SCRISOARE DIN CUBA

Tradus de Rodica Botan

Prin traducerea unui articol care ne dadea citeva sugestii cum trebuie un crestin sa voteze, am deschis o discutie reala…despre cei doi candidati. La un moment dat am spus ca nu as vota pentru un candidat care a jurat cind a fost ales in Senat , cu mina pe Koran. Am fost corectata si e adevarat…Obama a jurat intr-adevar cu mina pe Biblie…ceea ce mi se pare acuma o si mai mare deceptie, dat fiind faptul ca n-are nici un respect de ceea ce este scris in Biblie…altfel cum ar putea sa n-aiba nici un respect pentru viata si pentru Creatorul vietii pe pamint?

Vin acuma cu alta poveste, si daca cineva stie diferit , va rog sa ma contraziceti.

O sora medicala care a lucrat pentru o astfel de clinica (macelarie), a depus marturie in Senat despre un incident care s-a intimplat pe cind era angajata acolo. Spunea ea ca doi gemeni au fost avortati, si unul a murit iar celalalt a fost gasit de ea inca in viata printre deseurile umane ce le aveau acolo. Si spunea ea ca pentruca legal nu avea dreptul sa il ajute , l-a tinut in brate incercind sa ii dea cel putin un pic de comfort in ultimele 45 de minute cit a mai trait. Ma intreb cum s-o fi simtit mama acelui copilas cind a auzit ce s-a intimplat acolo? ( stie cineva unde putem gasii acel articol?)...

La sfirsit, se spune ca toti cei prezenti (Senatul) au fost miscati de aceasta scena, chiar si Clinton, care a votat si el impotriva (cred ca era vorba de partial birth abortion), numai Obama a continuat sa voteze pozitiv…pentru avort.

Am primit o scrisoare scrisa de o emigranta cubaneza si am sa v-o traduc. Ea este scrisa in engleza si o puteti citii la sfirsitul traducerii mele. Eu cred ca a fii bineinformati este cel mai bun lucru pe care il putem face deocamdata. Cind am plecat din Romania am fugit de unele lucruri si mi-ar parea rau sa imi fac valiza si sa plec din nou…mai ales ca de data asta nu stiu incotro s-o apuc!

Iata scrisoarea…

In fiecare an eu sarbatoresc Ziua Independentei de doua ori. In Iunie 30 sarbatoresc Ziua mea de Independenta si pe 4 Iulie celebrez Ziua de Independenta a Americii. Anul asta insa Ziua mea de Independenta este speciala pentruca sarbatoresc 40 de ani de libertate.

Pe Iunie 30, 1968 am evadat din Cuba Comunista, si apoi la citeva luni dupa aceea am ajuns in Stetele Unite. S-a intimplat sa ajung in Richmond de Ziua Multumirii…dar asta este alta poveste.

M-am gindit mult la aniversarea mea de anul asta. Si toata retorica despre alegerile din anul asta m-a facut sa ma gindesc la Cuba si cum anume au decurs lucrurile atunci.
Pe la sfirsitul anilor 1950 cei mai multi cubanezi credeau ca , Cuba are nevoie de o schimbare si aveau perfecta dreptate. Asa ca atunci cind a aparut in fata lor un tinar cu idei noi, cubanezii au fost foarte receptivi.

Tinarul conducator le-a vorbit elocvent si pasionat denuntind vechea conducere si presa s-a indragostit de el. Nu si-au pus intrebarea…cine ii sint prietenii sau in ce anume crede? Si cind le-a spus ca el ii va ajuta pe fermieri si pe cei saraci si ca o sa dea tuturor acces la sistemul medical si educatie, toti cubanezii l-au urmat. Si cind le-a mai spus ca le va oferii justitie si egalitate pentru toti, au strigat in cor" Domnul fie laudat"

Si cind tinarul lider a continuat "eu sint pentru schimbari si am sa va aduc tuturor schimbari" toti au strigat din rasputeri…"Traiasca Fidel Castro".

Nimeni insa nu l-a intrebat ce schimbari va aduce asa ca…
-Pe cind mitralierele celor ce executau fosta conducere s-au oprit din rapaiala…toate armele celorlalti oameni au fost sechestrate.
-Pe cind toti am devenit egali, am devenit egali in saracie, foame si opresie.
-Pe cind ni s-a dat educatie gratuita…educatia nu ne mai ajuta la nimic ca pierdusem libertatea de-a o folosi.
-Pe cind presa a bagat de seama ce se intimplase…era deja prea tirziu…ca deja erau angajatii lui si nu mai aveau …libertatea de opinie.
-Pe cind schimbarile s-au implementat, Cuba a cazut inca trei noduri in standardul vietii si am ajuns in grupul celor mai sarace tari din lume.
-Si pe cind schimbarile s-au terminat, mai mult de un milion de oameni si-au luat viata in dinti incercind sa scape din Cuba cu barci de lemn si barci pneumatice si colaci de salvare…

Puteti sa intrebati pe cei care au supravietuit si au ajuns pe mal acest tarm…ei sint cei mai fericiti dintre cubanezi. Si acum sa ma reintorc la inceputul povestirii.

Trag nadejde ca aici in America noi sa nu cadem prada farmecului unui lider tinar care promite schimbari, inainte de a ne intreba ce anume schimbari vrea sa aduca? Cum o sa le implementeze? Si cit si ce o sa ne coste ideile lui inaintate?
Va rog intrebati-va singuri si raspundeti la aceste intrebari!

Manuel Alvarez, Jr.Sandy Hook



English Version:

Dear Editor, Times-Dispatch:
Each year I get to celebrate Independence Day twice. On June 30 I celebrate my Independence Day, and on July 4 I celebrate America 's. This year is special, because it marks the 40th anniversary of my independence.On June 30, 1968, I escaped Communist Cuba, and a few months later, I was in the United States to stay. That I happened to arrive in Richmond on Thanksgiving Day is just part of the story, but I digress.I've thought a lot about the anniversary this year. The election-year rhetoric has made me think a lot about Cuba and what transpired there. In the late 1950s, most Cubans thought Cuba needed a change, and they were right. So when a young leader came along, every Cuban was at least receptive.When the young leader spoke eloquently and passionately and denounced the old system, the press fell in love with him. They never questioned who his friends were or what he really believed in. When he said he would help the farmers and the poor and bring free medical care and education to all, everyone followed. When he said he would bring justice and equality to all, everyone said, 'Praise the Lord.'And when the young leader said, 'I will be for change and I'll bring you change,' everyone yelled, 'Viva Fidel!'But nobody asked about the change, so -By the time the executioner's guns went silent, the people's guns had been taken away. -By the time everyone was equal, they were equally poor, hungry, and oppressed. -By the time everyone received their free education, it was worth nothing. -By the time the press noticed, it was too late, because they were now working for him. -By the time the change was finally implemented, Cuba had been knocked down a couple of notches to Third-World status. -By the time the change was over, more than a million people had taken to boats, rafts, and inner tubes. You can call those who made it ashore anywhere else in the world the most fortunate Cubans. And now I'm back to the beginning of my story.Luckily, we would never fall in America for a young leader who promised change without asking, what change? How will you carry it out? What will it cost America ?Would we?
Manuel Alvarez, Jr. Sandy Hook