Bate un cui la vedere...

Era odata un baietel care era tare tifnos. Se minia usor, si din orice.

 

Intr-o zi tatal lui i-a dat o punga cu cuie, si i-a spus ca oridecite ori se minie, si ii sare tandara din ceva, sa se duca la gardul din spatele casei si sa bata un cui. In prima zi, baiatul avea deja 37 de cuie in gard.

 

Dar...incet , in fiecare zi, parca numarul cuielor a inceput sa se rareasca. A descoperit ca era mai usor sa se controleze decit sa iasa afara si sa caute dupa cuie si sa-si bata cuiul respectiv in gard. Si veni in sfirsit o zi in care baiatul n-a mai batut nici un cui in gardul din spatele casei. Cumva multumit de sine, i-a spus tatalui ce record fantastic a avut pe ziua respectiva si tatal i-a sugerat ca sa inceapa un nou obicei...si pentru fiecare zi in care n-a trebuit sa bata un cui, sa ia acuma un cui  jos de pe gard.

 

Si au trecut zilele si baiatul a putut in sfirsit sa-i spuna tatalui ca toate cuiele de pe gard au fost scoase. Tatal isi lua fiul de mina si se dusera impreuna la gard. In final, dragul meu...ai ajuns sa te controlezi foarte bine...dar uita-te te rog la gaurile ce le-ai lasat in urma. Gardul asta n-o sa mai arate niciodata ca inainte.

 

Cind spui ceva si esti minios, vorbele tale produc urme...asa cum cuiele au lasat urme pe gard. Poti sa fii atit de minios incit sa implinti un cutit in cineva...si nu mai conteaza de cite ori ai sa spui ca iti pare rau, ca ai lasat o rana adinca in urma. Si o rana facuta cu vorba este tot atit de adinca ca una fizica.

 

Implinta un cui undeva la vedere daca ai obiceiul sa te minii usor...ca sa-ti aduci aminte ca minia produce durere si lasa urme adinci...