Cuvintul meu nu-i glas de tunet;
Lumina mea nu-i far aprins;
Ce spun e doar abia un sunet
Ca un ecou de stinci respins.
Cintarea mea e-asa de slaba
Si glasul mi-e asa de stins,
Iar drept rasplata-mi da ocara
Acel ce mina i-am intins.
Viata mea e o scinteie
Ce inca nici nu s-a aprins;
Pe frunte lauri n-au sa-mi steie
Chiar daca-nving cind par invins.
Pe unde altii-n zbor navalnic
Trecura falnic biruind,
Abia tirindu-ma urc jalnic
De orice piatra poticnind.
Nu vreau nici titlu, nici renume
In viata care m-a cuprins;
Ma vad in lume, dar de lume
Traiesc asa de mult desprins.
Nu sint nimic! Dar cit de mare
Esti Tu o Doamne, Dumnezeu!!!
Ca fiind nimic, a Ta-ndurare
Ma face azi copilul Tau.
1 comment:
A fost un OM care nu si-a tradat crezul. Ma gindesc cu drag la el. A fost de al nostru a Botanilor si acum e cu Domnul lui.
Post a Comment