Fata de masa...

Imi amintesc de-un minunat apus…
Sint zece ani de-atunci…de cind te-ai dus.
Si-asa destepti precum ne stii,
Cu capu mare, si cu toata stiinta,
Sint zece ani de cind cu totii
Iti ducem dorul si-ti simtim si lipsa.

Iar viata noastra nu mai e la fel…
Desi din multe puncte de vedere,
Pare mult mai bogata, mai distinsa…
De cind te-ai dus tu buna draga,
Parca si flacara din lampa pare stinsa!
Si nimic n-arata bine…Nici pe dinauntru,
Si lucru sigur…nici pe dinafara!
Ca vorba dumitale, sintem numai "calzi in gura"…
N-avem nici dragoste, n-avem nici ura!
Si indiferenti, la tot din jur si toate,
De ne-ai vedea ai crede ca sintem pe moarte!
Iar de asa o plina si tumultuoasa viata,
Nu mai avem nici chef de a trai…ci numai greata!
Si-nflacarati cum sintem…ca un stins taciune,
O sa ne stingem unul dupa altul de amaraciune!

Si cu cit ne-am racit, cu-atita ne-am indepartat;
Si daca unul e mai vesel intre noi,
E lucru sigur ca un altul e umflat!
Si-avem buna, de toate…cu-o singura exceptie…
N-avem nici bucurie si …n-avem nici acceptie!

Acuma, cu citeva zile-n urma,
Andrea fata buna, si tare cuminte,
Asa cum o stiai matale dinainte...
S-a apucat cu rivna sa faca curatenie.
Si vrind sa schimbe, si sa si decoreze
Si casa sa si-o infrumuseteze,
Si-a amintit de fata de masa la care ai lucrat,
Nu cu mult timp `nainte de a fi plecat,
La Domnul…Iti mai aduci tu-aminte?
De zilele ce-acuma mi se par aproape sfinte?

Cind tu abia sfirsiai de crosetat o draperie sau vreo cipca,
Si noi eram la rind sa comandam alta si alta inca.
Era o conspiratie-intre noi …intre nepoti,
Stiind ca vrei sa fii activa si sa stai nu poti.
N-am stiut atunci ca lucrurile alea crosetate cu migala,
O sa ajunga sa devina pentru noi…ceva asa…de gala!!!
Claudia de dorul tau si-a agatat sus pe la geamuri,
Perdelele-alea albe ce i le-ai facut si care cad in valuri…
Iar eu, deunazi pregatind pentru biserica-un buchet bogat
Am scos de la pastrare un obiect frumos ce l-ai brodat,
Si-apoi m-am laudat la toti …"Asta-i din zestrea mea…
E de la buna…si mi-e tare, tare dor de ea!"
Asa ca,
Andrea ieri, calcind la masarita, si-uitindu-se la ea amanuntit,
La zestrea ce cu-atita dragoste cu ani in urma tu le-ai pregatit,
S-a minunat citind "BOTAN CLAUDIU", scris chiar in chenar…
Cu firul alb in lucratura …oh…ca o scrisoare, ca un mare dar…
Un amanunt de care noi nici unul n-am avut habar…
………………………………………………………….
Si-am stat cu totii fara grai…timp lung…
Cu gindul dus…lacrimi suvoi…
Doamne…ce bine ne cunosti,
Si cum te ingrijesti de noi…
De ai pastrat ascuns in ani…
Mesajul asta de la buna pentru noi!!!!