mi te imaginez Doamne,
Rabdind pentru mine si…biruind!!!
Chiar de-ar fii sa trec prin
Valea Umbrelor Mortii…
De ce sa-mi fac griji?
Sint doar o reflexie neagra…sint umbre…
Iar Tu esti Lumina mea…
Si pe toate le stingi…
Ce-i viata? Doar o adiere…
Si ce-i omul…decit trecator…
Dar ai pus in noi un gind de nemurire…
Si de Eternitate un dor…
…Cei dragi…? Ti-i dau Tie:
Sotie, parinti si copii…
Din mina Ta Sfinta…
Sa-ncerce …numai cel rau a-i rapii!!!
Mi-e frica?
Da, mi-e frica!!!
Dar strins de mina Te tin…
Si chiar de-s negre si zbuciumate apele…
Stiu ca M-astepti… Iata-ma vin!
Dar nu asta este ce vroiam sa spun. Am dat de tot felul de bloguri. Pe unii ii inteleg, pe altii ii dezaprob, si pe unii cred ca deja i-am iritat cu sfaturile mele nesolicitate…Cind mi se pare c-am spus prea mult si nu ma mai baga nimeni in seama…ma retrag…dar daca discutia este interesanta …ma misc mai incet. Altii…ma invita bucurosi sa particip.
Ok…destul cu introducerea. Am dat de un blog…by the way Deb…pune-l te rog pe my blogroll (eu am secretara aici, ce credeti dumneavoastra ca e asa…un blog oarecare?) …Blogul asta e Teologeanu…mi s-a parut un nume straniu…dar mai nou si limba romana mi se pare stranie…si cred ca e o generatie noua cu un jargon nou…ma tot crucesc si citesc si recitesc incercind sa inteleg ceva…macar o boaba…
Ei, dar Teologeanu asta a pus o poezie de Marin Sorescu, numita "sah"…si a pus o intrebare…"Cum ar suna poezia din perspectiva crestina?" Ieri, inainte de a pleca de la lucru am vazut-o si bineinteles, n-am rezistat ispitei.
Mergeti pe blogul lui sa cititi poezia si iata poezia ce am scris-o ad hoc inainte de a ma duce acasa…Astept sa vad …am primit aprobarea proprietarului acelui blog?
Am recitit-o azi si mi se pare ok. Nu i-am dat inca un titlu. Imi sugerati dumneavoastra ce titlu sa-i dau?
Iata poezia mea:
Toate zilele mi-au fost numarate…
De ce sa ma mai obosesc socotind?
"In lume veti avea necazuri…"
Asa ne-ai spus dindu-ne din Tine pace…!
Si ma inviorez cind mi te imaginez Doamne,
Rabdind pentru mine si…biruind!!!
Chiar de-ar fii sa trec prin
Valea Umbrelor Mortii…
De ce sa-mi fac griji?
Sint doar o reflexie neagra…sint umbre…
Iar Tu esti Lumina mea…
Si pe toate le stingi…
Ce-i viata? Doar o adiere…
Si ce-i omul…decit trecator…
Dar ai pus in noi un gind de nemurire…
Si de Eternitate un dor…
…Cei dragi…? Ti-i dau Tie:
Sotie, parinti si copii…
Din mina Ta Sfinta…
Sa-ncerce …numai cel rau a-i rapii!!!
Mi-e frica?
Da, mi-e frica!!!
Dar strins de mina Te tin…
Si chiar de-s negre si zbuciumate apele…
Stiu ca M-astepti… Iata-ma vin!
21 August 2008
10%
Poate e greu de crezut si totus adevarat. O familie de albine comsuma aproximativ 90 kg. de miere pentru a oferi stuparului 10 kg. Natura isi are misterul ei, albinele au tainele lor ..., ce e important e ca din vremuri stravechi ele supravietuiesc. Nu s-au salbaticit si nu s-au domesticit, ci noi am invatat sa ne adaptam la obiceurile lor.
Daca omul a r trebui sa hraneasca albinele, ele ar dispare in scurt timp ca ceva nerentabil. Ele supravietuiesc si sunt rentabile pentru ca toata cantitatea de mincare pe care o consuma si-o agonisesc singure.
In vechime , evreul era invatat sa puna la o parte 10% din venitul lui, ca Dumnezeu sa priveasca cu placere la el si sa-l binecuvinteze. Cind am deschis ochii in biserica, si am primit si eu un plic in care urma sa i-mi pun si eu darnicia, am vazut pe plic vreo cinci pozitii, unde eram indemnat sa pun si eu ceva. La prima mea intelegere m-am vazut mare, am inteles ca nu sunt evreu, eu sunt supt har si nu trebuie sa dau 10%. Puneam 5 lei la uniune, ma gindeam ca acolo dau mai multi frati, 10 lei la seminar, acolo dau mai putini, 5 lei la comunitate si complectam la misiune si mila cu cit credeam eu mai potrivit.
In biserica in care m-am nascut eu , era un obicei ciudat pentru unii, dar noi il acceptam ca parte pentru ceea ce eram noi, sau ca o datina crestina. Cind casierul dadea raportul anual, citea cu voce tare suma fiecarui membru, si a citit si ce am dat eu lunar. Poate astazi a fi o problema usturatoare sa auzi ce ai dat. Cu liniste si meditatie am ascultat casierul pina la capat. Cind a terminat nu am fost socat de cit am dat eu, ca au mai dat si altii ca si mine (putin). Dar am fost uimit sa aud cifra banilor depusi de unul din fratii care a dat aproape cit am dat noi toti restul. Cind imi trece prin minte intimplarea aceasta ma cutremur la idea ca tot ce tinem acum secret va fi citit in public.
Asa mai greu , am inteles din exemplu fratelui darnic ca si eu ar trebui sa dau macar 10%. Americanii se pare ca au inteles mai bine ca mine problema zeciuelii, ei practica in plin si mi se pare un lucru bun. Biblia insa se descopere treptat cind cititorul e greoi sau nedarnic. Foarte tirziu am inteles ca 10% este doar preludiul unei daruiri totale.
Topiti de darnicia cereasca de care Apostulul Pavel a facut parte Macedonienilor, ei s-au dat pe sine insasi si au dat si peste puterile lor. (2 Corinteni 8:5) Dimensiunea darniciei lor nu ar fi putut fi masurata de apostol, si aici logica se opreste, mintea cu ratiunile ei tace, iar Duhul Sfint culege roadele dragostei Divine dela cei ce au inteles ca ei nu puteau platii pretul mintuirii lor. S-au dat cu totul unei cause sfinte. Poporul lui Dumnezeu insemna totul. Prezenta darulilor lor au fost un prilej de binecuvintare pentru cei din Ierusalim, nu 10 la seminar si 5 la uniune, pentru cauza sfinta, totul fara reserva.
Nu daca imi vei da mincare si haine, ci totul, pentru ca Dumnezeu a dat tot ce avea mai nobil pentru tine si pentru mine si asta nu puteam platii , nu exista echivalent in valori omenesti.
Astazi ma adresez inimilor care au martursit cu gura lor ca primesc rascumpararea in dar. Cerul a fost orfan pentru mine si pentru tine ; in cer s-a facut tacere pentru ca pretul era asa de mare, ca numai El putea sa-L plateasca. In scurt timp tu si eu vom sta cu plicul in mina, iar casierul cerului va citii toate datoriile in dreptul meu si in dreptul tau. Esti sigur ca ai platit, esti sigur ca ai dat totul ? Macedonienii vor fi martori la citire ... mai ai timp. (racumpara-l)
Stuparul
Daca omul a r trebui sa hraneasca albinele, ele ar dispare in scurt timp ca ceva nerentabil. Ele supravietuiesc si sunt rentabile pentru ca toata cantitatea de mincare pe care o consuma si-o agonisesc singure.
In vechime , evreul era invatat sa puna la o parte 10% din venitul lui, ca Dumnezeu sa priveasca cu placere la el si sa-l binecuvinteze. Cind am deschis ochii in biserica, si am primit si eu un plic in care urma sa i-mi pun si eu darnicia, am vazut pe plic vreo cinci pozitii, unde eram indemnat sa pun si eu ceva. La prima mea intelegere m-am vazut mare, am inteles ca nu sunt evreu, eu sunt supt har si nu trebuie sa dau 10%. Puneam 5 lei la uniune, ma gindeam ca acolo dau mai multi frati, 10 lei la seminar, acolo dau mai putini, 5 lei la comunitate si complectam la misiune si mila cu cit credeam eu mai potrivit.
In biserica in care m-am nascut eu , era un obicei ciudat pentru unii, dar noi il acceptam ca parte pentru ceea ce eram noi, sau ca o datina crestina. Cind casierul dadea raportul anual, citea cu voce tare suma fiecarui membru, si a citit si ce am dat eu lunar. Poate astazi a fi o problema usturatoare sa auzi ce ai dat. Cu liniste si meditatie am ascultat casierul pina la capat. Cind a terminat nu am fost socat de cit am dat eu, ca au mai dat si altii ca si mine (putin). Dar am fost uimit sa aud cifra banilor depusi de unul din fratii care a dat aproape cit am dat noi toti restul. Cind imi trece prin minte intimplarea aceasta ma cutremur la idea ca tot ce tinem acum secret va fi citit in public.
Asa mai greu , am inteles din exemplu fratelui darnic ca si eu ar trebui sa dau macar 10%. Americanii se pare ca au inteles mai bine ca mine problema zeciuelii, ei practica in plin si mi se pare un lucru bun. Biblia insa se descopere treptat cind cititorul e greoi sau nedarnic. Foarte tirziu am inteles ca 10% este doar preludiul unei daruiri totale.
Topiti de darnicia cereasca de care Apostulul Pavel a facut parte Macedonienilor, ei s-au dat pe sine insasi si au dat si peste puterile lor. (2 Corinteni 8:5) Dimensiunea darniciei lor nu ar fi putut fi masurata de apostol, si aici logica se opreste, mintea cu ratiunile ei tace, iar Duhul Sfint culege roadele dragostei Divine dela cei ce au inteles ca ei nu puteau platii pretul mintuirii lor. S-au dat cu totul unei cause sfinte. Poporul lui Dumnezeu insemna totul. Prezenta darulilor lor au fost un prilej de binecuvintare pentru cei din Ierusalim, nu 10 la seminar si 5 la uniune, pentru cauza sfinta, totul fara reserva.
Nu daca imi vei da mincare si haine, ci totul, pentru ca Dumnezeu a dat tot ce avea mai nobil pentru tine si pentru mine si asta nu puteam platii , nu exista echivalent in valori omenesti.
Astazi ma adresez inimilor care au martursit cu gura lor ca primesc rascumpararea in dar. Cerul a fost orfan pentru mine si pentru tine ; in cer s-a facut tacere pentru ca pretul era asa de mare, ca numai El putea sa-L plateasca. In scurt timp tu si eu vom sta cu plicul in mina, iar casierul cerului va citii toate datoriile in dreptul meu si in dreptul tau. Esti sigur ca ai platit, esti sigur ca ai dat totul ? Macedonienii vor fi martori la citire ... mai ai timp. (racumpara-l)
Stuparul
SCRISOARE DIN CUBA
Tradus de Rodica Botan
Prin traducerea unui articol care ne dadea citeva sugestii cum trebuie un crestin sa voteze, am deschis o discutie reala…despre cei doi candidati. La un moment dat am spus ca nu as vota pentru un candidat care a jurat cind a fost ales in Senat , cu mina pe Koran. Am fost corectata si e adevarat…Obama a jurat intr-adevar cu mina pe Biblie…ceea ce mi se pare acuma o si mai mare deceptie, dat fiind faptul ca n-are nici un respect de ceea ce este scris in Biblie…altfel cum ar putea sa n-aiba nici un respect pentru viata si pentru Creatorul vietii pe pamint?
Vin acuma cu alta poveste, si daca cineva stie diferit , va rog sa ma contraziceti.
O sora medicala care a lucrat pentru o astfel de clinica (macelarie), a depus marturie in Senat despre un incident care s-a intimplat pe cind era angajata acolo. Spunea ea ca doi gemeni au fost avortati, si unul a murit iar celalalt a fost gasit de ea inca in viata printre deseurile umane ce le aveau acolo. Si spunea ea ca pentruca legal nu avea dreptul sa il ajute , l-a tinut in brate incercind sa ii dea cel putin un pic de comfort in ultimele 45 de minute cit a mai trait. Ma intreb cum s-o fi simtit mama acelui copilas cind a auzit ce s-a intimplat acolo? ( stie cineva unde putem gasii acel articol?)...
La sfirsit, se spune ca toti cei prezenti (Senatul) au fost miscati de aceasta scena, chiar si Clinton, care a votat si el impotriva (cred ca era vorba de partial birth abortion), numai Obama a continuat sa voteze pozitiv…pentru avort.
Am primit o scrisoare scrisa de o emigranta cubaneza si am sa v-o traduc. Ea este scrisa in engleza si o puteti citii la sfirsitul traducerii mele. Eu cred ca a fii bineinformati este cel mai bun lucru pe care il putem face deocamdata. Cind am plecat din Romania am fugit de unele lucruri si mi-ar parea rau sa imi fac valiza si sa plec din nou…mai ales ca de data asta nu stiu incotro s-o apuc!
Iata scrisoarea…
In fiecare an eu sarbatoresc Ziua Independentei de doua ori. In Iunie 30 sarbatoresc Ziua mea de Independenta si pe 4 Iulie celebrez Ziua de Independenta a Americii. Anul asta insa Ziua mea de Independenta este speciala pentruca sarbatoresc 40 de ani de libertate.
Pe Iunie 30, 1968 am evadat din Cuba Comunista, si apoi la citeva luni dupa aceea am ajuns in Stetele Unite. S-a intimplat sa ajung in Richmond de Ziua Multumirii…dar asta este alta poveste.
M-am gindit mult la aniversarea mea de anul asta. Si toata retorica despre alegerile din anul asta m-a facut sa ma gindesc la Cuba si cum anume au decurs lucrurile atunci.
Pe la sfirsitul anilor 1950 cei mai multi cubanezi credeau ca , Cuba are nevoie de o schimbare si aveau perfecta dreptate. Asa ca atunci cind a aparut in fata lor un tinar cu idei noi, cubanezii au fost foarte receptivi.
Tinarul conducator le-a vorbit elocvent si pasionat denuntind vechea conducere si presa s-a indragostit de el. Nu si-au pus intrebarea…cine ii sint prietenii sau in ce anume crede? Si cind le-a spus ca el ii va ajuta pe fermieri si pe cei saraci si ca o sa dea tuturor acces la sistemul medical si educatie, toti cubanezii l-au urmat. Si cind le-a mai spus ca le va oferii justitie si egalitate pentru toti, au strigat in cor" Domnul fie laudat"
Si cind tinarul lider a continuat "eu sint pentru schimbari si am sa va aduc tuturor schimbari" toti au strigat din rasputeri…"Traiasca Fidel Castro".
Nimeni insa nu l-a intrebat ce schimbari va aduce asa ca…
-Pe cind mitralierele celor ce executau fosta conducere s-au oprit din rapaiala…toate armele celorlalti oameni au fost sechestrate.
-Pe cind toti am devenit egali, am devenit egali in saracie, foame si opresie.
-Pe cind ni s-a dat educatie gratuita…educatia nu ne mai ajuta la nimic ca pierdusem libertatea de-a o folosi.
-Pe cind presa a bagat de seama ce se intimplase…era deja prea tirziu…ca deja erau angajatii lui si nu mai aveau …libertatea de opinie.
-Pe cind schimbarile s-au implementat, Cuba a cazut inca trei noduri in standardul vietii si am ajuns in grupul celor mai sarace tari din lume.
-Si pe cind schimbarile s-au terminat, mai mult de un milion de oameni si-au luat viata in dinti incercind sa scape din Cuba cu barci de lemn si barci pneumatice si colaci de salvare…
Puteti sa intrebati pe cei care au supravietuit si au ajuns pe mal acest tarm…ei sint cei mai fericiti dintre cubanezi. Si acum sa ma reintorc la inceputul povestirii.
Trag nadejde ca aici in America noi sa nu cadem prada farmecului unui lider tinar care promite schimbari, inainte de a ne intreba ce anume schimbari vrea sa aduca? Cum o sa le implementeze? Si cit si ce o sa ne coste ideile lui inaintate?
Va rog intrebati-va singuri si raspundeti la aceste intrebari!
Manuel Alvarez, Jr.Sandy Hook
English Version:
Dear Editor, Times-Dispatch:
Each year I get to celebrate Independence Day twice. On June 30 I celebrate my Independence Day, and on July 4 I celebrate America 's. This year is special, because it marks the 40th anniversary of my independence.On June 30, 1968, I escaped Communist Cuba, and a few months later, I was in the United States to stay. That I happened to arrive in Richmond on Thanksgiving Day is just part of the story, but I digress.I've thought a lot about the anniversary this year. The election-year rhetoric has made me think a lot about Cuba and what transpired there. In the late 1950s, most Cubans thought Cuba needed a change, and they were right. So when a young leader came along, every Cuban was at least receptive.When the young leader spoke eloquently and passionately and denounced the old system, the press fell in love with him. They never questioned who his friends were or what he really believed in. When he said he would help the farmers and the poor and bring free medical care and education to all, everyone followed. When he said he would bring justice and equality to all, everyone said, 'Praise the Lord.'And when the young leader said, 'I will be for change and I'll bring you change,' everyone yelled, 'Viva Fidel!'But nobody asked about the change, so -By the time the executioner's guns went silent, the people's guns had been taken away. -By the time everyone was equal, they were equally poor, hungry, and oppressed. -By the time everyone received their free education, it was worth nothing. -By the time the press noticed, it was too late, because they were now working for him. -By the time the change was finally implemented, Cuba had been knocked down a couple of notches to Third-World status. -By the time the change was over, more than a million people had taken to boats, rafts, and inner tubes. You can call those who made it ashore anywhere else in the world the most fortunate Cubans. And now I'm back to the beginning of my story.Luckily, we would never fall in America for a young leader who promised change without asking, what change? How will you carry it out? What will it cost America ?Would we?
Manuel Alvarez, Jr. Sandy Hook
Prin traducerea unui articol care ne dadea citeva sugestii cum trebuie un crestin sa voteze, am deschis o discutie reala…despre cei doi candidati. La un moment dat am spus ca nu as vota pentru un candidat care a jurat cind a fost ales in Senat , cu mina pe Koran. Am fost corectata si e adevarat…Obama a jurat intr-adevar cu mina pe Biblie…ceea ce mi se pare acuma o si mai mare deceptie, dat fiind faptul ca n-are nici un respect de ceea ce este scris in Biblie…altfel cum ar putea sa n-aiba nici un respect pentru viata si pentru Creatorul vietii pe pamint?
Vin acuma cu alta poveste, si daca cineva stie diferit , va rog sa ma contraziceti.
