INTERVIU CU O OAIE

Acu, ca tot m-am apucat sa scriu,
O alta oaie vrea sa dea un interviu…
M-am minunat de-asa complexitate…
Stiam ca oile sint fiinte simple,
Fara opinii si personalitate!
Asa am reflectat de unul singur dis de dimineata…
Nu-i prima data cind gresesc in asta viata!!!
...Zicea oita asta un pic cam sifonata,
Ca viata ei de turma a fost dezordonata.
Ca nu stiu ce in felul ei de-a fii,
A rezultat in fapte facute n-ainte de-a gindii…
Si uite-asa din lipsa de intelepciune,
Aproape c-a fost scoasa afara din pasune.
Ca oile cu lina moale si distinse,
S-au departat de ea , sa nu fie atinse…
Si ea, tot mai la margine s-a tras…
Pina de tot in urma turmei a ramas.
Numa` un ciine credincios cu vocea stinsa
Se mai trezea latrind din cind in cind la dinsa…

Cu capul aplecat, incet si fara zor,
Pascind din ce-a ramas in urma tuturor,
Si ascultind la dulce fluier de pastor,
Ea s-a tirit mereu, mereu in urma lor…
OK…acuma trebuie sa recunosc,
Situatia putea sa fie si mai buna
Si mult, chiar mult mai rea decit a fost…
Concluzia? Zicea oita sifonata cu umor…
Concluzia la viata asta e dreptul tuturor!
Pastorul bun ne duce la asa pasune
Ca pina si resturile de la turma-s dulci si bune…
Si multumita-n suflet de asa concluzie,
Oaia pleca si ma lasa-n confuzie!!!