BUNA (27 Nov 1912 - 3 Jan 1998)

M-am dus ieri sa mai stau de vorba cu parintii mei…tati are 76 de ani, mami are 73. Mai nou, le-am adus mereu de pe internet pagini si pagini cu vesti…ultima a fost fratele Olah…
L-am vazut pe tati oftind…si zimbind…si dind din cap incet, cu mult inteles…
Parca as vrea sa fac cite ceva pentru ei, dar nu le mai trebuie nimic. I-am sugerat sa mearga intr-o vacanta in Romania…mi-a zis…"la ce? Toti cei cu care as mai fi vrut sa schimb o vorba, sint dusi…la ce sa ma duc?"
Asta mi-a adus aminte de o poezie pe care am scris-o pentru buna mea, Ana Botan, cind a plecat la Domnul. Inca mai am sortul ei de zile mari in cui in bucatarie …ala ce-l folosea cind se lega la cap cu baticul…"dinapoi", cum zicea ea si stiam lucru sigur ca face ceva placinta sau gogosi…Si inca mai am in livingroom cosuletul ei de lucru cu cipca neterminata…
Parca mi se impaienjenesc ochii de amintiri care inca nu s-au intimplat…si mi-e deja dor...


…Ca ghioceii primavara, rasar in minte amintiri.
Parc-a fost ieri, ar spune buna, si uite azi cite schimbari…
Pe undeva, pe-o raza dulce, la-a cerului feresti divine,
As vrea pentru o clipa numai sa te zaresc, sa-ti spun de bine…

…Sa-ti spun ca lacrima din geana e bucuria ca esti sus,
Sa-ti spun ca-ti sade albul bine, si ca esti tinara nespus,
Sa-ti spun ca geanta cu pastile am aruncat drept la gunoi;
Si cirja o sa faca frunze…Acum te plimbi pe norii moi…

Ieri mi-ai cintat cu glasu-n soapta "O Patrie vad ochii mei",
Azi te petrecem toti la groapa: copii, nepoti si nepotei…
Pamintul in pamint se-ntoarce, dar ce-ai facut pe veci va sta…
Ca-n post si pe genunchi luptat-ai din greu in toata viata ta…

Dintr-un fuior de ata alba, un fir stralucitor, curat,
Sint sigur-ai sa faci perdele pentru Slavitul Imparat.
…Si sa ne-astepti la Sarbatoarea de care-ntruna ne-ai vorbit…
Vom fii cu totii-n asteptarea Mintuitorului iubit.