O sora medicala care a lucrat pentru o astfel de clinica (macelarie), a depus marturie in Senat despre un incident care s-a intimplat pe cind era angajata acolo. Spunea ea ca doi gemeni au fost avortati, si unul a murit iar celalalt a fost gasit de ea inca in viata printre deseurile umane ce le aveau acolo. Si spunea ea ca pentruca legal nu avea dreptul sa il ajute , l-a tinut in brate incercind sa ii dea cel putin un pic de comfort in ultimele 45 de minute cit a mai trait. Ma intreb cum s-o fi simtit mama acelui copilas cind a auzit ce s-a intimplat acolo? ( stie cineva unde putem gasii acel articol?)...
La sfirsit, se spune ca toti cei prezenti (Senatul) au fost miscati de aceasta scena, chiar si Clinton, care a votat si el impotriva (cred ca era vorba de partial birth abortion), numai Obama a continuat sa voteze pozitiv…pentru avort.
Am primit o scrisoare scrisa de o emigranta cubaneza si am sa v-o traduc. Ea este scrisa in engleza si o puteti citii la sfirsitul traducerii mele. Eu cred ca a fii bineinformati este cel mai bun lucru pe care il putem face deocamdata. Cind am plecat din Romania am fugit de unele lucruri si mi-ar parea rau sa imi fac valiza si sa plec din nou…mai ales ca de data asta nu stiu incotro s-o apuc!
Iata scrisoarea…
In fiecare an eu sarbatoresc Ziua Independentei de doua ori. In Iunie 30 sarbatoresc Ziua mea de Independenta si pe 4 Iulie celebrez Ziua de Independenta a Americii. Anul asta insa Ziua mea de Independenta este speciala pentruca sarbatoresc 40 de ani de libertate.
Pe Iunie 30, 1968 am evadat din Cuba Comunista, si apoi la citeva luni dupa aceea am ajuns in Stetele Unite. S-a intimplat sa ajung in Richmond de Ziua Multumirii…dar asta este alta poveste.
M-am gindit mult la aniversarea mea de anul asta. Si toata retorica despre alegerile din anul asta m-a facut sa ma gindesc la Cuba si cum anume au decurs lucrurile atunci.
Pe la sfirsitul anilor 1950 cei mai multi cubanezi credeau ca , Cuba are nevoie de o schimbare si aveau perfecta dreptate. Asa ca atunci cind a aparut in fata lor un tinar cu idei noi, cubanezii au fost foarte receptivi.
Tinarul conducator le-a vorbit elocvent si pasionat denuntind vechea conducere si presa s-a indragostit de el. Nu si-au pus intrebarea…cine ii sint prietenii sau in ce anume crede? Si cind le-a spus ca el ii va ajuta pe fermieri si pe cei saraci si ca o sa dea tuturor acces la sistemul medical si educatie, toti cubanezii l-au urmat. Si cind le-a mai spus ca le va oferii justitie si egalitate pentru toti, au strigat in cor" Domnul fie laudat"
Si cind tinarul lider a continuat "eu sint pentru schimbari si am sa va aduc tuturor schimbari" toti au strigat din rasputeri…"Traiasca Fidel Castro".
Nimeni insa nu l-a intrebat ce schimbari va aduce asa ca…
-Pe cind mitralierele celor ce executau fosta conducere s-au oprit din rapaiala…toate armele celorlalti oameni au fost sechestrate.
-Pe cind toti am devenit egali, am devenit egali in saracie, foame si opresie.
-Pe cind ni s-a dat educatie gratuita…educatia nu ne mai ajuta la nimic ca pierdusem libertatea de-a o folosi.
-Pe cind presa a bagat de seama ce se intimplase…era deja prea tirziu…ca deja erau angajatii lui si nu mai aveau …libertatea de opinie.
-Pe cind schimbarile s-au implementat, Cuba a cazut inca trei noduri in standardul vietii si am ajuns in grupul celor mai sarace tari din lume.
-Si pe cind schimbarile s-au terminat, mai mult de un milion de oameni si-au luat viata in dinti incercind sa scape din Cuba cu barci de lemn si barci pneumatice si colaci de salvare…
Puteti sa intrebati pe cei care au supravietuit si au ajuns pe mal acest tarm…ei sint cei mai fericiti dintre cubanezi. Si acum sa ma reintorc la inceputul povestirii.
Trag nadejde ca aici in America noi sa nu cadem prada farmecului unui lider tinar care promite schimbari, inainte de a ne intreba ce anume schimbari vrea sa aduca? Cum o sa le implementeze? Si cit si ce o sa ne coste ideile lui inaintate?
Va rog intrebati-va singuri si raspundeti la aceste intrebari!
Manuel Alvarez, Jr.Sandy Hook
English Version:
Dear Editor, Times-Dispatch:
Each year I get to celebrate Independence Day twice. On June 30 I celebrate my Independence Day, and on July 4 I celebrate America 's. This year is special, because it marks the 40th anniversary of my independence.On June 30, 1968, I escaped Communist Cuba, and a few months later, I was in the United States to stay. That I happened to arrive in Richmond on Thanksgiving Day is just part of the story, but I digress.I've thought a lot about the anniversary this year. The election-year rhetoric has made me think a lot about Cuba and what transpired there. In the late 1950s, most Cubans thought Cuba needed a change, and they were right. So when a young leader came along, every Cuban was at least receptive.When the young leader spoke eloquently and passionately and denounced the old system, the press fell in love with him. They never questioned who his friends were or what he really believed in. When he said he would help the farmers and the poor and bring free medical care and education to all, everyone followed. When he said he would bring justice and equality to all, everyone said, 'Praise the Lord.'And when the young leader said, 'I will be for change and I'll bring you change,' everyone yelled, 'Viva Fidel!'But nobody asked about the change, so -By the time the executioner's guns went silent, the people's guns had been taken away. -By the time everyone was equal, they were equally poor, hungry, and oppressed. -By the time everyone received their free education, it was worth nothing. -By the time the press noticed, it was too late, because they were now working for him. -By the time the change was finally implemented, Cuba had been knocked down a couple of notches to Third-World status. -By the time the change was over, more than a million people had taken to boats, rafts, and inner tubes. You can call those who made it ashore anywhere else in the world the most fortunate Cubans. And now I'm back to the beginning of my story.Luckily, we would never fall in America for a young leader who promised change without asking, what change? How will you carry it out? What will it cost America ?Would we?
Manuel Alvarez, Jr. Sandy Hook
19 August 2008
Miere si Scortisoara
Am dat peste rindurile de mai jos in care am gasit foarte multe informatii despre beneficiile pe care le are scortosoara si mierea. Tatal meu si fratele meu sint apicultori si am cunoscut dintotdeauna multe din avantajele mierii, a polenului si al propolisului.
Dar combinatia cu scortisoara si mai ales aplicatiile ei nu le-am cunoscut pe deantregul. De aceea am considerat de folos sa traduc articolul de mai jos.
Rodica Botan
.............................................................
S-a descoperit ca o combinatie de miere si scortisoara poate sa vindece o multime de boli. Mierea este produsa in mai toate tarile lumii. Oamenii de stiinta chiar ai zilelor noastre recunosc beneficiile mierii ca fiind foarte efectiva in vindecarea multor boli, si poate fi folosita fara sa aiba efecte negative pentru aproape toate bolile.
Astazi stiinta spune ca in ciuda faptului ca mierea este dulce, daca este luata intr-un dozaj potrivit, ca medicament, nu face rau nici macar celor bolnavi cu diabet.
Intr-un articol in World News, un ziar din Canada, din data de 17 ianuarie 1995, a fost data urmatoarea lista de boli care pot fi vindecate cu miere si scortisoara, asa cum au fost studiate de oamenii de stiinta din vest.
PIERDEREA AUZULUI
Zilnic o portie egala de miere si scortisoara, dimineata si seara, pot sa readuca auzul.
INFECTII DE PIELE:
Aplicati miere si scortisoara in parti egale pe portiunea de piele afectata de exema, "ringworm- nu cunosc traducerea" si alte tipuri de infectii de piele.
RACEALA
Cei care sufera de raceli, pot lua o lingura de miere calduta si 1/4 de lingura de scortisoara.
BOLI DE INIMA
Faceti o pasta de miere si pudra de scortisoara, aplicati pe o felie de piine in loc de marmelada sau alt gem si mincati dimineata in mod regulat pentru micul dejun. Reduce colesterolul in artere si ajuta la ocolirea atacurilor de inima. De asemenea cei care au suferit deja un atac de inima sint ajutati sa-si mentina sanatatea si sa elimine riscurile unui nou atac. Folosirea in mod regulat a mierii si scortisoarei intareste inima si face respiratia mult mai puternica. In America si Canada , multe case de batrini folosesc aceste ingrediente ca sa mareasca flexibilitatea arterelor si sa revitalizeze persoanele de care ingrijesc.
ARTRITA
Pcientii suferind de aceasta boala sa ia zilnic dimineata si seara, o ceasca de apa calda cu doua linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra. Daca este luata in mod regulat, chiar si bolile cele mai cronice pot fi vindecate. Intr-un studiu recent facut la Universitatea din Copenhaga, s-a descoperit ca atunci cind doctorii au tratat pacientii cu o mixtura de o lingura de miere si o jumatate de lingurita de scortisoara pudra, inainte de micul dejun, dupa o saptamina, din 200 de pacienti tratati, 73 dintre ei au fost total vindecati de diferite dureri, si in decursul unei luni, toti pacientii cu o mobilitate limitata, au inceput sa se miste fara probleme.
INFECTIE LA VEZICA URINARA
Doua linguri de scortisoara pudra si o lingurita de miere intr-un pahar cu apa calduta ...si bineinteles bauta. Distruge microbii din vezica.
DURERE DE DINTI
O pasta facuta dintr-o lingurita de scortisoara si 5 linguri de miere si aplica pe dintii care dor. Poate sa repeti operatia de 3 ori pe zi...si poate elimina odata cu durerea de dinti si durerile produse de sinuzita.
INFLUENZA
Un om de stiinta din Spania a declarat ca mierea contine un element natural care omoara microbii influenzei si salveaza astfel pacientii.
LONGEVITATE
Ceaiul facut cu miere si scortisoara, luat in mod regulat indeparteaza unele ravagii ale virstei. Ia 4 linguri de miere si o lingura de scortisoara pudra si trei cesti de apa , fierbe compozitia si fa un ceai. Bea 1/4 de ceasca de 3 sau 4 ori pe zi. Pastreaza tenul fin, si lungeste viata...
CURA DE SLABIRE
Zilnic, dimineata, cu jumatate de ora inainte de micul dejun, pe stomacul gol si seara inainte de culcare, bea miere si scortisoara pudra fiarta in apa. Daca este luata regulat, reduce greutatea si celei mai obeze persoane. De asemenea aceasta bautura consumata in mod regulat, nu lasa CELULELE DE GRASIME SA SE MAI ACUMULEZE (WOW), chiar daca aceea persoana continua sa manince o dieta bogata in calorii.
CANCER
Studii recente in Japonia si Australia au aratat ca, cancerul avansat la stomac si la oase a fost vindecat cu succes. Pacientii suferind de acest cancer sa ia zilnic o lingura de miere si o lingurita de scortisoara pentru o luna de zile de trei ori pe zi.
....................................................................................................................
Eu...Rodica Botan am tradus cum am putut mai bine articolul de mai jos. Nu sint studiile mele...dar fiind fiica de apicultor pot marturisii din proprie experienta cum tatal meu Elisei Botan, s-a tratat timp de 20 de ani, in care n-a avut insurenta medicala doar cu ceea ce produceau albinele lui...miere, laptisor de matca si propolis.
Un alt amanunt...daca va intereseaza, este e-mailul cumnatei mele care va poate oferi cea mai curata si mai gustoasa miere din tara asta. The e-mail address is botent@aol.com sau magazinul ei de ebay este: http://stores.ebay.com/Abigails-Honey-Farm
Preturile de asemenea veti vedea ca sint convenabile.
Dar combinatia cu scortisoara si mai ales aplicatiile ei nu le-am cunoscut pe deantregul. De aceea am considerat de folos sa traduc articolul de mai jos.
Rodica Botan
.............................................................
S-a descoperit ca o combinatie de miere si scortisoara poate sa vindece o multime de boli. Mierea este produsa in mai toate tarile lumii. Oamenii de stiinta chiar ai zilelor noastre recunosc beneficiile mierii ca fiind foarte efectiva in vindecarea multor boli, si poate fi folosita fara sa aiba efecte negative pentru aproape toate bolile.
Astazi stiinta spune ca in ciuda faptului ca mierea este dulce, daca este luata intr-un dozaj potrivit, ca medicament, nu face rau nici macar celor bolnavi cu diabet.
Intr-un articol in World News, un ziar din Canada, din data de 17 ianuarie 1995, a fost data urmatoarea lista de boli care pot fi vindecate cu miere si scortisoara, asa cum au fost studiate de oamenii de stiinta din vest.
PIERDEREA AUZULUI
Zilnic o portie egala de miere si scortisoara, dimineata si seara, pot sa readuca auzul.
INFECTII DE PIELE:
Aplicati miere si scortisoara in parti egale pe portiunea de piele afectata de exema, "ringworm- nu cunosc traducerea" si alte tipuri de infectii de piele.
RACEALA
Cei care sufera de raceli, pot lua o lingura de miere calduta si 1/4 de lingura de scortisoara.
BOLI DE INIMA
Faceti o pasta de miere si pudra de scortisoara, aplicati pe o felie de piine in loc de marmelada sau alt gem si mincati dimineata in mod regulat pentru micul dejun. Reduce colesterolul in artere si ajuta la ocolirea atacurilor de inima. De asemenea cei care au suferit deja un atac de inima sint ajutati sa-si mentina sanatatea si sa elimine riscurile unui nou atac. Folosirea in mod regulat a mierii si scortisoarei intareste inima si face respiratia mult mai puternica. In America si Canada , multe case de batrini folosesc aceste ingrediente ca sa mareasca flexibilitatea arterelor si sa revitalizeze persoanele de care ingrijesc.
ARTRITA
Pcientii suferind de aceasta boala sa ia zilnic dimineata si seara, o ceasca de apa calda cu doua linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra. Daca este luata in mod regulat, chiar si bolile cele mai cronice pot fi vindecate. Intr-un studiu recent facut la Universitatea din Copenhaga, s-a descoperit ca atunci cind doctorii au tratat pacientii cu o mixtura de o lingura de miere si o jumatate de lingurita de scortisoara pudra, inainte de micul dejun, dupa o saptamina, din 200 de pacienti tratati, 73 dintre ei au fost total vindecati de diferite dureri, si in decursul unei luni, toti pacientii cu o mobilitate limitata, au inceput sa se miste fara probleme.
INFECTIE LA VEZICA URINARA
Doua linguri de scortisoara pudra si o lingurita de miere intr-un pahar cu apa calduta ...si bineinteles bauta. Distruge microbii din vezica.
DURERE DE DINTI
O pasta facuta dintr-o lingurita de scortisoara si 5 linguri de miere si aplica pe dintii care dor. Poate sa repeti operatia de 3 ori pe zi...si poate elimina odata cu durerea de dinti si durerile produse de sinuzita.
INFLUENZA
Un om de stiinta din Spania a declarat ca mierea contine un element natural care omoara microbii influenzei si salveaza astfel pacientii.
LONGEVITATE
Ceaiul facut cu miere si scortisoara, luat in mod regulat indeparteaza unele ravagii ale virstei. Ia 4 linguri de miere si o lingura de scortisoara pudra si trei cesti de apa , fierbe compozitia si fa un ceai. Bea 1/4 de ceasca de 3 sau 4 ori pe zi. Pastreaza tenul fin, si lungeste viata...
CURA DE SLABIRE
Zilnic, dimineata, cu jumatate de ora inainte de micul dejun, pe stomacul gol si seara inainte de culcare, bea miere si scortisoara pudra fiarta in apa. Daca este luata regulat, reduce greutatea si celei mai obeze persoane. De asemenea aceasta bautura consumata in mod regulat, nu lasa CELULELE DE GRASIME SA SE MAI ACUMULEZE (WOW), chiar daca aceea persoana continua sa manince o dieta bogata in calorii.
CANCER
Studii recente in Japonia si Australia au aratat ca, cancerul avansat la stomac si la oase a fost vindecat cu succes. Pacientii suferind de acest cancer sa ia zilnic o lingura de miere si o lingurita de scortisoara pentru o luna de zile de trei ori pe zi.
....................................................................................................................
Eu...Rodica Botan am tradus cum am putut mai bine articolul de mai jos. Nu sint studiile mele...dar fiind fiica de apicultor pot marturisii din proprie experienta cum tatal meu Elisei Botan, s-a tratat timp de 20 de ani, in care n-a avut insurenta medicala doar cu ceea ce produceau albinele lui...miere, laptisor de matca si propolis.
Un alt amanunt...daca va intereseaza, este e-mailul cumnatei mele care va poate oferi cea mai curata si mai gustoasa miere din tara asta. The e-mail address is botent@aol.com sau magazinul ei de ebay este: http://stores.ebay.com/Abigails-Honey-Farm
Preturile de asemenea veti vedea ca sint convenabile.
Celularul vs Biblia...
Cell Phone vs. Bible:
Tradusa de Rodica Botan
Ma gindesc, oare ce s-ar intimpla daca am folosii Biblia in acelasi mod in care ne folosim celularul/
Cum ar fii daca am cara-o dupa noi peste tot unde mergem, in posete si buzunare asa cum caram telefonul celular? Cum ar fii daca am folosi-o de citeva ori pe zii? Sau cum ar fii daca ne-am reintoarce sa o luam daca am plecat din gresala fara ea? Cum ar fii daca am folosi-o sa primim mesaje din vre-un text? Cum ar fii daca am trata Biblia, ca si cum n-am mai putea traii fara ea?
Cum ar fii daca am da-o copiilor nostri drept cadou, sau am folosi-o atunci cind mergem in calatorii? Dar in situatiile de urgenta?
Nu-i asa ca asta este o intrebare vrednica de consideratie? Te poti gindii...hmmm...care imi sint prioritatile?
PS. Fa ce vrei cu informatia asta...si vezi sa nu pierzi vre-o chemare...telefonica?!
CELL PHONE vs. BIBLE
I wonder what would happen if we treated our Bibles like we treat our cell phone? What if we carried it around in our purses or pockets? What if we flipped through it several times a day? What if we turned back to go get it if we forgot it? What if we used it to receive messages from the text? What if we treated it like we couldn't live without it? What if we gave it to kids as gifts? What if we used it when we traveled? What if we used it in case of emergency? This is something to make you go....hmm...where is my Bible? Oh, and one more thing. Unlike our cell phone, we don't have to worry about our Bible being disconnected because Jesus already paid the bill. Makes you stop and think 'Where are my priorities?' And no dropped calls!
