CHEMARE (de Avram Botan)

De ce te temi de ziua care vine
Cond soarele rasare-n orice zi,
Cind orice rau il poti schimba in bine,
Si fericirea vietii poti urzi?...

N-ai observat ca norii dusi de vinturi
Desi plutirea pare fara scop,
Ei duc belsugul multora paminturi
Si fara de folos nu-i nici-un strop?...

Pamintul primavara se desteapta
Si da din sine verdele covor;
Iar daca vrei sa-nveti putin, asteapta
S-auzi un murmur dulce de izvor.

Vezi, apa isi cunoaste-a ei menire
Sa curga mai departe-n drumul ei...
Caci multi setosi asteapt-a ei venire
Si-n loc n-o poti opri chiar daca vrei.

Iar pasarile stiu ca au chemarea
Duios sa cinte. Caci cintarea lor,
Cit e de-ntins si necuprinsa zarea
Inveseli-vor orice trecator.

Desteapta-te din somnul disperarii
De-i soare sau de-i ploaie, bate vint,
Altora fa, in locul inserarii
S-apara zorii prin al tau cuvint.

Urcind mereu pe-o treapta mai inalta
Vom mosteni ce astazi nu vedem,
In clipa cind in lumea ceialalta,
Gusta-vom chiar din binele suprem.