Stuparul Raspunde Neintrebat...

Sint constient ca cei ce vorbesc neintrebati nu se pot astepta la laude...si ei sint constienti de asta...iar daca nu sint constienti, atunci isi vor primii rasplata pentru ce au vorbit...
Am citit tot ce mi-a cazut in mina cu privire la Festivalul Sperantei de la Timisoara. As putea spune ca, cu mici exceptii toti comentatorii au o doza buna de dreptate privind lucrurile din locul si punctul lor de vedere. In adevar Franklin Graham, nu e Billy Graham iar pionieratul isi are lacunele lui. Daca vrei sa nu gresesti, conditia este sa nu faci nimic.
Trec acum direct la subiect pentruca ma apuc de scris foarte greu, scriu foarte rar sau mai degraba nu scriu, iar ce scriu din graba sau entuziasm, scriu, rup si arunc.
L-am cunoscut pe fratele Olah si Ton, direct si indirect. Am sa ma refer la ...indirect...Intr-o calatorie intre Lupeni si Petrosani ...(eu eram intors nou la credinta) am fost martorul unei dicutii intr-un autobuz ... in fata mea stateau pe scaunele din stinga autobuzului trei pastori straini.Discutia lor pentru mine a fost interesanta si am savurat-o pentruca era vorba de evanghelizarile si predicile lui Olah si Ton .
Vorbitorul 1...zice: “cine ii pune pe ei sa faca aceste lucruri asa deschis...? Nu cunosc legile? De ce ne pun pe noi in fata unor situatii asa de complicate? Ar putea sa predice Evanghelia in Biserica si sa-si vada de treaba. De ce atita demonstartie domnule, de ce atita vilva, de ce scrisori deschise, de ce astea , de ce alealalte?” Ceilalti doi pastori ascultau linistiti si au ascultat pina la capat expunerea. Nu am remarcat la inceput dar ceilalti doi pastori aveau opinii diferite de primul: unul era ungur iar celalalt roman. Redau doar raspunsul maghiarului pentruca vorbea mai greoi si se exprima adinc desi si celalat pastor avea aceeasi pozitie pe care a prezentat-o si el foarte frumos.
Maghiarul...- "Frate pastor, io pot sa spun la tine ca o concluzie un singur lucru...Duhul meu uneste cu Duhul la asta doi persone(Olah si Ton) si io place pe ei. Io spun ceva...duhul meu nu minteste pe mine niciodata"...
Ma opresc aici ca sa nu plictisesc pe nimeni. A urmat o evanghelizare la Petrosani excentrica, din nou, intr-o biserica lutherana inchiriata in centru care a facut vilva si prozelitism. Mai tirziu m-am intilnit cu ideea lui Olah ca intr-o zi pe stadioanele oraselor se va vesti evanghelia. Traind acolo si cunoscind din experienta proprie puterea celor ce conduceau, cu credinta mea mica, asteptam ca Olah sa fie internat la un spital de reabilitare si chiar asteptam crestinii sa zica ca a vorbit fara el...
Timpul a trecut si Olah a continuat sa se roage in acelasi mod ...Dumnezeu era in control si ii purta de grija. Aici in America se ruga si credea la fel desi nu erau pe cer semne prevestitoare. O singura persoana din Los Angeles a facut conectie cu scopul cruciadei de la Timisoara...(fr. Brinzei)
Tot ce am spus mai are sau nu mai are valoare...pe patul de suferinta insa, constient sau inconstient de ce se petrece la Timisoara, Conducatorul acestui Univers sa- decis ca e timpul sa-I onoreze rugaciunea si a pus pe un novice sa organizeze o cruciada, nu in Galati, nu la Bucuresti ci acolo in aria unde Olah lucrase. Daca aici Olah n-a mai stiut ce se petrece...cind a ajuns in cer lucrurile i s-au dezvaluit. Dumnezeu a implinit o rugaciune facuta cu credinta. Promisiunea Lui Dumnezeu s-a implinit, indiferent de cine s-a slujit ca sa o implineasca. Olah trebuie sa stie deja ca Dumnezeu a pus niste oameni la lucru pentru ca sa-i implineasca lui rugaciunea si s-au dus pe banii lor, cu toata munca lor...si au implinit ceea ce pentru toti parea ceva imposibil. Scriu cu rusine, ca unul care m-am rugat putin si am crezut si mai putin...
Si era gata sa inchei cind am realizat inca ceva…gindindu-ma de ce oare a intirziat Dumnezeu sa-I raspunda…cit inca a fost in viata…m-am gindit ca poate din spirit de economie…ca sa nu-I ispiteasca pe fratele Olah sa se mindreasca cu ceva si astfel sa ii dea toata rasplata dincolo… de ce asa? O stie El…