Tradusa de Rodica Botan
Ma gindesc, oare ce s-ar intimpla daca am folosii Biblia in acelasi mod in care ne folosim celularul/
Cum ar fii daca am cara-o dupa noi peste tot unde mergem, in posete si buzunare asa cum caram telefonul celular? Cum ar fii daca am folosi-o de citeva ori pe zii? Sau cum ar fii daca ne-am reintoarce sa o luam daca am plecat din gresala fara ea? Cum ar fii daca am folosi-o sa primim mesaje din vre-un text? Cum ar fii daca am trata Biblia, ca si cum n-am mai putea traii fara ea?
Cum ar fii daca am da-o copiilor nostri drept cadou, sau am folosi-o atunci cind mergem in calatorii? Dar in situatiile de urgenta?
Nu-i asa ca asta este o intrebare vrednica de consideratie? Te poti gindii...hmmm...care imi sint prioritatile?
PS. Fa ce vrei cu informatia asta...si vezi sa nu pierzi vre-o chemare...telefonica?!
CELL PHONE vs. BIBLE
I wonder what would happen if we treated our Bibles like we treat our cell phone? What if we carried it around in our purses or pockets? What if we flipped through it several times a day? What if we turned back to go get it if we forgot it? What if we used it to receive messages from the text? What if we treated it like we couldn't live without it? What if we gave it to kids as gifts? What if we used it when we traveled? What if we used it in case of emergency? This is something to make you go....hmm...where is my Bible? Oh, and one more thing. Unlike our cell phone, we don't have to worry about our Bible being disconnected because Jesus already paid the bill. Makes you stop and think 'Where are my priorities?' And no dropped calls!
16 August 2008
ALBUMELE...
Fetele mele si cu mine avem o expresie care are darul sa ne aminteasca ca nu sintem in competitie cu nimeni la absolut nimic. Noi ii zicem 'bigger and better" club, (ceea ce in romaneste ar fi, clubul celor ce au mai mult si mai grozav decit altii); si ne straduim sa nu facem parte din acest club.
Acuma pentru faptul ca facem asemenea declaratii si din cind in cind ne amuzam sau dezaprobam comportamentul celor ce par a fi membrii ai clubului...asta nu inseamna ca nu exista si pentru noi aceasta tentatie...oh...nuuu...Dimpotriva...expresia este foarte folosita si incercam sa ne amintim reciproc ca sint lucruri mai valoroase pe lumea asta decit sa acumulam..."stuff " sau sa tinjim dupa ce au altii ...o casa..."mai mare"...o masina mai "luxoasa".
Gindurile astea mi s-au cristalizat mai mult acuma de cind fac eforturi sa imi restring si revolutionez si organizez viata. Am ajuns aproape la un punct stagnant unde lucrurile din casa mea s-au aglomerat intr-o harmalaie imposibil de intretinut. Daca mai continui mult o sa ajung la showul preainteleptei Oprah sau atotstiutorului Dr Phill...(Ma intreb cum oare au trait americanii inainte de a le spune astia doi cum trebuie sa traiasca...? Hmmm...din cite stiu...mai bine decit acum!!!)
Oricum, banuiesc ca nu sint singura care trebuie sa-si recistige dreptul la viata...si odihna care ne-a fost luata de "lucruri". Daca am un set de farfurii cu dunguta argintie, ce credeti dumneavoastra ca o sa fie bai mare daca nu cumpar si pe ala cu dungute aurii? Mai ales ca nu gatesc...Acuma, fiti pe pace...asta nu inseamna ca nu maninc!!! Sint in cautarea unui part time la degustat mincaruri...daca stiti un asemenea job...eu imi ofer serviciile "gratuit".
Daca femeile sint preocupate de haine, lucruri pentru casa...si casa insasi, barbatii au si ei preferintele lor ca sa poata sa fie admisi in clubul asta...si poate pentru ei e masina sau casa sau alte "jucarii"...
In munca asta asa de plicticoasa de a trece prin inventar toate gunoaiele a caror mindru proprietar ma consider, am descoperit prin fundul unor dulapuri, niste albume vechi. Poate ar trebui sa cautati si dumneavoastra dupa albumele alea vechi...Poate o sa descoperiti aceleasi lucruri pe care le-am descoperit si eu.
Si iata ce am gasit. Am gasit niste poze in care eram cu toata familia la lac, cu copii...parinti, bunici, si chiar alte familii din biserica. Timpurile alea nici nu mi le-am mai amintit...daca n-as fi descoperit pozele alea vechi. Intr-una din poze, copii mei si fratii mei, care sint cu 16 ani mai tineri ca mine, se jucau cu doua barci pneumatice...Pe vremea aia...mi-amintesc acuma clar...ma simteam ca si cind as fi fost proprietarul unui yacht...Si ce faceam? Aveam suficienti bani sa cumparam benzina si sa platim intrarea la parc, aduceam coke si sandwich de acasa, si petreceam zile de neuitat...ba ca mint...ca din nebagare de seama...le-am uitat. Am mai gasit si alte poze...in care la fel...radiam de fericire...si m-am uitat la hainelele cu care eram imbracati...majoritatea de la Trifty...Dar eram voiosi nevoie mare, si daca ne-ar fi intrebat cineva...noi toti ne credeam eleganti...toti!!!
...Cineva ne-a furat bucuria...asta e clar! Eu dau vina pe clubul asta..."bigger and better"...
Mai stiu un lucru despre mine...si mi-e din ce in ce mai clar gindul asta. Am tendinta sa-mi amintesc mai mult lucrurile rele decit cele bune...si le port in inima ca pe niste bolovani. Unde au fort amintirile astea frumoase si de ce nu le-am tinut minte...pina cind am descoperit pozele alea vechi? Am dat prioritate altor ginduri si amintiri care in majoritate au fost negative...si de ce sa nu recunosc...mi-amintesc toate sicanele ce mi s-au facut vreodata de...prieteni, rude, frati...le am pe categorii...le vizitez des...ma indreptatesc mereu pentru anumite situatii, desi nu-mi aduce nici o usurare; in timp ce amintirile cele mai frumoase s-au retras din lipsa de spatiu , incet, incet...pina aproape au disparut in cine stie ce cufar prafuit, intr-un colt intunecos al memoriei mele.
Cu ani in urma la o emisiune 'Focus on the Family", cineva avea o idee minunata. Zicea persoana asta ca ea tine toate albumele de familie la un loc vizibil. Ale ei erau pe Coffee table. Si spunea ca le deschide periodic cu familia , cu copii si ca astfel isi amintesc clipele frumoase din viata lor. Mai spunea ea ceva foarte important. Cind avea in familie discutii cu sotul ei si cind ai fi crezut ca nu mai au nimic in comun atit sint de agravati...se asezau jos si luau albumele la rind si isi aminteau motivele pentru care s-au casatorit...si alte momente binecuvintate...si pozele respective le aminteau de sentimentele ce le-au avut cindva...si ele reveneau incet in inimile lor.
Biblia ne spune si ea sa ne amintim...O data pe luna luam cina tocmai ca sa ne amintim de jertfa Domnului Nostru Isus. Dumnezeu stia cred ca sintem uituci...La poporul Israel ii spunea sa-si aduca aminte de unde a fost scos...Si noi am fost scosi de undeva...
Asa ca lucru sigur...am sa pun albumele alea la indemina...poate va conving si pe voi sa faceti la fel. Am nevoie sa imi amintesc de partile frumoase din viata mea...
Inca un lucru...tot la amintiri...Astazi implinesc 53 de ani...Sint 53 de ani in care Domnul Meu m-a pazit...am fost uneori departe de El...decizia a fost a mea, nu a Lui.
Ce-mi doresc?
Sa-mi insusesc Voia Lui...ca inca mai am din firea mea cea veche...care e la fel ca si buruienile alea cu radacini adinci...si le tot rupi, si le tot scoti, si iara isi revin...Imi doresc sa nu-mi mai irosesc zilele , sa rascumpar timpul...imi mai doresc sa fac o diferenta in viata celor din jur...sa am un motiv mai bun de trezit dimineata decit o ceasca de cafea aburinda, sau o noua zi de stress la birou. Imi doresc o inima curata...si o pace deplina, si o credinta puternica...si cum am mai trecut prin Valea Umbrelor Mortii...si stiu cum e pe acolo, daca va trebui sa trec din nou, as vrea ca Tu Doamne sa ma tii de mina sa nu ma mai sperie umbrele...si-atit!!!
Acuma pentru faptul ca facem asemenea declaratii si din cind in cind ne amuzam sau dezaprobam comportamentul celor ce par a fi membrii ai clubului...asta nu inseamna ca nu exista si pentru noi aceasta tentatie...oh...nuuu...Dimpotriva...expresia este foarte folosita si incercam sa ne amintim reciproc ca sint lucruri mai valoroase pe lumea asta decit sa acumulam..."stuff " sau sa tinjim dupa ce au altii ...o casa..."mai mare"...o masina mai "luxoasa".
Gindurile astea mi s-au cristalizat mai mult acuma de cind fac eforturi sa imi restring si revolutionez si organizez viata. Am ajuns aproape la un punct stagnant unde lucrurile din casa mea s-au aglomerat intr-o harmalaie imposibil de intretinut. Daca mai continui mult o sa ajung la showul preainteleptei Oprah sau atotstiutorului Dr Phill...(Ma intreb cum oare au trait americanii inainte de a le spune astia doi cum trebuie sa traiasca...? Hmmm...din cite stiu...mai bine decit acum!!!)
Oricum, banuiesc ca nu sint singura care trebuie sa-si recistige dreptul la viata...si odihna care ne-a fost luata de "lucruri". Daca am un set de farfurii cu dunguta argintie, ce credeti dumneavoastra ca o sa fie bai mare daca nu cumpar si pe ala cu dungute aurii? Mai ales ca nu gatesc...Acuma, fiti pe pace...asta nu inseamna ca nu maninc!!! Sint in cautarea unui part time la degustat mincaruri...daca stiti un asemenea job...eu imi ofer serviciile "gratuit".
Daca femeile sint preocupate de haine, lucruri pentru casa...si casa insasi, barbatii au si ei preferintele lor ca sa poata sa fie admisi in clubul asta...si poate pentru ei e masina sau casa sau alte "jucarii"...
In munca asta asa de plicticoasa de a trece prin inventar toate gunoaiele a caror mindru proprietar ma consider, am descoperit prin fundul unor dulapuri, niste albume vechi. Poate ar trebui sa cautati si dumneavoastra dupa albumele alea vechi...Poate o sa descoperiti aceleasi lucruri pe care le-am descoperit si eu.
Si iata ce am gasit. Am gasit niste poze in care eram cu toata familia la lac, cu copii...parinti, bunici, si chiar alte familii din biserica. Timpurile alea nici nu mi le-am mai amintit...daca n-as fi descoperit pozele alea vechi. Intr-una din poze, copii mei si fratii mei, care sint cu 16 ani mai tineri ca mine, se jucau cu doua barci pneumatice...Pe vremea aia...mi-amintesc acuma clar...ma simteam ca si cind as fi fost proprietarul unui yacht...Si ce faceam? Aveam suficienti bani sa cumparam benzina si sa platim intrarea la parc, aduceam coke si sandwich de acasa, si petreceam zile de neuitat...ba ca mint...ca din nebagare de seama...le-am uitat. Am mai gasit si alte poze...in care la fel...radiam de fericire...si m-am uitat la hainelele cu care eram imbracati...majoritatea de la Trifty...Dar eram voiosi nevoie mare, si daca ne-ar fi intrebat cineva...noi toti ne credeam eleganti...toti!!!
...Cineva ne-a furat bucuria...asta e clar! Eu dau vina pe clubul asta..."bigger and better"...
Mai stiu un lucru despre mine...si mi-e din ce in ce mai clar gindul asta. Am tendinta sa-mi amintesc mai mult lucrurile rele decit cele bune...si le port in inima ca pe niste bolovani. Unde au fort amintirile astea frumoase si de ce nu le-am tinut minte...pina cind am descoperit pozele alea vechi? Am dat prioritate altor ginduri si amintiri care in majoritate au fost negative...si de ce sa nu recunosc...mi-amintesc toate sicanele ce mi s-au facut vreodata de...prieteni, rude, frati...le am pe categorii...le vizitez des...ma indreptatesc mereu pentru anumite situatii, desi nu-mi aduce nici o usurare; in timp ce amintirile cele mai frumoase s-au retras din lipsa de spatiu , incet, incet...pina aproape au disparut in cine stie ce cufar prafuit, intr-un colt intunecos al memoriei mele.
Cu ani in urma la o emisiune 'Focus on the Family", cineva avea o idee minunata. Zicea persoana asta ca ea tine toate albumele de familie la un loc vizibil. Ale ei erau pe Coffee table. Si spunea ca le deschide periodic cu familia , cu copii si ca astfel isi amintesc clipele frumoase din viata lor. Mai spunea ea ceva foarte important. Cind avea in familie discutii cu sotul ei si cind ai fi crezut ca nu mai au nimic in comun atit sint de agravati...se asezau jos si luau albumele la rind si isi aminteau motivele pentru care s-au casatorit...si alte momente binecuvintate...si pozele respective le aminteau de sentimentele ce le-au avut cindva...si ele reveneau incet in inimile lor.
Biblia ne spune si ea sa ne amintim...O data pe luna luam cina tocmai ca sa ne amintim de jertfa Domnului Nostru Isus. Dumnezeu stia cred ca sintem uituci...La poporul Israel ii spunea sa-si aduca aminte de unde a fost scos...Si noi am fost scosi de undeva...
Asa ca lucru sigur...am sa pun albumele alea la indemina...poate va conving si pe voi sa faceti la fel. Am nevoie sa imi amintesc de partile frumoase din viata mea...
Inca un lucru...tot la amintiri...Astazi implinesc 53 de ani...Sint 53 de ani in care Domnul Meu m-a pazit...am fost uneori departe de El...decizia a fost a mea, nu a Lui.
Ce-mi doresc?
Sa-mi insusesc Voia Lui...ca inca mai am din firea mea cea veche...care e la fel ca si buruienile alea cu radacini adinci...si le tot rupi, si le tot scoti, si iara isi revin...Imi doresc sa nu-mi mai irosesc zilele , sa rascumpar timpul...imi mai doresc sa fac o diferenta in viata celor din jur...sa am un motiv mai bun de trezit dimineata decit o ceasca de cafea aburinda, sau o noua zi de stress la birou. Imi doresc o inima curata...si o pace deplina, si o credinta puternica...si cum am mai trecut prin Valea Umbrelor Mortii...si stiu cum e pe acolo, daca va trebui sa trec din nou, as vrea ca Tu Doamne sa ma tii de mina sa nu ma mai sperie umbrele...si-atit!!!
15 August 2008
URARI... DE BINE
Rely Cristea, prietena mea, m-a rugat sa scriu ceva cu ocazia "bridal shower" pentru nora ei...
Mi-a spus soacra sa iti spun
Tot ce-n vers pot sa adun.
Dar in loc de inspiratie
M-a trecut o ...transpiratie.
Printre stropi de nadusala
M-am gindit...cu cita fala,
Azi iti dam camasi si cremuri...
Pentru...``speciale`` vremuri...
Si-am vazut poza, perfecta...
Eleganta si cocheta...
Si mi-am zis...ca...nu-i demult
Cind pe-aproape am trecut,
Noi, toate cucoanele...
Ce-am distrat saloanele...
Elegante, senzitive, zimbarete si sublime ;
Ieri purtam zorzoane, pene,
Astazi imbracam izmene...
Ieri frumoase, decoltate,
Astazi...bine-mpachetate!
Cureluse, decoratii, guleras, si-o posetuta...
Azi ma concentrez sa fie apa calda in ploscuta...
Cum s-a petrecut schimbarea?
Mintea, incetut, incearca
Sa-nteleaga - intrebarea...
..................
Numa ieri gindeam ca tine,
Numai ieri boboc de floare;
Astazi cit e ziulica,
Ma tot vait...ca cine moare...?
Ba de-un junghi, ba o migrena,
Ba cu ...partile dorsale...
Nici ca-mi pasa ca m-aude
Si ma stie lumea mare...
Hai sa-ti spun ceva de moda...
Draga mea...ce chinuiala...
Si cit timp...cita vinzoala...
Si suspine si sughituri...
Cite doruri ne-mplinite...
Cite sute ...prapadite...
Doar de-om arata mai bine
Decit...Domnul ne mai stie...
Moda, draga mea, in ani,
N-ontretii numa cu bani...
Ea se schimba, ca si noi...
De la ``petite``...la ``balsoi``...
Si de-ntrebi ``what size are you``...
Zic pe loc`` Ia ne znaiu``...
..............
Vreme trece, vreme vine...
Toate-s vechi si noua toate...
Eminescu stia bine...
Azi existi...
Si miine...poate...
.............
Astea sintem noi,
Tu insa...
Azi esti nalta si distinsa
Stringe numa gulerasul...
Miine...sortul si farasul...
Mi-a spus soacra sa iti spun
Tot ce-n vers pot sa adun.
Dar in loc de inspiratie
M-a trecut o ...transpiratie.
Printre stropi de nadusala
M-am gindit...cu cita fala,
Azi iti dam camasi si cremuri...
Pentru...``speciale`` vremuri...
Si-am vazut poza, perfecta...
Eleganta si cocheta...
Si mi-am zis...ca...nu-i demult
Cind pe-aproape am trecut,
Noi, toate cucoanele...
Ce-am distrat saloanele...
Elegante, senzitive, zimbarete si sublime ;
Ieri purtam zorzoane, pene,
Astazi imbracam izmene...
Ieri frumoase, decoltate,
Astazi...bine-mpachetate!
Cureluse, decoratii, guleras, si-o posetuta...
Azi ma concentrez sa fie apa calda in ploscuta...
Cum s-a petrecut schimbarea?
Mintea, incetut, incearca
Sa-nteleaga - intrebarea...
..................
Numa ieri gindeam ca tine,
Numai ieri boboc de floare;
Astazi cit e ziulica,
Ma tot vait...ca cine moare...?
Ba de-un junghi, ba o migrena,
Ba cu ...partile dorsale...
Nici ca-mi pasa ca m-aude
Si ma stie lumea mare...
Hai sa-ti spun ceva de moda...
Draga mea...ce chinuiala...
Si cit timp...cita vinzoala...
Si suspine si sughituri...
Cite doruri ne-mplinite...
Cite sute ...prapadite...
Doar de-om arata mai bine
Decit...Domnul ne mai stie...
Moda, draga mea, in ani,
N-ontretii numa cu bani...
Ea se schimba, ca si noi...
De la ``petite``...la ``balsoi``...
Si de-ntrebi ``what size are you``...
Zic pe loc`` Ia ne znaiu``...
