Zilele trecute am vazut un interviu in care s-a pus mai multor persoane aceeasi intrebare. "Care este scopul vietii?". M-am gindit ca o sa fie atit de diverse si de bogate raspunsurile…Da de unde…au luat cu totii alfabetul la rind…"Aaaaaaaa…", "Tzzzzzzzzzz…"," Eeeee…"…unii mai destepti au zis…welll…" dupa care a urmat o lunga tacere…iar altii si mai destepti decit primii au zis…(da, stiu ca e in mintea tuturor…) "Fun"…asta a fost cel mai luminat raspuns…si a mai fost unul fara cuvinte…numai ridicare de umeri!!!
Am stat un pic si m-am gindit si eu ce raspuns as da…si era cit pe ce sa iau si eu alfabetul la rind. As fi gasit multe raspunsuri dar mi s-au parut partiale. Pina ce, dupa o noapte bine dormita, m-am trezit cu raspunsul…m-am luminat!
Ce mi-a venit in minte a fost lucrul urmator…Noi nu ne-am creiat singuri. Cel ce ne-a creiat este cel care a dat scop vietii mele. Ca daca n-avea nevoie de mine, nu ma creia. Mi-am zis eu ca toate bohirtele ce le am le-am achizitionat cu un scop…am avut eu ceva in gind cu lucrul respectiv ca daca nu, le puneam la gunoi. Cind facem orice lucru, mesterim ceva…avem un scop…vom folosi obiectul respectiv in vreo forma sau alta…
Dupa ce am stabilit in mintea mea ca scopul nu-i al meu…m-am gindit la motivul pentru care ne-a creiat Dumnezeu. Mi-am adus aminte de o mie si una de predici…in care ni s-a repetat la infinit ca Dumnezeu ne-a creiat sa ii aducem slava Lui. Dar pentruca nu ne-a creiat ca pe ingeri, am zis eu ca dindu-ne ceva din personalitatea Lui, mai are si alte ginduri cu noi.
Ne-a facut cumva si pe noi tridimensionali, daca pot zice asa ceva? Ne-a facut sa-I servim Lui, ne-a facut sa servim altor oameni, si ne-a dat posibilitatea sa avem si ceva libertate in a face alegeri cu privire la noi. Astfel se face ca desi circumstantele vietii nu sint dictate de noi, actiunile si reactiile noastre sint factori importanti si decisivi in ceea ce vom devenii, ca oameni, personalitate si caracter. Se pare ca ingerii sint gelosi pentru aceste atributii ale noastre si ar dori sa fie si ei inzestrati cu ceea ce sintem noi. Trebuie sa fie ceva special…ceva ce nu intelegem noi bine…
Si cind te gindesti ca noi traim adesea ca si cind am supravietii numai…parca n-ar avea nici un rost sa fim peacilea…Spun traim…ca sa nu zic traiesc…imi pica mai bine daca includ si pe altii !!!
Stiu atit ca oricit ne-am plinge de greutatile de pe acest pamint si de necazuri, la sfirsitul vietii numai , oamenii realizeaza ca toate necazurile si greutatile i-au facut mai buni, mai puternici, mai deosebiti…le-au dat caracter, personalitate…le-au dat valoare...si nici unul n-ar schimba persoana sau caracterul pe care l-a dobindit gratie acestor dificultati.
N-om fi noi perfecti…dar sintem inca valorosi…nu…nu…nu …valoarea nu vine de la noi…valoarea ne-o da El…prin ceea ce a pus in noi din insasi fiinta Lui…suflarea…ceva in DNA pe care inca savantii nostrii nu l-au descoperit inca…
Am ascultat niste explicatii foarte frumoase despre Trinitatea lui Dumnezeu, nu de mult. Eu imi imaginam, in cel mai bun exemplu pe care l-am format in mintea mea, ca Dumnezeu este tridimensional…cam asa cum spatiu are trei dimensiuni si nu poate exista ca spatiu fara una din ele: lungime, latime si inaltime. Tot asa, mi-am zis eu, Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint una dar sint trei .
Oricum, persoana care explica spunea sa ne imaginam o femeie…ea e mama cuiva, ea e fiica cuiva si tot ea e sotia cuiva. Si in cele trei persoane care le reprezinta are functii diferite , dar de fapt ea e aceeasi persoana. Si tot ea s-a ocupat mai mult de Duhul Sfint ca sa ni-l explice. Si de acolo am invatat ceva ce poate va fi raspunsul la intrebarea de la inceput; ca n-am uitat de ea desi s-ar parea ca sint tare departe.
Un solist a aparut in fata unui pian, a ridicat capacul pianului si a inceput sa cinte in cutia pianului deasupra coardelor. Cinta si facea pauze, asa incit am putut distinge faptul ca atunci cind scotea un sunet din gura, corzile care corespundeau notelor cintate, la diferite octave, impreuna cu notele de armonie, incepeau sa vibreze si erau audibile…asa vibrau. Am ramas perplex. Explicatia pe care am auzit-o si care mi s-a parut fantastica este faptul ca Duhul Sfint exista, si lucreaza. Dar ca sa lucreze in mine, cutia mea de rezonanta trebuie sa fie pusa la punct. Coardele rupte nu vor vibra, si daca ingramadesc alte obiecte in cutia pianului n-o sa vibreze nimic. De asemenea corzile mele trebuie sa fie acordate …si acolo sint reguli de acordare…si banuiesc ca cele 10 porunci se aplica tocmai pe vremea asta...
Ok…acuma cred ca am un raspuns…Care este scopul vietii? Nu-i al meu scopul, ca nu m-am creiat singura, iar Dumnezeu ne-a creiat sa se bucure de noi. Are cu fiecare din noi de cintat o cintare noua care n-o poate cinta daca nu ne aranjam cutia de rezonanta, pentruca sa putem vibra oridecite ori ii auzim glasul…
Si acuma partea cea mai importanta…stie cineva cum se repara niste corzi ruginite?
No comments:
Post a Comment