De Avram Botan
Te chem cind sint impovarat
Si cad pe drumul greu;
Te chem pe Tine adorat
Mintuitorul meu.
Cind ratacesc si nu mai am
Durerea cui s-o spun,
Te chem ca imi aduci balsam,
Sa-mi fii prieten bun.
Cind noaptea vine, atunci iar
Te chem cu-acelasi dor
Ce-l am cind zorile rasar
Sa stiu ca-mi esti "Pastor".
O clipa de m-ai parasi
M-as pierde pentru veci;
M-ar birui, m-ar inghiti
A mortii umbre reci.
Ramii cu mine dar, si fii
Al vietii mele Domn,
Pin' voi ajunge-n vesnicii
L-al nemuririi Tron.
3 comments:
Fara El, a noastra viata,
Ar fi goala, mereu in ceata.
Absolut...si ce stare teribila este sa fi in ceata...
Inalte ginduri .
Post a Comment