..............
Vreme trece, vreme vine...
Toate-s vechi si noua toate...
Eminescu stia bine...
Azi existi...
Si miine...poate...
.............
Astea sintem noi,
Tu insa...
Azi esti nalta si distinsa
Stringe numa gulerasul...
Miine...sortul si farasul...
ATIT DE GREU
De Avram Botan
E greu a da mereu altora
Iar tu in schimb nimic sa nu primesti;
Dar e sublim ca-n viata tuturora
Prin fapta ta , in ei sa te-oglindesti.
Si cite-odat-amar paharul
E pentru tine de neinteles;
Dar astfel singur tu purta-vei Harul
Cararii ce in viata ti-ai ales.
De e senin, sau cu furie,
Furtuni dupa furtuni si val cu val,
De te-nspaiminta... tu la datorie
Ramii privind cu ochii inspre mal.
E greu a da mereu altora
Iar tu in schimb nimic sa nu primesti;
Dar e sublim ca-n viata tuturora
Prin fapta ta , in ei sa te-oglindesti.
Si cite-odat-amar paharul
E pentru tine de neinteles;
Dar astfel singur tu purta-vei Harul
Cararii ce in viata ti-ai ales.
De e senin, sau cu furie,
Furtuni dupa furtuni si val cu val,
De te-nspaiminta... tu la datorie
Ramii privind cu ochii inspre mal.
Vorbe Cu Tilc
Mai toate aceste vorbe intelepte au fost auzite de noi toti in casele parintesti…vorbe putine dar cu un inteles atit de bogat.
Eu mi-am amintit unele. Va rog sa adaugati dumneavoastra la lista mea. Astept…si va multumesc!
"Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala"
"Nu te intinde mai mult decit ti-e plapuma."
"Fereste-ma Doamne de dusmani ca de prieteni ma feresc singur".
"Cunoaste-ti lungul nasului."
"Cum iti asterni, asa te culci"
"Nu incurca borcanele"
"Sufla si-n iaurt"
"Ajunge o bita la un car de oale"
"Bita este pentru spinarea nebunului"
"Capul plecat sabia nu-l taie"
"Nu bate apa in piua"
"Bate cimpii"
"Tacerea e ca mierea"
"Ce-i in mina nu-i minciuna"
"Este ac de cojocul lui"
"Vorba dulce, mult aduce"
"Vorba multa saracia omului"
"Toamna se numara bobocii"
"Graba strica treaba"
"Minte sanatoasa in corp sanatos" (Asta am furat-o de la latini)
"Sacul si …petecul"
"Nu sta ca boul la poarta noua"
"Cine cauta, gaseste"
"Cine nu munceste nici sa nu manince"
"Gura bate fundu"
"Nu-ti iesii din piele"
"Nu da pasarea din mina pe aia de pe gard"
"Ce iasa din pisica, soareci maninca"
"Apa trece pietrele ramin"
"Lauda de sine, nu miroase-a bine"
"Privighe-cioara"
"Se misca ca ochiul mortului"
"Copil cuminte si baba frumoasa"
"Casa arde si baba se piaptana"
…"Viata, viata , legata cu ata…Cind ata se rupe…"
"Pisica blinda zgirie rau"
"Lup in blana de oaie"
Cind situatia este aproape pierduta recurgi la..."Domnu cu mila"
"La pomul laudat sa nu te duci cu sacu"
"Vai de capul lui"
"Sarac lipit pamintului"
Uneori poti intra in..."Gura satului"
"Ca la gura cuptorului"
"Minte de ingheata apele"
"Un coate goale"
"Trai pe vatrai"
"Linge talere"
"Cei sapte ani de-acasa"
"Nu te pui cu nebunu"
"Cine n-are de lucru, isi face"
"Prietenul la nevoie se cunoaste"
"Banu-I ochiul …dracului"
"Lenesul mult alearga si zgircitul mult pierde"
"Alearga dupa Fata Morgana"
"Canuta om sucit"
"Ai ajuns de pomina"
"Vinzi castraveti la gradinar"
"Trag ca mustele la…"
"Mai bine mate crapate decit bucate-aruncate"
Eu mi-am amintit unele. Va rog sa adaugati dumneavoastra la lista mea. Astept…si va multumesc!
"Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala"
"Nu te intinde mai mult decit ti-e plapuma."
"Fereste-ma Doamne de dusmani ca de prieteni ma feresc singur".
"Cunoaste-ti lungul nasului."
"Cum iti asterni, asa te culci"
"Nu incurca borcanele"
"Sufla si-n iaurt"
"Ajunge o bita la un car de oale"
"Bita este pentru spinarea nebunului"
"Capul plecat sabia nu-l taie"
"Nu bate apa in piua"
"Bate cimpii"
"Tacerea e ca mierea"
"Ce-i in mina nu-i minciuna"
"Este ac de cojocul lui"
"Vorba dulce, mult aduce"
"Vorba multa saracia omului"
"Toamna se numara bobocii"
"Graba strica treaba"
"Minte sanatoasa in corp sanatos" (Asta am furat-o de la latini)
"Sacul si …petecul"
"Nu sta ca boul la poarta noua"
"Cine cauta, gaseste"
"Cine nu munceste nici sa nu manince"
"Gura bate fundu"
"Nu-ti iesii din piele"
"Nu da pasarea din mina pe aia de pe gard"
"Ce iasa din pisica, soareci maninca"
"Apa trece pietrele ramin"
"Lauda de sine, nu miroase-a bine"
"Privighe-cioara"
"Se misca ca ochiul mortului"
"Copil cuminte si baba frumoasa"
"Casa arde si baba se piaptana"
…"Viata, viata , legata cu ata…Cind ata se rupe…"
"Pisica blinda zgirie rau"
"Lup in blana de oaie"
Cind situatia este aproape pierduta recurgi la..."Domnu cu mila"
"La pomul laudat sa nu te duci cu sacu"
"Vai de capul lui"
"Sarac lipit pamintului"
Uneori poti intra in..."Gura satului"
"Ca la gura cuptorului"
"Minte de ingheata apele"
"Un coate goale"
"Trai pe vatrai"
"Linge talere"
"Cei sapte ani de-acasa"
"Nu te pui cu nebunu"
"Cine n-are de lucru, isi face"
"Prietenul la nevoie se cunoaste"
"Banu-I ochiul …dracului"
"Lenesul mult alearga si zgircitul mult pierde"
"Alearga dupa Fata Morgana"
"Canuta om sucit"
"Ai ajuns de pomina"
"Vinzi castraveti la gradinar"
"Trag ca mustele la…"
"Mai bine mate crapate decit bucate-aruncate"
14 August 2008
Irena Sendlerowa
(Traducere de Rodica Botan)
Ati auzit cumva povestea celei de a doua persoana in linie sa cistige Premiul Nobel?
Irena Sendlerowa
1910-2008
In May, anul asta a murit Irena in virsta de 98 de ani. In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, Irena a primit permisia de la Nazisti sa lucreze in ghetto din Warsaw ca un specialist in canalizare. De fapt insa ea avea motivele ei de a lucra acolo...
Fiind germana de origine, ea cunostea planurile nazistilor cu privire la copii evrei si pe furis, scotea afara din ghetoo copii evrei in cutia de scule pe care o cara cu ea. Copii mai mari ii ascundea in saci de cinepa in spatele camionetei. Tot acolo statea si ciinele ei care era instruit de ea sa latre la soldatii nazisti oridecite ori trecea pe la punctul de control.
Bineinteles ca soldatilor nu le placea de ciine, iar latratul ciinelui acoperea galagia pe care o faceau copii mici. Astfel Irene a reusit sa scoata in jur de 2500 de copii, dupa care a fost prinsa. Cind au aflat nazistii au batut-o atit de rau ca i-au rupt si miinile si picioarele.
Irena a tinut o lista cu numele copiilor pe care i-a scos din ghetto din Warsaw si lista a pus-o intr-un borcan de sticla pe care l-a ingropat la radacina unui copac in curtea ei.
Dupa razboi, a incercat sa gaseasca parintii copiilor care au supravietuit ca sa-i reuneasca cu familiile lor. Multi dintre parinti nu au supravietuit, iar copii au fost adoptati sau crescuti de diferite familii.
ANUL TRECUT, IRENA A FOST NOMINATA PENTRU A PRIMII PREMIUL NOBEL, DAR A PIERDUT PRIMUL LOC CARE S-A DAT LUI AL GORE, CARE A PREZENTAT UN SHOW CU POZE DESPRE INCALZIREA GLOBULUI.
CE FARSA!!!
Autenticitatea celor spuse poate fii cautata la http://www.irenasendler.org/
http://www.snopes.com/politics/war/sendler.asp
Ati auzit cumva povestea celei de a doua persoana in linie sa cistige Premiul Nobel?
Irena Sendlerowa
1910-2008
In May, anul asta a murit Irena in virsta de 98 de ani. In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, Irena a primit permisia de la Nazisti sa lucreze in ghetto din Warsaw ca un specialist in canalizare. De fapt insa ea avea motivele ei de a lucra acolo...
Fiind germana de origine, ea cunostea planurile nazistilor cu privire la copii evrei si pe furis, scotea afara din ghetoo copii evrei in cutia de scule pe care o cara cu ea. Copii mai mari ii ascundea in saci de cinepa in spatele camionetei. Tot acolo statea si ciinele ei care era instruit de ea sa latre la soldatii nazisti oridecite ori trecea pe la punctul de control.
Bineinteles ca soldatilor nu le placea de ciine, iar latratul ciinelui acoperea galagia pe care o faceau copii mici. Astfel Irene a reusit sa scoata in jur de 2500 de copii, dupa care a fost prinsa. Cind au aflat nazistii au batut-o atit de rau ca i-au rupt si miinile si picioarele.
Irena a tinut o lista cu numele copiilor pe care i-a scos din ghetto din Warsaw si lista a pus-o intr-un borcan de sticla pe care l-a ingropat la radacina unui copac in curtea ei.
Dupa razboi, a incercat sa gaseasca parintii copiilor care au supravietuit ca sa-i reuneasca cu familiile lor. Multi dintre parinti nu au supravietuit, iar copii au fost adoptati sau crescuti de diferite familii.
ANUL TRECUT, IRENA A FOST NOMINATA PENTRU A PRIMII PREMIUL NOBEL, DAR A PIERDUT PRIMUL LOC CARE S-A DAT LUI AL GORE, CARE A PREZENTAT UN SHOW CU POZE DESPRE INCALZIREA GLOBULUI.
CE FARSA!!!
Autenticitatea celor spuse poate fii cautata la http://www.irenasendler.org/
http://www.snopes.com/politics/war/sendler.asp
FEMEI CARE ISI CUNOSC LOCUL...
(Tradus de Rodica Botan)
Doar un punct de vedere...
Barbara Walters de la Emisiunea 20/20, a avut la televiziune, o emisiune despre rolurile femeilor si ale barbatilor in Kabul, un oras din Afganistan cu citiva ani in urma inainte de ultimul conflict din Afganistan. Ea a observat ca obiceiul in societatea lor era ca femeile sa paseasca cinci pasi in urma sotilor lor.
Recent, ea s-a reintors in Kabul si a observat ca femeile continua sa paseasca in urma barbatilor. Din punctul de vedere al Dnei Walters, in ciuda faptului ca regimul opresiv al Talibanului a fost rasturnat femeile continua sa mearga in spatele barbatilor la o distanta ...parca si mai mare decit inainte, si parca sint multumite sa pastreze vechiul lor obicei.
Miss Walters asadar s-a apropiat de una din femeile afganistane si a intrebat "De ce pareti astazi asa de multumite cu acest obicei vechi de care ati incercat la disperare sa scapati nu cu mult timp in urma?"
Femeia s-a uitat tinta in ochii doamnei Walter si fara pic de ezitare i-a raspuns pe moment..."Land Mines"
Morala povestirii...(nu conteaza unde ...in lumea asta)...in spatele fiecarui barbat , vei gasii o femeie desteapta!
Doar un punct de vedere...
Barbara Walters de la Emisiunea 20/20, a avut la televiziune, o emisiune despre rolurile femeilor si ale barbatilor in Kabul, un oras din Afganistan cu citiva ani in urma inainte de ultimul conflict din Afganistan. Ea a observat ca obiceiul in societatea lor era ca femeile sa paseasca cinci pasi in urma sotilor lor.
Recent, ea s-a reintors in Kabul si a observat ca femeile continua sa paseasca in urma barbatilor. Din punctul de vedere al Dnei Walters, in ciuda faptului ca regimul opresiv al Talibanului a fost rasturnat femeile continua sa mearga in spatele barbatilor la o distanta ...parca si mai mare decit inainte, si parca sint multumite sa pastreze vechiul lor obicei.
Miss Walters asadar s-a apropiat de una din femeile afganistane si a intrebat "De ce pareti astazi asa de multumite cu acest obicei vechi de care ati incercat la disperare sa scapati nu cu mult timp in urma?"
Femeia s-a uitat tinta in ochii doamnei Walter si fara pic de ezitare i-a raspuns pe moment..."Land Mines"
Morala povestirii...(nu conteaza unde ...in lumea asta)...in spatele fiecarui barbat , vei gasii o femeie desteapta!
13 August 2008
Ginduri pentru Lidia si Becky
(Ginduri pentru Lidia si Becky Oprean)
Am citit marturia ta Lidia si a lui Becky…si m-am dus inapoi cu ani in urma si mi-am amintit de acele inceputuri de care vorbesti. Si mi-amintesc de lacrimile tale. Este insa asa de ciudat cum Dumnezeu a folosit personalitatea ta si cum a canalizat pasiunea ta ca sa fii persoana care esti astazi. Daca in locul tau ar fi fost o persoana cu o personalitate mai temperata, viata voastra ar fi fost atit de diferita si v-ati fi obisnuit cu obisnuinta…asa cum au ajuns alte familii cu probleme sa o faca. Asa insa ati transformat un inceput de infringere intr-o biruinta sigura.
Anul trecut am fost in Italia si acolo am vizitat o multime de locuri si am vazut multa arta si cladiri si istorie…dar am venit inapoi cel mai impresionata de 6 (daca nu ma insel) statui , a lui Michelangello, numite "Sclavi". Povestea este lunga si motivele pentru care Michelangello s-a oprit sa le sculpteze are de-a face cu unul din papi care au renuntat sa-si mai faca mormintul…Dar asta nu este ce m-a impresionat pe mine.
Nu mi-am pus niciodata problema cum lucreaza un sculptor. Am crezut ca merge asa…cu totul deodata…si ca incepe sa dea proportii la masa aia de marmura…si undeva in timp ai sa vezi corpul - trupul ...dar asa…zgrunturos…si apoi il finiseaza…
Sculpturile astea insa sint niste blocuri masive de piatra; si ici si colo, vezi cite o mina sau un picior sau spatele sau fata sculpurii iesite complect din masa de marmura si finisate cu atita amanuntime ca ai impresia ca poti sa vezi vinele prin pielea miinii intinse.
E ca si cum sculptura a existat inauntru si sculptorul numai trebuie sa dea bucatica cu bucatica la o parte marmura care este de prisos…Am stat multa vreme si m-am uitat la blocurile alea de piatra…si am fost profund impresionata.
Mai tirziu, m-a tot urmarit gindul ca asa sintem si noi . Daca ne priveste cineva dintr-un anumit unghi…sintem piatra, iar in unele privinte, acolo unde l-am lasat pe Dumnezeu sa ne lucreze, cite un madular de o perfectiune si o frumusete nemaipomenita iasa la iveala. Numai ca nu prea il lasam sa lucreze la noi…sintem incapatinati si vrem sa fim in control a ceea ce consideram ca e blocul nostru de piatra…teritoriul nostru…fiinta noastra…viata noastra…copii nostrii…si pierdem sansa sa devenim ceva fantastic de frumos…
Dumnezeu a facut planuri mari cu noi, dar nu ne poate lucra decit in masura in care il lasam.
Imi pare bine ca tu ai inteles mai bine ( desi cu lacrimi la inceput ) ca Dumnezeu are cu tine si cu Becky un plan. Si ce minunate sint planurile Lui. El nu gindeste ca noi , si ca sa vedem cu adevarat ce are de gind trebuie sa ii incredintam Lui mai intii tot ceea ce sintem…fara rezerve, asa cum marmura in mina sculptorului trebuie sa il lase sa o lucreze in care parte vrea el…sa inceapa unde vrea el…sa finiseze pina la detalii partile pe care le vrea el finisate la inceput…si lasa altele pe mai tirziu…Intregul concept este al artistului…si marmura n-are de spus nici un cuvint…chiar si atunci cind ciocanul si dalta o lovesc intr-una...
M-am mai gindit ca uneori ne uitam unii la altii cu ochi de critici…si vedem si noi doar bucatica ce-i in fata nasului…uneori nici pe aia bine ca nu avem ochelarii la noi, sau ii tinem cocotati in virful capului…Si bolovanul la care ne uitam poate fi una dintre cele mai frumoase sculpturi in devenire…dar nu ne impresioneaza nimic, ca nu ne uitam cu atentie…sau cu gindul sa vedem ceva remarcabil...nu ne pierdem timpul cu toti bolovanii…ne uitam mai degraba la o imitatie aurita…si chiar una aiurita…Cite una din bucatile alea de marmura abia cioplita…abia schitind ceva in devenire, poate fi fratele sau sora noastra in proces de a deveni o faptura noua. Dumnezeu este maestru, si El o lucreaza…dar pe noi nu ne impresioneaza…
Oh…cu cit ma gindesc mai mult la "Sclavii" lui Michelangello cu atit am mai mult respect pentru toti oamenii. Am ajuns la concluzia ca parte din ceea ce este rau cu lumea asta este si felul in care o privesc…ochii critici cu care ma uit la absolut totul. M-am nascut intr-o tara unde ideologia care ne spala creierul in toate dar toate domeniile era critica si autocritica. Era parca un facut sa nu existe nimic bun pe fata acestui pamint si orice eforturi trebuiau sa fie judecate. Cu cit puneai mai mult effort in ceva cu atit dadeai mai mult de lucru criticilor. Uneori asta se transmitea si in biserici…de aia unii dintre noi continua sa se uite cu ochi critici la absolut tot.
Ma intreb cine ar avea tupeul sa critice astazi "Sclavii" lui Michelangelo? Atunci cum ar trebui noi sa ne uitam la creatiile in devenire la care lucreaza Dumnezeu?
Si sa revin la Becky…care inspira si atrage si da curaj si invata pe cei mai slabi sa devina cei mai tari, si ne da o lectie tuturor. Ea recita impreuna cu Psalmistul verset dupa verset din Psalmul 139 si fiecare verset este adevar…"Te laud ca sint o faptura asa de minunata". Becky…acum ca mi-am pus ochelarii pe ochi vad…si pot si eu zice "Minunate sint lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta".
