Oboseala cronica! (August, 7, 2008)

Ma oboseste gravitatia…
Ma obosesc conversatiile goale;
Ma oboseste impertinenta;
Si ma obosesc gindind, sezind,
Sau mergind pe propriile-mi picioare…
Ma oboseste informatia urita
Ce imi invadeaza spatiul unde traiesc;
Ma oboseste atita vorbarie goala,
Ce am creat-o doar sa ascund
Ceea ce de fapt gindesc!
Sint obosita de atita oboseala,
Si gindindu-ma la mine mult prea mult…
Si cred ca oboseala e doar o alta boala,
Cu consecinte foarte grele,
De lunga durata... Si tare de temut!
Sint obosita de multele mele intentii bune
Si scirbita sa-mi numar esecurile mereu;
De oportunitati avute si apoi pierdute,
De situatii ridicole si complicate…
Dar ma oboseste infinit mai mult
Si infinit mai tare… stimabilul meu EU!
…………….
O pasare cu aripile frinte…
O frunte ce nu spera la nimic!
Depresia cu starea ei ingrata,
Ne infasoara pic dupa alt pic…
Si-s obosita de nu pot sa fac nimic!

Unde-s vitejii zarilor, sa-i numar;
Zborul lor 'nalt pe cer sa-l urmaresc?
...M-am invatat sa-mi caut zilnic boaba,
Si ca gaina sa tot cotcodacesc,
Si-apoi trudita intr-un colt de-ograda,
Sa-mi fac un cuib ca sa ma odihnesc!!!

Cei buni vor inflori-n pustiu, curati ca crinii,
Cei buni se vor 'nalta spre soarele febril…
Regenerati de sfinta, blinda adiere,
Eliberati de ultimul suspin…
Sint tare obosita, Doamne!… Cheama-ma acasa!
Vreau sa vin!