Vorbe...

La-nceput era cuvintul…
Scurt, clar si cuprinzator!
Domnul a facut pamintul,
Si numa-a zis si iaca-un nor…
Si-a mai zis si iaca luna,
Apa, pestii…pasari zbor…
Doar un cuvintel…
Si gata…
Toate-au fost la locul lor.

Si-omul tot asa a luat fiinta …
Prin cuvint, cu mare grija,
Si cu multa-ndeminare,
Chip sculptat din lutul moale !
Domnul Sfint i-a dat fiinta;
Iar noi destepti, ii zicem "stiinta"!
Si-anceput omul viata,
Robust si plin de energie,
Si traind cu bucurie...
Ziua, seara, dimineata.

Si-anvatat omul la vorbe
Cind le-a botezat pe toate.
O gramada de cuvinte…
Mii de nume pentru plante,
Si-altele pentru insecte;
Un vocabular maret !
Primul om …baiat istet!

Asta fu menirea vorbei…
Sa aduca-ntelepciune,
Sa aduca cunostiinta,
Sa explice, sa arate,
Sa ni le prezinte...toate!

Toate vorbele-au valoare,
Toate au puterea lor!
Ba rasfata, ba omoara,
Ba de ura, ba de dor;
Judecam, daruim, cerem,
Mingaiem si abuzam…
Ce minune, ce putere,
Ce avere-avem sa dam!
Sau ce rele…cita fiere,
Ce lacuste putem fii;
Cind nu folosim cuvintul
Asa cum s-ar cuveni!

Cind a zis Dumnezeu vorba,
Ea s-a transformat in fapta!
Vorba Lui a luat fiinta…
Si de numa a zis-o in soapta…

Noi…vorbim…vorbim prea multe,
Dara spunem prea putin;
Si de spunem nu se face...
Ca nu spunem ce gindim!
Noi promitem fara grija;
De-mplinire nu ne pasa,
Vorba noastra-i fara viata,
Fara miez…numa carcasa.

Stiti ce-mi trece-acu prin minte?
Cite-n luna…cite-n stele…
Cite toate n-am vorbit!
Vorbe grele, vorbe multe…
Si cite-au fost la locul lor?
Ce n-as da sa pot culege,
Cosuri pline de gunoaie…
Vorbe goale!
Vorbe-n vint...
Bune numa de mormint!

Unde esti cuvint de viata?
Scurt si cuprinzator!
Sa-l ascult …sa-mi fii povata,
Sa-l spun altora de zor!
Doar un cuvintel …
Si iara…
Toate-or fi la locul lor!