Joi, pe la spital...

de Rodica Botan

Joi pe la spital, am plins
De unul singur!
Stiu ca vinerea la rugaciune,
Plingeti toti…
Pentru oamenii in suferinta,
Pentru oamenii fara credinta,
Pentru cei saraci…
Si chiar si pentru hoti…
Dara joia la spital,
Nici un frate, nici o ruda,
Nici un strop de apa uda!

Joi, pe la spital,
Am plins de unul singur!

Si admir…Ce pietate,
Ce strinsa fratietate;
Cita dragoste aveti de cei in suferinta…
Si ce simtire imbracata-n umilinta...
Cite lacrime varsati pentru necunoscuti;
Pentru cei flaminzi si cei desculti…
Si tot focul ce-l aprindeti vinerea,
De cuprinde si trezeste toata firea…
Numai ca joi seara, la spital,
Cind eram aproape-un caz mintal
De durere si ingrijorare,
Nu era prin jur nici o miscare…

Numai eu…speriat si tulbur!
Numai eu…plingind de unul singur!!!