Daca vreti sa cititi marturia lui Becky si a Lidiei Oprean, mergeti la http://www.beckyshope.org/
Rodica Botan
Am citit marturia ta Lidia si a lui Becky…si m-am dus inapoi cu ani in urma si mi-am amintit de acele inceputuri de care vorbesti. Si mi-amintesc de lacrimile tale. Este insa asa de ciudat cum Dumnezeu a folosit personalitatea ta si cum a canalizat pasiunea ta ca sa fii persoana care esti astazi. Daca in locul tau ar fi fost o persoana cu o personalitate mai temperata, viata voastra ar fi fost atit de diferita si v-ati fi obisnuit cu obisnuinta…asa cum au ajuns alte familii cu probleme sa o faca. Asa insa ati transformat un inceput de infringere intr-o biruinta sigura.
Anul trecut am fost in Italia si acolo am vizitat o multime de locuri si am vazut multa arta si cladiri si istorie…dar am venit inapoi cel mai impresionata de 6 (daca nu ma insel) statui , a lui Michelangello, numite "Sclavi". Povestea este lunga si motivele pentru care Michelangello s-a oprit sa le sculpteze are de-a face cu unul din papi care au renuntat sa-si mai faca mormintul…Dar asta nu este ce m-a impresionat pe mine.
Nu mi-am pus niciodata problema cum lucreaza un sculptor. Am crezut ca merge asa…cu totul deodata…si ca incepe sa dea proportii la masa aia de marmura…si undeva in timp ai sa vezi corpul - trupul ...dar asa…zgrunturos…si apoi il finiseaza…
Sculpturile astea insa sint niste blocuri masive de piatra; si ici si colo, vezi cite o mina sau un picior sau spatele sau fata sculpurii iesite complect din masa de marmura si finisate cu atita amanuntime ca ai impresia ca poti sa vezi vinele prin pielea miinii intinse.
E ca si cum sculptura a existat inauntru si sculptorul numai trebuie sa dea bucatica cu bucatica la o parte marmura care este de prisos…Am stat multa vreme si m-am uitat la blocurile alea de piatra…si am fost profund impresionata.
Mai tirziu, m-a tot urmarit gindul ca asa sintem si noi . Daca ne priveste cineva dintr-un anumit unghi…sintem piatra, iar in unele privinte, acolo unde l-am lasat pe Dumnezeu sa ne lucreze, cite un madular de o perfectiune si o frumusete nemaipomenita iasa la iveala. Numai ca nu prea il lasam sa lucreze la noi…sintem incapatinati si vrem sa fim in control a ceea ce consideram ca e blocul nostru de piatra…teritoriul nostru…fiinta noastra…viata noastra…copii nostrii…si pierdem sansa sa devenim ceva fantastic de frumos…
Dumnezeu a facut planuri mari cu noi, dar nu ne poate lucra decit in masura in care il lasam.
Imi pare bine ca tu ai inteles mai bine ( desi cu lacrimi la inceput ) ca Dumnezeu are cu tine si cu Becky un plan. Si ce minunate sint planurile Lui. El nu gindeste ca noi , si ca sa vedem cu adevarat ce are de gind trebuie sa ii incredintam Lui mai intii tot ceea ce sintem…fara rezerve, asa cum marmura in mina sculptorului trebuie sa il lase sa o lucreze in care parte vrea el…sa inceapa unde vrea el…sa finiseze pina la detalii partile pe care le vrea el finisate la inceput…si lasa altele pe mai tirziu…Intregul concept este al artistului…si marmura n-are de spus nici un cuvint…chiar si atunci cind ciocanul si dalta o lovesc intr-una...
M-am mai gindit ca uneori ne uitam unii la altii cu ochi de critici…si vedem si noi doar bucatica ce-i in fata nasului…uneori nici pe aia bine ca nu avem ochelarii la noi, sau ii tinem cocotati in virful capului…Si bolovanul la care ne uitam poate fi una dintre cele mai frumoase sculpturi in devenire…dar nu ne impresioneaza nimic, ca nu ne uitam cu atentie…sau cu gindul sa vedem ceva remarcabil...nu ne pierdem timpul cu toti bolovanii…ne uitam mai degraba la o imitatie aurita…si chiar una aiurita…Cite una din bucatile alea de marmura abia cioplita…abia schitind ceva in devenire, poate fi fratele sau sora noastra in proces de a deveni o faptura noua. Dumnezeu este maestru, si El o lucreaza…dar pe noi nu ne impresioneaza…
Oh…cu cit ma gindesc mai mult la "Sclavii" lui Michelangello cu atit am mai mult respect pentru toti oamenii. Am ajuns la concluzia ca parte din ceea ce este rau cu lumea asta este si felul in care o privesc…ochii critici cu care ma uit la absolut totul. M-am nascut intr-o tara unde ideologia care ne spala creierul in toate dar toate domeniile era critica si autocritica. Era parca un facut sa nu existe nimic bun pe fata acestui pamint si orice eforturi trebuiau sa fie judecate. Cu cit puneai mai mult effort in ceva cu atit dadeai mai mult de lucru criticilor. Uneori asta se transmitea si in biserici…de aia unii dintre noi continua sa se uite cu ochi critici la absolut tot.
Ma intreb cine ar avea tupeul sa critice astazi "Sclavii" lui Michelangelo? Atunci cum ar trebui noi sa ne uitam la creatiile in devenire la care lucreaza Dumnezeu?
Si sa revin la Becky…care inspira si atrage si da curaj si invata pe cei mai slabi sa devina cei mai tari, si ne da o lectie tuturor. Ea recita impreuna cu Psalmistul verset dupa verset din Psalmul 139 si fiecare verset este adevar…"Te laud ca sint o faptura asa de minunata". Becky…acum ca mi-am pus ochelarii pe ochi vad…si pot si eu zice "Minunate sint lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta".
Daca vreti sa cititi marturia lui Becky si a Lidiei Oprean, mergeti la http://www.beckyshope.org/
Rodica Botan
Scrisoare la Zidul Plingerii
Sora mea, Claudia, pleaca in doua zile intr-o excursie. Una dintre destinatii va fi Ierusalimul. M-a anuntat astazi ca daca vreau imi duce o scrisoare la "Zidul plingerii". Am raspuns entuziasmata...dar acum trebuie sa scriu scrisoarea...
Ce-as putea sa scriu ...mi-am tot framintat mintea? Am trait destui ani in care m-am vaicarit si m-am lamentat; Domnul m-a tot iertat si binecuvintat cu toate scadintele mele. Acuma am tot stat si m-am gindit...asta pur si simplu e o insulta la adresa Lui Dumnezeu sa ma mai vaicaresc iara...si acuma la ierusalim ca Modesto nu mi-a ajuns!!!
Oricite jelanii am, le-am dus la Cruce...le-am lasat acolo...am primit iertare, am primit intelegere si acceptiune pentru lucrurile pe care nu le voi avea niciodata desi mi le-am dorit...am primit rabdare pentru lucrurile pe care nu le puteam rabda, si putere pentru a merge inainte. Am primit asigurarea ca viitorul imi este pecetluit prin singele varsat la Golgota...si am mai primit si alte bucurii pe deasupra...oare de ce as mai putea sa ma pling?
Poate totusi, acum ca mi-am avut grija de propria mea piele, mi-am asigurat si copii si pe cei dragi in miinile Eternului Tata...poate ar trebui sa pling si eu pentru Ierusalim? Lanurile sint coapte din cite inteleg eu...si nu trebuie sa fii mare teolog sa vezi ca vremea e aproape...Istoria se intimpla...se deapana ca un scul de ata sub ochii nostrii...Domnul Isus a plins pentru Ierusalim...si Ierusalimul inca mai e de plins. Sint asa multe lucruri care se vor intimpla acolo in urmatorii ani...poate chiar mai repede.
Asa ca m-am hotarit asupra continutului scrisorii.
" Doamne, te rog trezeste aceasta natiune care ti-a fost atit de draga din pricina lui Avram prietenul tau...si adu-i la Tine. Iti multumesc ca ai facut posibil ca si eu, urmasa unei natiuni pagine sa pot sa devin copilul Tau. Dar te rog indura-Te si de ei, dupa promisiunea Ta, si fa-i Doamne sa-si schimbe locul unde isi duc poverile; sa nu mai fie in fata acestui zid urit si trist in fata caruia pling de mii de ani. Adu-le aminte de promisiunea ta...si deschide-le ochii sa te vada... si da-le dorinta sa Te caute pe Tine, cel inviat din morti... Binecuvinteaza-i Tu, cu intelepciune ca in sfirsit sa Te gaseasca, sa nu mai umble bijbiind si sa nu mai fie tinta urii intregii lumi...ci sa fie ceea ce ai destinat Tu sa fie...poporul Tau Sfint.
Te mai rog binecuvinteaza Tara in care locuim, ca sa stea alaturi de poporul Tau, si sa nu fie impotriva lor. Pentruca nu sintem straini de consecintele care vor veni. Pune Tu in fruntea natiunii Americane un om care sa fie dupa inima Ta, si daca nu e dupa inima Ta, atunci schima-i inima.
Si daca inima mea n-a fost vrednica de cuvintele ce le-am scris, si nu m-as mira de loc...Te rog fa-o Tu vrednica. Si-Ti multumesc..."
Ce-as putea sa scriu ...mi-am tot framintat mintea? Am trait destui ani in care m-am vaicarit si m-am lamentat; Domnul m-a tot iertat si binecuvintat cu toate scadintele mele. Acuma am tot stat si m-am gindit...asta pur si simplu e o insulta la adresa Lui Dumnezeu sa ma mai vaicaresc iara...si acuma la ierusalim ca Modesto nu mi-a ajuns!!!
Oricite jelanii am, le-am dus la Cruce...le-am lasat acolo...am primit iertare, am primit intelegere si acceptiune pentru lucrurile pe care nu le voi avea niciodata desi mi le-am dorit...am primit rabdare pentru lucrurile pe care nu le puteam rabda, si putere pentru a merge inainte. Am primit asigurarea ca viitorul imi este pecetluit prin singele varsat la Golgota...si am mai primit si alte bucurii pe deasupra...oare de ce as mai putea sa ma pling?
Poate totusi, acum ca mi-am avut grija de propria mea piele, mi-am asigurat si copii si pe cei dragi in miinile Eternului Tata...poate ar trebui sa pling si eu pentru Ierusalim? Lanurile sint coapte din cite inteleg eu...si nu trebuie sa fii mare teolog sa vezi ca vremea e aproape...Istoria se intimpla...se deapana ca un scul de ata sub ochii nostrii...Domnul Isus a plins pentru Ierusalim...si Ierusalimul inca mai e de plins. Sint asa multe lucruri care se vor intimpla acolo in urmatorii ani...poate chiar mai repede.
Asa ca m-am hotarit asupra continutului scrisorii.
" Doamne, te rog trezeste aceasta natiune care ti-a fost atit de draga din pricina lui Avram prietenul tau...si adu-i la Tine. Iti multumesc ca ai facut posibil ca si eu, urmasa unei natiuni pagine sa pot sa devin copilul Tau. Dar te rog indura-Te si de ei, dupa promisiunea Ta, si fa-i Doamne sa-si schimbe locul unde isi duc poverile; sa nu mai fie in fata acestui zid urit si trist in fata caruia pling de mii de ani. Adu-le aminte de promisiunea ta...si deschide-le ochii sa te vada... si da-le dorinta sa Te caute pe Tine, cel inviat din morti... Binecuvinteaza-i Tu, cu intelepciune ca in sfirsit sa Te gaseasca, sa nu mai umble bijbiind si sa nu mai fie tinta urii intregii lumi...ci sa fie ceea ce ai destinat Tu sa fie...poporul Tau Sfint.
Te mai rog binecuvinteaza Tara in care locuim, ca sa stea alaturi de poporul Tau, si sa nu fie impotriva lor. Pentruca nu sintem straini de consecintele care vor veni. Pune Tu in fruntea natiunii Americane un om care sa fie dupa inima Ta, si daca nu e dupa inima Ta, atunci schima-i inima.
Si daca inima mea n-a fost vrednica de cuvintele ce le-am scris, si nu m-as mira de loc...Te rog fa-o Tu vrednica. Si-Ti multumesc..."
O Intrebare cu Scop
Zilele trecute am vazut un interviu in care s-a pus mai multor persoane aceeasi intrebare. "Care este scopul vietii?". M-am gindit ca o sa fie atit de diverse si de bogate raspunsurile…Da de unde…au luat cu totii alfabetul la rind…"Aaaaaaaa…", "Tzzzzzzzzzz…"," Eeeee…"…unii mai destepti au zis…welll…" dupa care a urmat o lunga tacere…iar altii si mai destepti decit primii au zis…(da, stiu ca e in mintea tuturor…) "Fun"…asta a fost cel mai luminat raspuns…si a mai fost unul fara cuvinte…numai ridicare de umeri!!!
Am stat un pic si m-am gindit si eu ce raspuns as da…si era cit pe ce sa iau si eu alfabetul la rind. As fi gasit multe raspunsuri dar mi s-au parut partiale. Pina ce, dupa o noapte bine dormita, m-am trezit cu raspunsul…m-am luminat!
Ce mi-a venit in minte a fost lucrul urmator…Noi nu ne-am creiat singuri. Cel ce ne-a creiat este cel care a dat scop vietii mele. Ca daca n-avea nevoie de mine, nu ma creia. Mi-am zis eu ca toate bohirtele ce le am le-am achizitionat cu un scop…am avut eu ceva in gind cu lucrul respectiv ca daca nu, le puneam la gunoi. Cind facem orice lucru, mesterim ceva…avem un scop…vom folosi obiectul respectiv in vreo forma sau alta…
Dupa ce am stabilit in mintea mea ca scopul nu-i al meu…m-am gindit la motivul pentru care ne-a creiat Dumnezeu. Mi-am adus aminte de o mie si una de predici…in care ni s-a repetat la infinit ca Dumnezeu ne-a creiat sa ii aducem slava Lui. Dar pentruca nu ne-a creiat ca pe ingeri, am zis eu ca dindu-ne ceva din personalitatea Lui, mai are si alte ginduri cu noi.
Ne-a facut cumva si pe noi tridimensionali, daca pot zice asa ceva? Ne-a facut sa-I servim Lui, ne-a facut sa servim altor oameni, si ne-a dat posibilitatea sa avem si ceva libertate in a face alegeri cu privire la noi. Astfel se face ca desi circumstantele vietii nu sint dictate de noi, actiunile si reactiile noastre sint factori importanti si decisivi in ceea ce vom devenii, ca oameni, personalitate si caracter. Se pare ca ingerii sint gelosi pentru aceste atributii ale noastre si ar dori sa fie si ei inzestrati cu ceea ce sintem noi. Trebuie sa fie ceva special…ceva ce nu intelegem noi bine…
Si cind te gindesti ca noi traim adesea ca si cind am supravietii numai…parca n-ar avea nici un rost sa fim peacilea…Spun traim…ca sa nu zic traiesc…imi pica mai bine daca includ si pe altii !!!
Stiu atit ca oricit ne-am plinge de greutatile de pe acest pamint si de necazuri, la sfirsitul vietii numai , oamenii realizeaza ca toate necazurile si greutatile i-au facut mai buni, mai puternici, mai deosebiti…le-au dat caracter, personalitate…le-au dat valoare...si nici unul n-ar schimba persoana sau caracterul pe care l-a dobindit gratie acestor dificultati.
N-om fi noi perfecti…dar sintem inca valorosi…nu…nu…nu …valoarea nu vine de la noi…valoarea ne-o da El…prin ceea ce a pus in noi din insasi fiinta Lui…suflarea…ceva in DNA pe care inca savantii nostrii nu l-au descoperit inca…
Am ascultat niste explicatii foarte frumoase despre Trinitatea lui Dumnezeu, nu de mult. Eu imi imaginam, in cel mai bun exemplu pe care l-am format in mintea mea, ca Dumnezeu este tridimensional…cam asa cum spatiu are trei dimensiuni si nu poate exista ca spatiu fara una din ele: lungime, latime si inaltime. Tot asa, mi-am zis eu, Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint una dar sint trei .
Oricum, persoana care explica spunea sa ne imaginam o femeie…ea e mama cuiva, ea e fiica cuiva si tot ea e sotia cuiva. Si in cele trei persoane care le reprezinta are functii diferite , dar de fapt ea e aceeasi persoana. Si tot ea s-a ocupat mai mult de Duhul Sfint ca sa ni-l explice. Si de acolo am invatat ceva ce poate va fi raspunsul la intrebarea de la inceput; ca n-am uitat d
e ea desi s-ar parea ca sint tare departe.
Un solist a aparut in fata unui pian, a ridicat capacul pianului si a inceput sa cinte in cutia pianului deasupra coardelor. Cinta si facea pauze, asa incit am putut distinge faptul ca atunci cind scotea un sunet din gura, corzile care corespundeau notelor cintate, la diferite octave, impreuna cu notele de armonie, incepeau sa vibreze si erau audibile…asa vibrau. Am ramas perplex. Explicatia pe care am auzit-o si care mi s-a parut fantastica este faptul ca Duhul Sfint exista, si lucreaza. Dar ca sa lucreze in mine, cutia mea de rezonanta trebuie sa fie pusa la punct. Coardele rupte nu vor vibra, si daca ingramadesc alte obiecte in cutia pianului n-o sa vibreze nimic. De asemenea corzile mele trebuie sa fie acordate …si acolo sint reguli de acordare…si banuiesc ca cele 10 porunci se aplica tocmai pe vremea asta...
Ok…acuma cred ca am un raspuns…Care este scopul vietii? Nu-i al meu scopul, ca nu m-am creiat singura, iar Dumnezeu ne-a creiat sa se bucure de noi. Are cu fiecare din noi de cintat o cintare noua care n-o poate cinta daca nu ne aranjam cutia de rezonanta, pentruca sa putem vibra oridecite ori ii auzim glasul…
Si acuma partea cea mai importanta…stie cineva cum se repara niste corzi ruginite?
Am stat un pic si m-am gindit si eu ce raspuns as da…si era cit pe ce sa iau si eu alfabetul la rind. As fi gasit multe raspunsuri dar mi s-au parut partiale. Pina ce, dupa o noapte bine dormita, m-am trezit cu raspunsul…m-am luminat!
Ce mi-a venit in minte a fost lucrul urmator…Noi nu ne-am creiat singuri. Cel ce ne-a creiat este cel care a dat scop vietii mele. Ca daca n-avea nevoie de mine, nu ma creia. Mi-am zis eu ca toate bohirtele ce le am le-am achizitionat cu un scop…am avut eu ceva in gind cu lucrul respectiv ca daca nu, le puneam la gunoi. Cind facem orice lucru, mesterim ceva…avem un scop…vom folosi obiectul respectiv in vreo forma sau alta…
Dupa ce am stabilit in mintea mea ca scopul nu-i al meu…m-am gindit la motivul pentru care ne-a creiat Dumnezeu. Mi-am adus aminte de o mie si una de predici…in care ni s-a repetat la infinit ca Dumnezeu ne-a creiat sa ii aducem slava Lui. Dar pentruca nu ne-a creiat ca pe ingeri, am zis eu ca dindu-ne ceva din personalitatea Lui, mai are si alte ginduri cu noi.
