CITI CA EI

Ne nastem …neajutorati…
Dar nu si singuri...
Ci sintem daruiti... Cuiva!
Fara sa stim in ce bordei
Sau unde, cum,
Sau cine ne va astepta?!
Si le-apartinem lor …o vreme;
Acelora ce la venire,
Si-n cuibul lor de omenire,
Ne-au dat un loc de poposire.
Si cu mindrie si placere…
Ne-au dat un nume…
Cum se cere...
Si iubitori, parintii nostrii,
Ne-au leganat incet, usor,
De-am adormit pe bratul lor…
Si ne-au carat apoi in circa…
Pe vremea cind nu paseam inca...
Ne-au mingiiat tinindu-ne in poala…
Si ne-au ferit si de Ba-Bau,
De Baba Cloanta si ... de boala.
Ca am fost darul care cind se da
Nu poate nimeni, nimeni sa refuze...
Cind decoleaza barza la bordei…
Nu mai sint: "pai sa vezi" sau alte scuze!!!

Si-am ris cu ei, si-am plins cu ei…
Cind am fost buni, cind am fost rai…
Si toate de la ei am invatat,
Ori cu gind bun …ori cu certat!
Si i-am privit ca fascinati...si tot am copiat!
Cum sa vorbim frumos, sau cu pacat…
Si cum sa credem sau de ce,
Si mai tirziu am inteles ca asta e "religie".
Ne-am insusit traditii, obiceiuri,
Si de-alea bune si de alte feluri...
Si la-nceput parea ca nu avem control,
Si ca vom fi pe totdeauna cum le place lor…

Dar …Cind am mai crescut…
A fost destul de clar,
Ca n-avem nici intentii nici habar
Ca sa pasim pe urma lor…pe viitor!

Si plini de noi idei si noi conceptii,
Am inceput noi sa creiam alte deceptii…
Si sa pasim cu pasi mari si vioi...
Crezind ca "nimeni nu mai e ca noi"!
….

Dar gata-s de prapad asa m-am speriat…
De-o barza uriasa ce doar a decolat…
Si unde credeti…tocmai pe bordei…
Strigind in gura mare…"Citi ca ei" !