Pachetul Cu ... Pricina

Scriu mereu…
Ca-mi place-a scrie;
Numa... cum zicea poetul...
"Insirind cuvinte goale,
Ce din coada au sa sune"
Nu inseamna poezie…
Dar, mereu, mereu,
Vin ginduri,
Sau vreo veste,
Vreo poveste…
Vre un miez de-ntelepciune;
Si-atunci, cu repeziciune…
Scriu...
Ca sa nu imi pierd ideea,
Scriu, sa-mi tin si de urit…
Scriu sa las o vorba-n urma,
Scriu sa nu fiu tot ursuza…
Scriu...
Ca daca nu-mi sta-n git!!!

Si-auzii de-o nebunie,
Numa zilele trecute…

Si zicea povestitorul,
Ca-n Moldova, nu demult,
S-au trimis la frati pachete…
De la noi, ce-avem prea mult.

Si un frate mai sarac,
A primit si el pachetul…
Si pe loc s-a bucurat!
Numa ca, vreo doua zile,
De la facerea de bine,
Omul incruntat isi schimba,
Bucuria-n…nebunie!
Cel putin asa-ntelese,
Pastorul, cind fara veste
Cu Dumitru se trezeste...
Si-omul nostru fara scoala,
Cu pachetul subsuoara,
Chiar in prag se protapeste!
Si inca e revoltat...
Si cu tonul ridicat!

"Mie destea nu-mi mai traba
Ia pachetul ca-s scirbit,
Sterge-ma si de pe lista…
Mi-a ajuns cit am primit"

Mai Dumitre…astea-s vorbe?
Ce-ti venii? Ca-s lucruri bune!
Ia-le …Stiu ca ai nevoie…
Ce esti artagos…hai spune?!

"N-am nimic…nimic cu nime,
Numa-s minios pe mine!"
Ii raspunde scurt Dumitru…
"Numa' Domnul ma mai stie…
Ca primii pachetul ista ,
Si asa is de flamind,
Ca nu vreau sa-mpart cu nime…
Asta-i frate…Si-am un gind…
Daca nu pot eu imparte
Bunatatile primite…
Lasa-le atunci la altul…
La altu…is mai potrivite…"

Si pleca Dumitru-n graba,
Pasul sigur, fruntea sus...
Nici urma de sovaire…
Ca sageata mi s-a dus!

………………
Si povestea se sfirsii
Brusc, fara pretentii…
Eu mi-am luat concluzia…
Restu`mpart cu altii !