Ne-a facut cumva si pe noi tridimensionali, daca pot zice asa ceva? Ne-a facut sa-I servim Lui, ne-a facut sa servim altor oameni, si ne-a dat posibilitatea sa avem si ceva libertate in a face alegeri cu privire la noi. Astfel se face ca desi circumstantele vietii nu sint dictate de noi, actiunile si reactiile noastre sint factori importanti si decisivi in ceea ce vom devenii, ca oameni, personalitate si caracter. Se pare ca ingerii sint gelosi pentru aceste atributii ale noastre si ar dori sa fie si ei inzestrati cu ceea ce sintem noi. Trebuie sa fie ceva special…ceva ce nu intelegem noi bine…
Si cind te gindesti ca noi traim adesea ca si cind am supravietii numai…parca n-ar avea nici un rost sa fim peacilea…Spun traim…ca sa nu zic traiesc…imi pica mai bine daca includ si pe altii !!!
Stiu atit ca oricit ne-am plinge de greutatile de pe acest pamint si de necazuri, la sfirsitul vietii numai , oamenii realizeaza ca toate necazurile si greutatile i-au facut mai buni, mai puternici, mai deosebiti…le-au dat caracter, personalitate…le-au dat valoare...si nici unul n-ar schimba persoana sau caracterul pe care l-a dobindit gratie acestor dificultati.
N-om fi noi perfecti…dar sintem inca valorosi…nu…nu…nu …valoarea nu vine de la noi…valoarea ne-o da El…prin ceea ce a pus in noi din insasi fiinta Lui…suflarea…ceva in DNA pe care inca savantii nostrii nu l-au descoperit inca…
Am ascultat niste explicatii foarte frumoase despre Trinitatea lui Dumnezeu, nu de mult. Eu imi imaginam, in cel mai bun exemplu pe care l-am format in mintea mea, ca Dumnezeu este tridimensional…cam asa cum spatiu are trei dimensiuni si nu poate exista ca spatiu fara una din ele: lungime, latime si inaltime. Tot asa, mi-am zis eu, Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint una dar sint trei .
Oricum, persoana care explica spunea sa ne imaginam o femeie…ea e mama cuiva, ea e fiica cuiva si tot ea e sotia cuiva. Si in cele trei persoane care le reprezinta are functii diferite , dar de fapt ea e aceeasi persoana. Si tot ea s-a ocupat mai mult de Duhul Sfint ca sa ni-l explice. Si de acolo am invatat ceva ce poate va fi raspunsul la intrebarea de la inceput; ca n-am uitat d
e ea desi s-ar parea ca sint tare departe.Un solist a aparut in fata unui pian, a ridicat capacul pianului si a inceput sa cinte in cutia pianului deasupra coardelor. Cinta si facea pauze, asa incit am putut distinge faptul ca atunci cind scotea un sunet din gura, corzile care corespundeau notelor cintate, la diferite octave, impreuna cu notele de armonie, incepeau sa vibreze si erau audibile…asa vibrau. Am ramas perplex. Explicatia pe care am auzit-o si care mi s-a parut fantastica este faptul ca Duhul Sfint exista, si lucreaza. Dar ca sa lucreze in mine, cutia mea de rezonanta trebuie sa fie pusa la punct. Coardele rupte nu vor vibra, si daca ingramadesc alte obiecte in cutia pianului n-o sa vibreze nimic. De asemenea corzile mele trebuie sa fie acordate …si acolo sint reguli de acordare…si banuiesc ca cele 10 porunci se aplica tocmai pe vremea asta...
Ok…acuma cred ca am un raspuns…Care este scopul vietii? Nu-i al meu scopul, ca nu m-am creiat singura, iar Dumnezeu ne-a creiat sa se bucure de noi. Are cu fiecare din noi de cintat o cintare noua care n-o poate cinta daca nu ne aranjam cutia de rezonanta, pentruca sa putem vibra oridecite ori ii auzim glasul…
Si acuma partea cea mai importanta…stie cineva cum se repara niste corzi ruginite?
12 August 2008
POMUL CA OMUL...
Am un pom in gradina care ma face de rusine. L-am privit primavara asta cind a inflorit, si era asa de plin de flori ca parca ninsese pe el. Mi-a incintat inima. Are numai doi ani…"e mititel saracu…si cum se straduieste"... mi-am zis. A trecut un pic si au cazut florile si s-a umplut de rod. Mi-am zis din nou…"face pe viteazul…o sa-i treaca vitejia cind o sa-i cada fructele". Dar nu i-au cazut…si crengutele lui tinere au inceput sa se lase in jos de greutatea fructelor…si s-au tot dus in jos in fiecare zi. M-am gindit sa nu-i mai dau apa sa nu aiba atita seva…ca o sa-si rupa crengile. Si l-am lasat fara apa o vreme.Vezi de nu…Nu cred ca mi-a dat prea mare atentie…era ocupat cu cresterea fructelor. M-am mai gindit sa-i rup din fructe, cum am auzit ca trebuie sa faci ca sa fie fructele mari…si asa sa-l mai usurez un pic...dar n-am avut timp de el…pina intr-o zi cind l-am vazut indoit de tot cu crengile pina in pamint.Mama mea vine mereu si ii ia din fructe…nu-s chiar coapte de tot dar sint gustoase…si ne-am gindit sa-l mai eliberam de povara. Uitati-va si voi la el…ca mie mi-e rusine de cite ori il vad.Va imaginati la ce ma gindesc…
Parca…parca vad ceva pe-o creanga in virf…si trag nadejde sa nu cada. De-ar mai creste putin…
Va trimit o poza cu pomisorul meu. Poate va inspira si pe voi.
POMUL DE LINGA DRUM...
Ok…pomul asta inca imi da lectii. E mic dar…cu un potential urias. Uitati-va inca odata la el. Vedeti ca in partea stinga este o falca mare de ciment. Ala este my drive way. Si azi dimineata din nebagare de seama cind am dat cu masina in spate…ce credeti ca am facut? Yeah…bineinteles…m-am suit cu rotile pe crengile lui.
In drum spre lucru, m-am tot gindit la pom…Cu citiva ani in urma am mai plantat un pom linga gard. Jumatate din coroana lui trece gardul in strada. Americanii pun pomi de frumusete. Eu am pus un cais. M-a inspirat un cintec auzit la radio…ceva cu "Omul bun... si pomul de linga drum"…Vecina mea se lamenta intr-o zi…" toata lumea se leaga de pomul asta. Vezi ca-ti fura fructele"…I-am replicat…"Good"…ca doar de aia l-am pus acolo, lady!!!. N-a inteles prea mare lucru. Cred ca si daca ii explicam mai mult tot acolo eram cu ea...cam tot atita intelegea. M-am lasat pagubasa.
Oricum azi dimineata am avut la ce ma gindii pina la lucru. Pomii cu roada sint tinta multor acte de vandalism…neglijente…cum a fost a mea…sau rautati…cind cei care ii fura fructele ii si rup crengile…nu conteaza cum dar sa ajunga la fructe chiar daca lasa pomul intr-o stare jalnica.
Oare nu tot asa se intimpla cu oamenii buni din viata noastra citeodata? Pentruca sint buni si rabdatori si gata sa dea o mina de ajutor sau sa jertfeasca …ne suim cu rotile din spate…din nebagare de seama pe ei? Sint absolut sigura ca daca ne cercetam memoria…vom gasii situatii…
Lectia mea de azi? Atentie la condus…dar si mai mult...atentie la trait...
In drum spre lucru, m-am tot gindit la pom…Cu citiva ani in urma am mai plantat un pom linga gard. Jumatate din coroana lui trece gardul in strada. Americanii pun pomi de frumusete. Eu am pus un cais. M-a inspirat un cintec auzit la radio…ceva cu "Omul bun... si pomul de linga drum"…Vecina mea se lamenta intr-o zi…" toata lumea se leaga de pomul asta. Vezi ca-ti fura fructele"…I-am replicat…"Good"…ca doar de aia l-am pus acolo, lady!!!. N-a inteles prea mare lucru. Cred ca si daca ii explicam mai mult tot acolo eram cu ea...cam tot atita intelegea. M-am lasat pagubasa.
Oricum azi dimineata am avut la ce ma gindii pina la lucru. Pomii cu roada sint tinta multor acte de vandalism…neglijente…cum a fost a mea…sau rautati…cind cei care ii fura fructele ii si rup crengile…nu conteaza cum dar sa ajunga la fructe chiar daca lasa pomul intr-o stare jalnica.
Oare nu tot asa se intimpla cu oamenii buni din viata noastra citeodata? Pentruca sint buni si rabdatori si gata sa dea o mina de ajutor sau sa jertfeasca …ne suim cu rotile din spate…din nebagare de seama pe ei? Sint absolut sigura ca daca ne cercetam memoria…vom gasii situatii…
Lectia mea de azi? Atentie la condus…dar si mai mult...atentie la trait...
08 August 2008
A fost o noapte ...si ...apoi o dimineata!
Savanti…si oameni de stiinta,
Cu sau fara constiinta,
Se mira inca de secrete si mistere,
Pe-aici pe jos si printre sfere.
Nu-i lumea mica, si nu-i lumea mare;
Si desigur... nimic nu-i la-ntimplare...
Nu-s nici secretele ascunse;
Sint doar in spatiu aranjate si-n timp puse.
Posibil ca le vom descoperi cindva,
Ca toate-s prinprejur pe undeva.
Si mai recent la chivot se gindesc…
Se-ntreaba si il cauta…da de-l gasesc!!!
Ca nu demult au zis ca David nici n-a existat;
Pina ce pietrele purtindu-i numele s-au prezentat…
Mai cauta azi inca dupa imensa si batrina arca,
Unii nu cred c-a fost potop…altii zic…"parca".
Se-ntreaba unii daca-a fost exact o dimineata…
Dupa o seara…cind El a zis numa si lume-a luat viata…
Ce-i stiinta daca nu un brat de amanunte,
Unele mai importante, altele mai marunte,
Care ne-ajuta sau ne-mpiedica-n gindire…
Care ne limpezesc sau ne afunda-n amagire?
Cum inima n-are viata-n ea fara de minte, far de creier
Asa si stiinta fara de credinta e incilcita ca un caier.
Unul mai luminat zicea ca daca Iona-ar fi-inghitit balena
Si-atunci bazat pe Biblie ar fi crezut intocmai scena!!!
Si cind vom fi rapiti…o alta intrebare abuzata…
Ce-mi pasa mie daca sint in grija lui de Tata?
Cind te-a trecut in brate Marea Moarta pe uscat,
Cind ai mincat din mana ce cu dragoste ti-a dat…
Cind ti-a luat pe veci povara de suspine si amaraciuni,
Si ti-a dat viata vesnica…atunci…
Numai atunci poti crede cu adevarat, orice minuni!
Cind ai trait disperul unei nopti in negura si ceata…
Abia atunci, crezi si astepti cu bucurie-o dimineata...
Cu sau fara constiinta,
Se mira inca de secrete si mistere,
Pe-aici pe jos si printre sfere.
Nu-i lumea mica, si nu-i lumea mare;
Si desigur... nimic nu-i la-ntimplare...
Nu-s nici secretele ascunse;
Sint doar in spatiu aranjate si-n timp puse.
Posibil ca le vom descoperi cindva,
Ca toate-s prinprejur pe undeva.
Si mai recent la chivot se gindesc…
Se-ntreaba si il cauta…da de-l gasesc!!!
Ca nu demult au zis ca David nici n-a existat;
Pina ce pietrele purtindu-i numele s-au prezentat…
Mai cauta azi inca dupa imensa si batrina arca,
Unii nu cred c-a fost potop…altii zic…"parca".
Se-ntreaba unii daca-a fost exact o dimineata…
Dupa o seara…cind El a zis numa si lume-a luat viata…
Ce-i stiinta daca nu un brat de amanunte,
Unele mai importante, altele mai marunte,
Care ne-ajuta sau ne-mpiedica-n gindire…
Care ne limpezesc sau ne afunda-n amagire?
Cum inima n-are viata-n ea fara de minte, far de creier
Asa si stiinta fara de credinta e incilcita ca un caier.
Unul mai luminat zicea ca daca Iona-ar fi-inghitit balena
Si-atunci bazat pe Biblie ar fi crezut intocmai scena!!!
Si cind vom fi rapiti…o alta intrebare abuzata…
Ce-mi pasa mie daca sint in grija lui de Tata?
Cind te-a trecut in brate Marea Moarta pe uscat,
Cind ai mincat din mana ce cu dragoste ti-a dat…
Cind ti-a luat pe veci povara de suspine si amaraciuni,
Si ti-a dat viata vesnica…atunci…
Numai atunci poti crede cu adevarat, orice minuni!
Cind ai trait disperul unei nopti in negura si ceata…
Abia atunci, crezi si astepti cu bucurie-o dimineata...
LA TIMISOARA
La Timisoara...se traieste azi o mare sarbatoare...
La Timisoara, pe un stadion, e mare bucurie dar si mare tulburare.
La Timisoara credinciosii au cintat, au predicat si au chemat lumea la Tine...
Dar tot la Timisoara domnul Michiduta e prezent si sa turbeze-i vine...
Si sta la pinda...incruntat si echipat pentru razboi...
Si gata-i de orice...si sa loveasca si s-arunce cu gunoi...
Si face spume...si improasca rautati...''ce-i asta...nu pricep...asta e stadion...
Si uite dom`le ca e plin pin la refuz de pocaiti...ce ghinion"!
.............................................
Eu zic ca daca nu era lucrarea sfinta si recolta buna,
Satana n-ar fi fost prezent si n-ar fi dat din gura...
La Timisoara, pe un stadion, e mare bucurie dar si mare tulburare.
La Timisoara credinciosii au cintat, au predicat si au chemat lumea la Tine...
Dar tot la Timisoara domnul Michiduta e prezent si sa turbeze-i vine...
Si sta la pinda...incruntat si echipat pentru razboi...
Si gata-i de orice...si sa loveasca si s-arunce cu gunoi...
Si face spume...si improasca rautati...''ce-i asta...nu pricep...asta e stadion...
Si uite dom`le ca e plin pin la refuz de pocaiti...ce ghinion"!
.............................................
Eu zic ca daca nu era lucrarea sfinta si recolta buna,
Satana n-ar fi fost prezent si n-ar fi dat din gura...
PACATELE TINERETII...DURERILE BATRINETII...
Cind te dor toate oasele de lucru sau de batrinete,
Gindeste-te la pacatele ce le-ai facut in tinerete…
Ca judecata ta a si-nceput de mult,
Sau te-ai crezut cumva perfect?...ori ce-ai crezut?
Si cind copii iti sint rai si neascultatori,
Si-ti vine s-o tai cu viata, sa expiri si sa mori,
Adu-ti aminte ca nici tu n-ai prea ascultat,
Si multumeste-te ca Domnul a fost bun si te-a iertat.
Dar consecintele ramin…si se platesc…in valuta grea…
Si pentru cei iertati, se pare c-a-nceput judecata.
Iar de te stradui sa faci bine si toate iti ies rau,
Nu-ti mai cere atita dreptatea…ca nu-i dreptul tau;
Adu-ti aminte de trecut…ca trebuie sa stii,
Cite toate ai facut si tu…cite prostii.
Si taci si multumeste Domnului Isus,
Ca pretul e platit…doar consecintele nu s-au dus…
Ca pacatul se plateste cu valuta forte…valuta grea;
Si pentru unii…a si-nceput deja judecata…
Celor ce fac rau si le merge bine…
Nu te-ngrijora, ca judecata lor vine!
Si nu te mai obosi cintarind si cirtind…
Ci numara-ti greselile …tacut…umil...in gind…
Adu-ti aminte de pacatele tineretii,
Si-accepta durerile pe partea asta a vietii!
Ca esti iertat…asta-i sigur, dar consecintele tot apar,
Asa ca umbla sontic si te vaita mai rar!
Se plateste…ti-amintesti? Si-amintirile astea dor…
Accepta pedeapsa tacut si fii rabdator!
…………………………………...
Si daca ma vezi ca ma misc cam greu si-s sontic de-un picior…
E pentru acelasi motiv…fratele meu…ca toate ma dor ! ! !
Ca pentru fiecare durere…si fiecare jelanie;
Exista un motiv si-o lunga... spovedanie!!!
Gindeste-te la pacatele ce le-ai facut in tinerete…
Ca judecata ta a si-nceput de mult,
Sau te-ai crezut cumva perfect?...ori ce-ai crezut?
Si cind copii iti sint rai si neascultatori,
Si-ti vine s-o tai cu viata, sa expiri si sa mori,
Adu-ti aminte ca nici tu n-ai prea ascultat,
Si multumeste-te ca Domnul a fost bun si te-a iertat.
Dar consecintele ramin…si se platesc…in valuta grea…
Si pentru cei iertati, se pare c-a-nceput judecata.
Iar de te stradui sa faci bine si toate iti ies rau,
Nu-ti mai cere atita dreptatea…ca nu-i dreptul tau;
Adu-ti aminte de trecut…ca trebuie sa stii,
Cite toate ai facut si tu…cite prostii.
Si taci si multumeste Domnului Isus,
Ca pretul e platit…doar consecintele nu s-au dus…
Ca pacatul se plateste cu valuta forte…valuta grea;
Si pentru unii…a si-nceput deja judecata…
Celor ce fac rau si le merge bine…
Nu te-ngrijora, ca judecata lor vine!
Si nu te mai obosi cintarind si cirtind…
Ci numara-ti greselile …tacut…umil...in gind…
Adu-ti aminte de pacatele tineretii,
Si-accepta durerile pe partea asta a vietii!
Ca esti iertat…asta-i sigur, dar consecintele tot apar,
Asa ca umbla sontic si te vaita mai rar!
Se plateste…ti-amintesti? Si-amintirile astea dor…
Accepta pedeapsa tacut si fii rabdator!
…………………………………...
Si daca ma vezi ca ma misc cam greu si-s sontic de-un picior…
E pentru acelasi motiv…fratele meu…ca toate ma dor ! ! !
Ca pentru fiecare durere…si fiecare jelanie;
Exista un motiv si-o lunga... spovedanie!!!
Incalzind planeta cu Al Gore...
Cind mi-ai dat de toate, m-am infumurat!
Cind mi-ai luat din ele…atunci m-am lamentat!
Si de ma ingrijesti…sigur, ai sa patimesti!
Doamne…cum mai poti sa ma iubesti ?
Daruri sfinte din belsug primim de sus;
Mintuirea e pe gratis…doar o vorba-avem de spus!
Lumea-i coapta si asteapta seceris, ca un ogor…
Iar noi stam si incalzim planeta cu Al Gore...
Cind mi-ai luat din ele…atunci m-am lamentat!
Si de ma ingrijesti…sigur, ai sa patimesti!
Doamne…cum mai poti sa ma iubesti ?
Daruri sfinte din belsug primim de sus;
Mintuirea e pe gratis…doar o vorba-avem de spus!
Lumea-i coapta si asteapta seceris, ca un ogor…
Iar noi stam si incalzim planeta cu Al Gore...
Tica-Soacra ideala
Scriu mereu, mereu la vorbe,
Le compar si le admir,
Ginduri ce se-adun in strofe,
Tare-s multe…ma si mir…
De-nde vin si unde pleaca?
Scriu minata de-un indemn...
Astazi de exemplu-i Tica,
Cu exemplul ei solemn…
Fara fas, si fara zarva,
Nici pretentii, nici cistig;
Fara scopuri, fara graba
Cum traieste, o admir!!!
Si intreaba pe norute,
Ce relatie-au cu soacra...
Si-o sa rida fericite…
Tica pentru ele-i Dorca…
Le-a promis din prima clipa,
Cind au luat pe fii ei…
Ca ele o sa-i fie fete,
Iara fii …ginerei!
Si-si facu cuvintul lege
Si promisiunea scut…
Si le face si le drege…
Cit mai bine, cit mai mult;
Iara fetele…se vede..
Vesele cum infloresc…
Si de-ntrebi cum este soacra?
Or sa-ti spuna c-o iubesc!
O urmasa ca Naomi…
Creste fete ca si Ruth…
Asta este dar formula…
…si poama dulce te-ai facut!!!
Le compar si le admir,
Ginduri ce se-adun in strofe,
Tare-s multe…ma si mir…
De-nde vin si unde pleaca?
Scriu minata de-un indemn...
Astazi de exemplu-i Tica,
Cu exemplul ei solemn…
Fara fas, si fara zarva,
Nici pretentii, nici cistig;
Fara scopuri, fara graba
Cum traieste, o admir!!!
Si intreaba pe norute,
Ce relatie-au cu soacra...
Si-o sa rida fericite…
Tica pentru ele-i Dorca…
Le-a promis din prima clipa,
Cind au luat pe fii ei…
Ca ele o sa-i fie fete,
Iara fii …ginerei!
Si-si facu cuvintul lege
Si promisiunea scut…
Si le face si le drege…
Cit mai bine, cit mai mult;
Iara fetele…se vede..
Vesele cum infloresc…
Si de-ntrebi cum este soacra?
Or sa-ti spuna c-o iubesc!
O urmasa ca Naomi…
Creste fete ca si Ruth…
Asta este dar formula…
…si poama dulce te-ai facut!!!
Unde-s Covrigii?
Ma simt din nou si obosita si stresata…
Si ca urmare m-am hotarit din nou sa scriu.
O anumita energie in mine-i agasata…
O stare pe care nu stiu si nu pot s-o descriu !
De obicei, ma-nvirt un pic, mai bag ceva in gura,
Mai beau cafea, mai rontai un covrig…
Dar toate astea vad ca-ncet se-aduna,
Si foamea asta ... e-aproape imposibil s-o inving.
Colesterolul generos s-a instalat de-acum si creste,
Si de-aia-n oglinjoara ma uit din ce in ce mai rar…
Ca nu stiu ce grasana de-acolo ma priveste,
Si oridecite ori o vad... ma sperii si tresar!!!
De la o vreme si hainele pe mine-s tare strimte…
Si nu ma mir, ca doar din China ne-mbracam;
Ca aia-s tare marunti si-s tare, tare cu economie…
Iar noi aici economia nu stim sa practicam!!!
Dar nu-i prea etica vorbirea mea si n-o sa placa…
Ca noi in tara asta ne facem critica si-apoi ne corectam?!
Si vrem ca toata lumea sa ne accepte, sa ne placa...
Si-ntruna "combaia" cintam si iara ne-mpacam…
Dar nici americanii nu-s chiar complect lipsiti de minte;
Imaginati-va unde si cine-ar mai gasi vreodat-un job,
Si cine-ar mai avea vreun business …Pazea si luati aminte,
De-or emigra chinezii…nimica n-o mai fi…nici un darab!
Si toate-or fi marunte…cu pipeta... si toate-or fi cu portie,
De toti chinezii vor avea cindva un pasaport in buzunar;
Ma trec fiorii si-ncep s-am indoieli despre democratie...
Ca n-as vrea sa amestec politica cu cecul meu lunar.
Asa ca lasa-i domn`le sa imbrace lumea-n rochii strimte,
Sa coase la pungute si batiste si sa le trimit-acii…
Si noi le-om cumpara …ca doar avem de unde…
Ca de or trece apa …cu totii ne-om bocii !
Asa ca …dau vina pe chinezi chiar de ma string pantofii ;
Si sint si eu…nimic mai mult... decit ceea ce sint…
Se schimba fata lumii, si ne schimbam si noi cu anii…
……………………………………………………………...
Unde-s covrigii aia? …Ca n-am mincat de mult...!
Si ca urmare m-am hotarit din nou sa scriu.
O anumita energie in mine-i agasata…
O stare pe care nu stiu si nu pot s-o descriu !
De obicei, ma-nvirt un pic, mai bag ceva in gura,
Mai beau cafea, mai rontai un covrig…
Dar toate astea vad ca-ncet se-aduna,
Si foamea asta ... e-aproape imposibil s-o inving.
Colesterolul generos s-a instalat de-acum si creste,
Si de-aia-n oglinjoara ma uit din ce in ce mai rar…
Ca nu stiu ce grasana de-acolo ma priveste,
Si oridecite ori o vad... ma sperii si tresar!!!
De la o vreme si hainele pe mine-s tare strimte…
Si nu ma mir, ca doar din China ne-mbracam;
Ca aia-s tare marunti si-s tare, tare cu economie…
Iar noi aici economia nu stim sa practicam!!!
Dar nu-i prea etica vorbirea mea si n-o sa placa…
Ca noi in tara asta ne facem critica si-apoi ne corectam?!
Si vrem ca toata lumea sa ne accepte, sa ne placa...
Si-ntruna "combaia" cintam si iara ne-mpacam…
Dar nici americanii nu-s chiar complect lipsiti de minte;
Imaginati-va unde si cine-ar mai gasi vreodat-un job,
Si cine-ar mai avea vreun business …Pazea si luati aminte,
De-or emigra chinezii…nimica n-o mai fi…nici un darab!
Si toate-or fi marunte…cu pipeta... si toate-or fi cu portie,
De toti chinezii vor avea cindva un pasaport in buzunar;
Ma trec fiorii si-ncep s-am indoieli despre democratie...
Ca n-as vrea sa amestec politica cu cecul meu lunar.
Asa ca lasa-i domn`le sa imbrace lumea-n rochii strimte,
Sa coase la pungute si batiste si sa le trimit-acii…
Si noi le-om cumpara …ca doar avem de unde…
Ca de or trece apa …cu totii ne-om bocii !
Asa ca …dau vina pe chinezi chiar de ma string pantofii ;
Si sint si eu…nimic mai mult... decit ceea ce sint…
Se schimba fata lumii, si ne schimbam si noi cu anii…
……………………………………………………………...
Unde-s covrigii aia? …Ca n-am mincat de mult...!
CHEMAREA SFINTELOR DORINTI (de Avram Botan)
Chemarea sfintelor dorinti
Mi-a cucerit simtirea,
Asemeni cum pe toti cei sfinti
I-a cucerit sfintirea.
Chiar tot ce sint si tot ce am
Nimic azi nu ma leaga,
Caci nu alerg cum alergam
S-apuc o lume-ntreaga.
De mult ma simt asa desprins
De tot ce ochiul vede,
Si-n tot ce nu vad m-am deprins
Mai mult a ma increde.
Mi-a cucerit simtirea,
Asemeni cum pe toti cei sfinti
I-a cucerit sfintirea.
Chiar tot ce sint si tot ce am
Nimic azi nu ma leaga,
Caci nu alerg cum alergam
S-apuc o lume-ntreaga.
De mult ma simt asa desprins
De tot ce ochiul vede,
Si-n tot ce nu vad m-am deprins
Mai mult a ma increde.
Cind Umbra Noptii (de Avram Botan)
Cind umbra noptii-n suflet se revarsa,
Ma cheama glasul unei lumi mai sfinte.
Chemarea tainica va fi-nteleasa
De-o minte cu-ncaperi atit de strimte?
Prin soapte dulci, natura, firea toata,
Ne-arata-n orizonturi ce-o sa vina;
Iesiti din lumea ce-n pacat inoata!
Se-apropie clipa cea divina!
Trimite Doamne-a Duhului tarie
Si dragostea eterna ne-o arata,
Ca lumea toata sa ti se inchine.
O, lasa clipa sfinta ca sa vie
Cind parasi-vom lumea cea desarta
Eternizindu-ne in slavi senine.
Ma cheama glasul unei lumi mai sfinte.
Chemarea tainica va fi-nteleasa
De-o minte cu-ncaperi atit de strimte?
Prin soapte dulci, natura, firea toata,
Ne-arata-n orizonturi ce-o sa vina;
Iesiti din lumea ce-n pacat inoata!
Se-apropie clipa cea divina!
Trimite Doamne-a Duhului tarie
Si dragostea eterna ne-o arata,
Ca lumea toata sa ti se inchine.
O, lasa clipa sfinta ca sa vie
Cind parasi-vom lumea cea desarta
Eternizindu-ne in slavi senine.
Sa Torni Balsam (de Avram Botan)
Ce scurt e drumul nostru trecator
Si greu de framintari si zbuciumat,
Ce greu simtim tot ce-i nemuritor
Si cit de mult ne place ce-i pacat.
Traire da simtirii tale dar
Prin care poti sa te innobilezi;
In vorba sa presari cerescul har
Si-n cei pierduti pe fratii tai sa-i vezi.
Sa spui ,mereu, sa spui neobosit,
Ca mintuirea vine prin Christos,
Ca anul de-ndurare a sosit
Si izbavirea celui pacatos.
Pe sufletul de patime ranit
Sa torni balsamul singelui curat
Ce curge pentru toti - caci rastignit
Christos salveaza lumea de pacat.
Si greu de framintari si zbuciumat,
Ce greu simtim tot ce-i nemuritor
Si cit de mult ne place ce-i pacat.
Traire da simtirii tale dar
Prin care poti sa te innobilezi;
In vorba sa presari cerescul har
Si-n cei pierduti pe fratii tai sa-i vezi.
Sa spui ,mereu, sa spui neobosit,
Ca mintuirea vine prin Christos,
Ca anul de-ndurare a sosit
Si izbavirea celui pacatos.
Pe sufletul de patime ranit
Sa torni balsamul singelui curat
Ce curge pentru toti - caci rastignit
Christos salveaza lumea de pacat.
Vorbe...
La-nceput era cuvintul…
Scurt, clar si cuprinzator!
Domnul a facut pamintul,
Si numa-a zis si iaca-un nor…
Si-a mai zis si iaca luna,
Apa, pestii…pasari zbor…
Doar un cuvintel…
Si gata…
Toate-au fost la locul lor.
Si-omul tot asa a luat fiinta …
Prin cuvint, cu mare grija,
Si cu multa-ndeminare,
Chip sculptat din lutul moale !
Domnul Sfint i-a dat fiinta;
Iar noi destepti, ii zicem "stiinta"!
Si-anceput omul viata,
Robust si plin de energie,
Si traind cu bucurie...
Ziua, seara, dimineata.
Si-anvatat omul la vorbe
Cind le-a botezat pe toate.
O gramada de cuvinte…
Mii de nume pentru plante,
Si-altele pentru insecte;
Un vocabular maret !
Primul om …baiat istet!
Asta fu menirea vorbei…
Sa aduca-ntelepciune,
Sa aduca cunostiinta,
Sa explice, sa arate,
Sa ni le prezinte...toate!
Toate vorbele-au valoare,
Toate au puterea lor!
Ba rasfata, ba omoara,
Ba de ura, ba de dor;
Judecam, daruim, cerem,
Mingaiem si abuzam…
Ce minune, ce putere,
Ce avere-avem sa dam!
Sau ce rele…cita fiere,
Ce lacuste putem fii;
Cind nu folosim cuvintul
Asa cum s-ar cuveni!
Cind a zis Dumnezeu vorba,
Ea s-a transformat in fapta!
Vorba Lui a luat fiinta…
Si de numa a zis-o in soapta…
Noi…vorbim…vorbim prea multe,
Dara spunem prea putin;
Si de spunem nu se face...
Ca nu spunem ce gindim!
Noi promitem fara grija;
De-mplinire nu ne pasa,
Vorba noastra-i fara viata,
Fara miez…numa carcasa.
Stiti ce-mi trece-acu prin minte?
Cite-n luna…cite-n stele…
Cite toate n-am vorbit!
Vorbe grele, vorbe multe…
Si cite-au fost la locul lor?
Ce n-as da sa pot culege,
Cosuri pline de gunoaie…
Vorbe goale!
Vorbe-n vint...
Bune numa de mormint!
Unde esti cuvint de viata?
Scurt si cuprinzator!
Sa-l ascult …sa-mi fii povata,
Sa-l spun altora de zor!
Doar un cuvintel …
Si iara…
Toate-or fi la locul lor!
Scurt, clar si cuprinzator!
Domnul a facut pamintul,
Si numa-a zis si iaca-un nor…
Si-a mai zis si iaca luna,
Apa, pestii…pasari zbor…
Doar un cuvintel…
Si gata…
Toate-au fost la locul lor.
Si-omul tot asa a luat fiinta …
Prin cuvint, cu mare grija,
Si cu multa-ndeminare,
Chip sculptat din lutul moale !
Domnul Sfint i-a dat fiinta;
Iar noi destepti, ii zicem "stiinta"!
Si-anceput omul viata,
Robust si plin de energie,
Si traind cu bucurie...
Ziua, seara, dimineata.
Si-anvatat omul la vorbe
Cind le-a botezat pe toate.
O gramada de cuvinte…
Mii de nume pentru plante,
Si-altele pentru insecte;
Un vocabular maret !
Primul om …baiat istet!
Asta fu menirea vorbei…
Sa aduca-ntelepciune,
Sa aduca cunostiinta,
Sa explice, sa arate,
Sa ni le prezinte...toate!
Toate vorbele-au valoare,
Toate au puterea lor!
Ba rasfata, ba omoara,
Ba de ura, ba de dor;
Judecam, daruim, cerem,
Mingaiem si abuzam…
Ce minune, ce putere,
Ce avere-avem sa dam!
Sau ce rele…cita fiere,
Ce lacuste putem fii;
Cind nu folosim cuvintul
Asa cum s-ar cuveni!
Cind a zis Dumnezeu vorba,
Ea s-a transformat in fapta!
Vorba Lui a luat fiinta…
Si de numa a zis-o in soapta…
Noi…vorbim…vorbim prea multe,
Dara spunem prea putin;
Si de spunem nu se face...
Ca nu spunem ce gindim!
Noi promitem fara grija;
De-mplinire nu ne pasa,
Vorba noastra-i fara viata,
Fara miez…numa carcasa.
Stiti ce-mi trece-acu prin minte?
Cite-n luna…cite-n stele…
Cite toate n-am vorbit!
Vorbe grele, vorbe multe…
Si cite-au fost la locul lor?
Ce n-as da sa pot culege,
Cosuri pline de gunoaie…
Vorbe goale!
Vorbe-n vint...
Bune numa de mormint!
Unde esti cuvint de viata?
Scurt si cuprinzator!
Sa-l ascult …sa-mi fii povata,
Sa-l spun altora de zor!
Doar un cuvintel …
Si iara…
Toate-or fi la locul lor!
Poate-ntr-o Simbata
Mi-e foame si sete
De-atitea regrete…
Si somnul mi-e treaz…
Si pling cu mare haz!
O sa respir usurata,
Pentru ultima data,
Pe aripi de zori,
Cu miros de flori…
Cu sunet de trimbita…
……………………….
Poate-ntr-o simbata…
De-atitea regrete…
Si somnul mi-e treaz…
Si pling cu mare haz!
O sa respir usurata,
Pentru ultima data,
Pe aripi de zori,
Cu miros de flori…
Cu sunet de trimbita…
……………………….
Poate-ntr-o simbata…
CITI CA EI
Ne nastem …neajutorati…
Dar nu si singuri...
Ci sintem daruiti... Cuiva!
Fara sa stim in ce bordei
Sau unde, cum,
Sau cine ne va astepta?!
Si le-apartinem lor …o vreme;
Acelora ce la venire,
Si-n cuibul lor de omenire,
Ne-au dat un loc de poposire.
Si cu mindrie si placere…
Ne-au dat un nume…
Cum se cere...
Si iubitori, parintii nostrii,
Ne-au leganat incet, usor,
De-am adormit pe bratul lor…
Si ne-au carat apoi in circa…
Pe vremea cind nu paseam inca...
Ne-au mingiiat tinindu-ne in poala…
Si ne-au ferit si de Ba-Bau,
De Baba Cloanta si ... de boala.
Ca am fost darul care cind se da
Nu poate nimeni, nimeni sa refuze...
Cind decoleaza barza la bordei…
Nu mai sint: "pai sa vezi" sau alte scuze!!!
Si-am ris cu ei, si-am plins cu ei…
Cind am fost buni, cind am fost rai…
Si toate de la ei am invatat,
Ori cu gind bun …ori cu certat!
Si i-am privit ca fascinati...si tot am copiat!
Cum sa vorbim frumos, sau cu pacat…
Si cum sa credem sau de ce,
Si mai tirziu am inteles ca asta e "religie".
Ne-am insusit traditii, obiceiuri,
Si de-alea bune si de alte feluri...
Si la-nceput parea ca nu avem control,
Si ca vom fi pe totdeauna cum le place lor…
Dar …Cind am mai crescut…
A fost destul de clar,
Ca n-avem nici intentii nici habar
Ca sa pasim pe urma lor…pe viitor!
Si plini de noi idei si noi conceptii,
Am inceput noi sa creiam alte deceptii…
Si sa pasim cu pasi mari si vioi...
Crezind ca "nimeni nu mai e ca noi"!
….
Dar gata-s de prapad asa m-am speriat…
De-o barza uriasa ce doar a decolat…
Si unde credeti…tocmai pe bordei…
Strigind in gura mare…"Citi ca ei" !
Dar nu si singuri...
Ci sintem daruiti... Cuiva!
Fara sa stim in ce bordei
Sau unde, cum,
Sau cine ne va astepta?!
Si le-apartinem lor …o vreme;
Acelora ce la venire,
Si-n cuibul lor de omenire,
Ne-au dat un loc de poposire.
Si cu mindrie si placere…
Ne-au dat un nume…
Cum se cere...
Si iubitori, parintii nostrii,
Ne-au leganat incet, usor,
De-am adormit pe bratul lor…
Si ne-au carat apoi in circa…
Pe vremea cind nu paseam inca...
Ne-au mingiiat tinindu-ne in poala…
Si ne-au ferit si de Ba-Bau,
De Baba Cloanta si ... de boala.
Ca am fost darul care cind se da
Nu poate nimeni, nimeni sa refuze...
Cind decoleaza barza la bordei…
Nu mai sint: "pai sa vezi" sau alte scuze!!!
Si-am ris cu ei, si-am plins cu ei…
Cind am fost buni, cind am fost rai…
Si toate de la ei am invatat,
Ori cu gind bun …ori cu certat!
Si i-am privit ca fascinati...si tot am copiat!
Cum sa vorbim frumos, sau cu pacat…
Si cum sa credem sau de ce,
Si mai tirziu am inteles ca asta e "religie".
Ne-am insusit traditii, obiceiuri,
Si de-alea bune si de alte feluri...
Si la-nceput parea ca nu avem control,
Si ca vom fi pe totdeauna cum le place lor…
Dar …Cind am mai crescut…
A fost destul de clar,
Ca n-avem nici intentii nici habar
Ca sa pasim pe urma lor…pe viitor!
Si plini de noi idei si noi conceptii,
Am inceput noi sa creiam alte deceptii…
Si sa pasim cu pasi mari si vioi...
Crezind ca "nimeni nu mai e ca noi"!
….
Dar gata-s de prapad asa m-am speriat…
De-o barza uriasa ce doar a decolat…
Si unde credeti…tocmai pe bordei…
Strigind in gura mare…"Citi ca ei" !
Fata de masa...
Imi amintesc de-un minunat apus…
Sint zece ani de-atunci…de cind te-ai dus.
Si-asa destepti precum ne stii,
Cu capu mare, si cu toata stiinta,
Sint zece ani de cind cu totii
Iti ducem dorul si-ti simtim si lipsa.
Iar viata noastra nu mai e la fel…
Desi din multe puncte de vedere,
Pare mult mai bogata, mai distinsa…
De cind te-ai dus tu buna draga,
Parca si flacara din lampa pare stinsa!
Si nimic n-arata bine…Nici pe dinauntru,
Si lucru sigur…nici pe dinafara!
Ca vorba dumitale, sintem numai "calzi in gura"…
N-avem nici dragoste, n-avem nici ura!
Si indiferenti, la tot din jur si toate,
De ne-ai vedea ai crede ca sintem pe moarte!
Iar de asa o plina si tumultuoasa viata,
Nu mai avem nici chef de a trai…ci numai greata!
Si-nflacarati cum sintem…ca un stins taciune,
O sa ne stingem unul dupa altul de amaraciune!
Si cu cit ne-am racit, cu-atita ne-am indepartat;
Si daca unul e mai vesel intre noi,
E lucru sigur ca un altul e umflat!
Si-avem buna, de toate…cu-o singura exceptie…
N-avem nici bucurie si …n-avem nici acceptie!
Acuma, cu citeva zile-n urma,
Andrea fata buna, si tare cuminte,
Asa cum o stiai matale dinainte...
S-a apucat cu rivna sa faca curatenie.
Si vrind sa schimbe, si sa si decoreze
Si casa sa si-o infrumuseteze,
Si-a amintit de fata de masa la care ai lucrat,
Nu cu mult timp `nainte de a fi plecat,
La Domnul…Iti mai aduci tu-aminte?
De zilele ce-acuma mi se par aproape sfinte?
Cind tu abia sfirsiai de crosetat o draperie sau vreo cipca,
Si noi eram la rind sa comandam alta si alta inca.
Era o conspiratie-intre noi …intre nepoti,
Stiind ca vrei sa fii activa si sa stai nu poti.
N-am stiut atunci ca lucrurile alea crosetate cu migala,
O sa ajunga sa devina pentru noi…ceva asa…de gala!!!
Claudia de dorul tau si-a agatat sus pe la geamuri,
Perdelele-alea albe ce i le-ai facut si care cad in valuri…
Iar eu, deunazi pregatind pentru biserica-un buchet bogat
Am scos de la pastrare un obiect frumos ce l-ai brodat,
Si-apoi m-am laudat la toti …"Asta-i din zestrea mea…
E de la buna…si mi-e tare, tare dor de ea!"
Asa ca,
Andrea ieri, calcind la masarita, si-uitindu-se la ea amanuntit,
La zestrea ce cu-atita dragoste cu ani in urma tu le-ai pregatit,
S-a minunat citind "BOTAN CLAUDIU", scris chiar in chenar…
Cu firul alb in lucratura …oh…ca o scrisoare, ca un mare dar…
Un amanunt de care noi nici unul n-am avut habar…
………………………………………………………….
Si-am stat cu totii fara grai…timp lung…
Cu gindul dus…lacrimi suvoi…
Doamne…ce bine ne cunosti,
Si cum te ingrijesti de noi…
De ai pastrat ascuns in ani…
Mesajul asta de la buna pentru noi!!!!
Sint zece ani de-atunci…de cind te-ai dus.
Si-asa destepti precum ne stii,
Cu capu mare, si cu toata stiinta,
Sint zece ani de cind cu totii
Iti ducem dorul si-ti simtim si lipsa.
Iar viata noastra nu mai e la fel…
Desi din multe puncte de vedere,
Pare mult mai bogata, mai distinsa…
De cind te-ai dus tu buna draga,
Parca si flacara din lampa pare stinsa!
Si nimic n-arata bine…Nici pe dinauntru,
Si lucru sigur…nici pe dinafara!
Ca vorba dumitale, sintem numai "calzi in gura"…
N-avem nici dragoste, n-avem nici ura!
Si indiferenti, la tot din jur si toate,
De ne-ai vedea ai crede ca sintem pe moarte!
Iar de asa o plina si tumultuoasa viata,
Nu mai avem nici chef de a trai…ci numai greata!
Si-nflacarati cum sintem…ca un stins taciune,
O sa ne stingem unul dupa altul de amaraciune!
Si cu cit ne-am racit, cu-atita ne-am indepartat;
Si daca unul e mai vesel intre noi,
E lucru sigur ca un altul e umflat!
Si-avem buna, de toate…cu-o singura exceptie…
N-avem nici bucurie si …n-avem nici acceptie!
Acuma, cu citeva zile-n urma,
Andrea fata buna, si tare cuminte,
Asa cum o stiai matale dinainte...
S-a apucat cu rivna sa faca curatenie.
Si vrind sa schimbe, si sa si decoreze
Si casa sa si-o infrumuseteze,
Si-a amintit de fata de masa la care ai lucrat,
Nu cu mult timp `nainte de a fi plecat,
La Domnul…Iti mai aduci tu-aminte?
De zilele ce-acuma mi se par aproape sfinte?
Cind tu abia sfirsiai de crosetat o draperie sau vreo cipca,
Si noi eram la rind sa comandam alta si alta inca.
Era o conspiratie-intre noi …intre nepoti,
Stiind ca vrei sa fii activa si sa stai nu poti.
N-am stiut atunci ca lucrurile alea crosetate cu migala,
O sa ajunga sa devina pentru noi…ceva asa…de gala!!!
Claudia de dorul tau si-a agatat sus pe la geamuri,
Perdelele-alea albe ce i le-ai facut si care cad in valuri…
Iar eu, deunazi pregatind pentru biserica-un buchet bogat
Am scos de la pastrare un obiect frumos ce l-ai brodat,
Si-apoi m-am laudat la toti …"Asta-i din zestrea mea…
E de la buna…si mi-e tare, tare dor de ea!"
Asa ca,
Andrea ieri, calcind la masarita, si-uitindu-se la ea amanuntit,
La zestrea ce cu-atita dragoste cu ani in urma tu le-ai pregatit,
S-a minunat citind "BOTAN CLAUDIU", scris chiar in chenar…
Cu firul alb in lucratura …oh…ca o scrisoare, ca un mare dar…
Un amanunt de care noi nici unul n-am avut habar…
………………………………………………………….
Si-am stat cu totii fara grai…timp lung…
Cu gindul dus…lacrimi suvoi…
Doamne…ce bine ne cunosti,
Si cum te ingrijesti de noi…
De ai pastrat ascuns in ani…
Mesajul asta de la buna pentru noi!!!!
O PUNGA DE SEMINTE
De mult astept un moment asa bun,
Ca am atitea si-atitea sa-ti spun…
Istoria ma duce la Petrila…departe,
Si parca un secol deatunci ne desparte!
Zile cu soare…vorba vine... c-afara era vesnic nor;
Zile de bucurie, de sperante si zile de dor…
Copilarie, adolescenta, si tinerete...
Cu cele mai ciudate si intrigante fete…
…Pe-atunci pretuiam prezentul mult prea putin,
Iar azi ma retrag in trecut si visez…si suspin…
Pe-atunci, pe vremea aia glorioasa,
Cind eram si nebunatica si zgomotoasa,
Tu te uitai la mine, faceai ochi mari si…cu inteles,
Si eu dupa o vreme ma potoleam …bineinteles!
Asa imi amintesc de tine Rely, cel mai bine…
Cum ma certai cind apaream la rugaciune pe patine!
Apoi tu te-ai casatorit… si-ati dat un praznic mare;
Si eu si Moriko ti-am fost distinse domnisoare…
Costel era miracolul din satul nostru afumat,
Ce a trecut cu nota 10 la testele lui fratele Grigore,
S-andragostit de tine, s-a pocait si-apoi s-a botezat!
De-atunci continuam povestea - "Sentinta" e "pe viata"!
Ca ata ce ne leaga, inca se-noada si se teasa…
Si daca astazi indignata mi-ai arunca "the look"
Promit sa fiu cuminte si de prostii sa nu ma mai apuc…
...Si-atit de des gindesc la voi, inzapeziti prin New York
Loviti de-o universala calamitate…noi ii zicem "work"
Numa ca voi saracii, zgribuliti de frig pe-acolo si fara patine,
Asteptati "The Globe Warming effect "a lui Gore …ca poate vine…
In timpul asta, copti la soare si cu mintea facuta aburi si incinsa,
Noi astialalti pe-aci, prin California, traim alta sentinta…
Si te mai miri ca toti paginii cred in "carma" si in 'soarta"…
Ca-i a mirare cit si pe-unde viata ne duce si ne poarta.
Imi amintesc pina si de tiganca cu seminte , in fata la "Complex"…
Ce cuvint mare-am folosit…mai sa ramin cu ochii crucis si perplex…
Era numa` un aprozar, alimentara si-un loc de timbre si tutun.
De ce i-au zis "complex" ? Sa mori de ris! Ce altceva sa spun?
Dar stiu ca Rely era pina-i lumea cu plase si cu sacose pline
Si cara mereu la te miri ce, sa aiba indeajuns pe azi si miine...
Si ca un sfredel mergea, venea si se-nvirtea tot roata,
Ba cumpara la ceapa verde sau ridichi de o salata,
Ba piine proaspata, ba rosii si brinza si salam…
Uneori ma gindeam cu regret ca numa o burta am...
Si tot rizind si laudind mincarea si tot turnind in farfurie,
In mica ei bucatarie crea o stare de belsug si bucurie…
Apoi, cu torii la televizor vizionam un episod de... Dallas
Si plini de mari sperante calatoream in gind imaginarul atlas…
Si toti vorbeam de-a valma... ne si vedeam deja peste hotare…
No, iacata ca am ajuns acuma si ziua aia mare…
Eu ceapa nu mai pot minca ca-mi face mari arsuri,
Piinea prea alba nu are fibra si produce diabeturi
Rosiile au culoare, dar la gust…mai mult au gust de fin
Si multe alte cite-s bune nu pot minca ca trebuie sa ma abtin…
Si vreau o punga cu seminte de la complex, din colt…
Si numa de la tiganca aia chipesa si cu ciorapi pe dos
Ca tare imi e dor sa mai mincam seminte impreuna…
Sa ne-amintim de anii tineretii…sa mai avem o seara buna…
Sa mai vorbim un pic de fratele nostru Culita,
Si de Fratele Grigore sapind cartofii-n gradinita,
Sau culegind urzici sa faca iar o ciorba…
Mi-e tare dor de voi…Mi-e dor sa stam de vorba…
Ca am atitea si-atitea sa-ti spun…
Istoria ma duce la Petrila…departe,
Si parca un secol deatunci ne desparte!
Zile cu soare…vorba vine... c-afara era vesnic nor;
Zile de bucurie, de sperante si zile de dor…
Copilarie, adolescenta, si tinerete...
Cu cele mai ciudate si intrigante fete…
…Pe-atunci pretuiam prezentul mult prea putin,
Iar azi ma retrag in trecut si visez…si suspin…
Pe-atunci, pe vremea aia glorioasa,
Cind eram si nebunatica si zgomotoasa,
Tu te uitai la mine, faceai ochi mari si…cu inteles,
Si eu dupa o vreme ma potoleam …bineinteles!
Asa imi amintesc de tine Rely, cel mai bine…
Cum ma certai cind apaream la rugaciune pe patine!
Apoi tu te-ai casatorit… si-ati dat un praznic mare;
Si eu si Moriko ti-am fost distinse domnisoare…
Costel era miracolul din satul nostru afumat,
Ce a trecut cu nota 10 la testele lui fratele Grigore,
S-andragostit de tine, s-a pocait si-apoi s-a botezat!
De-atunci continuam povestea - "Sentinta" e "pe viata"!
Ca ata ce ne leaga, inca se-noada si se teasa…
Si daca astazi indignata mi-ai arunca "the look"
Promit sa fiu cuminte si de prostii sa nu ma mai apuc…
...Si-atit de des gindesc la voi, inzapeziti prin New York
Loviti de-o universala calamitate…noi ii zicem "work"
Numa ca voi saracii, zgribuliti de frig pe-acolo si fara patine,
Asteptati "The Globe Warming effect "a lui Gore …ca poate vine…
In timpul asta, copti la soare si cu mintea facuta aburi si incinsa,
Noi astialalti pe-aci, prin California, traim alta sentinta…
Si te mai miri ca toti paginii cred in "carma" si in 'soarta"…
Ca-i a mirare cit si pe-unde viata ne duce si ne poarta.
Imi amintesc pina si de tiganca cu seminte , in fata la "Complex"…
Ce cuvint mare-am folosit…mai sa ramin cu ochii crucis si perplex…
Era numa` un aprozar, alimentara si-un loc de timbre si tutun.
De ce i-au zis "complex" ? Sa mori de ris! Ce altceva sa spun?
Dar stiu ca Rely era pina-i lumea cu plase si cu sacose pline
Si cara mereu la te miri ce, sa aiba indeajuns pe azi si miine...
Si ca un sfredel mergea, venea si se-nvirtea tot roata,
Ba cumpara la ceapa verde sau ridichi de o salata,
Ba piine proaspata, ba rosii si brinza si salam…
Uneori ma gindeam cu regret ca numa o burta am...
Si tot rizind si laudind mincarea si tot turnind in farfurie,
In mica ei bucatarie crea o stare de belsug si bucurie…
Apoi, cu torii la televizor vizionam un episod de... Dallas
Si plini de mari sperante calatoream in gind imaginarul atlas…
Si toti vorbeam de-a valma... ne si vedeam deja peste hotare…
No, iacata ca am ajuns acuma si ziua aia mare…
Eu ceapa nu mai pot minca ca-mi face mari arsuri,
Piinea prea alba nu are fibra si produce diabeturi
Rosiile au culoare, dar la gust…mai mult au gust de fin
Si multe alte cite-s bune nu pot minca ca trebuie sa ma abtin…
Si vreau o punga cu seminte de la complex, din colt…
Si numa de la tiganca aia chipesa si cu ciorapi pe dos
Ca tare imi e dor sa mai mincam seminte impreuna…
Sa ne-amintim de anii tineretii…sa mai avem o seara buna…
Sa mai vorbim un pic de fratele nostru Culita,
Si de Fratele Grigore sapind cartofii-n gradinita,
Sau culegind urzici sa faca iar o ciorba…
Mi-e tare dor de voi…Mi-e dor sa stam de vorba…
Nu mai sterg praful...
Iaca stau…stau frumusel,
Si scriu si citesc e-mail.
Viata grea…nu prea am fun…
De mai bine de un an!
Dar tin mintea ocupata
Intro lume-asa blazata!
Si rid si ma delectez
Si-apoi iar ma minunez…
De una singura…
Sint absolut sigura!!!
Cineva, dar nu stiu cine,
Se gindea ca nu e bine
Sa stergi praful…
Nati-o lele!
Asta gind…asta idee!
Cum de nu-mi trecu prin minte,
Mai nainte?
Asa idee avansata,
Trebuie iute conversata!!!
Doamnelor…Nu aveti frica,
Ca-s vremuri noi…si la o adica,
Asta nu e chiar nimica!!!
Si avansam si noi...metru…cu metru...
Eu sint pentru! Eu sint pentru!!!
Si-acuma…ce s-o mai intind;
Ca de mult nu mai pretind...
Desi stranut de alergie,
Ideea asta ma imbie!
Ca-i praf si pe margini si pe centru…
…Dar stau pe pozitie…
Si am ambitie!!!
Si nici nu mai tin asta ca secret!
…Am luat ideea…de pe internet!
Nu mai sterg praful in fiecare zi…
E dreptul meu …fie ce-o fi…!!!
Si scriu si citesc e-mail.
Viata grea…nu prea am fun…
De mai bine de un an!
Dar tin mintea ocupata
Intro lume-asa blazata!
Si rid si ma delectez
Si-apoi iar ma minunez…
De una singura…
Sint absolut sigura!!!
Cineva, dar nu stiu cine,
Se gindea ca nu e bine
Sa stergi praful…
Nati-o lele!
Asta gind…asta idee!
Cum de nu-mi trecu prin minte,
Mai nainte?
Asa idee avansata,
Trebuie iute conversata!!!
Doamnelor…Nu aveti frica,
Ca-s vremuri noi…si la o adica,
Asta nu e chiar nimica!!!
Si avansam si noi...metru…cu metru...
Eu sint pentru! Eu sint pentru!!!
Si-acuma…ce s-o mai intind;
Ca de mult nu mai pretind...
Desi stranut de alergie,
Ideea asta ma imbie!
Ca-i praf si pe margini si pe centru…
…Dar stau pe pozitie…
Si am ambitie!!!
Si nici nu mai tin asta ca secret!
…Am luat ideea…de pe internet!
Nu mai sterg praful in fiecare zi…
E dreptul meu …fie ce-o fi…!!!
Subscribe to:
Posts (Atom)