Cind hranesti pe altii...

Un om vrea sa vada neaparat diferenta dintre rai si iad. Dorinta ii este implinita si este dus sa viziteze un loc asemanator cu iadul.

Au intrat intr-o camera unde toata lumea statea in jurul unui ceaun urias cu mincare. Toata lumea era flaminda ...disperati de flaminzi. Toti aveau cite o lingura care ajungea la ceun, dar lingura avea o coada atit de lunga incit nu puteau sa aduca mincarea inapoi la gura...si sufereau ceva grozav.

A fost dus apoi intr-un loc care ar fi trebuit sa-i descrie cum arata raiul . Au intrat si acolo a gasit o incapere aproape identica cu cea pe care o vizitase mai devreme...si acolo era un ceaun cu mincare si in jurul ceaunului oameni cu acelasi soi de linguri cu cozile lungi care nu puteau fi duse la gura. Dar toata lumea parea fericita si toti aratau a fii bine hraniti.

"Nu inteleg" zise omul; "in aceleasi conditii si astia ca si ceilalti si totusi astia arata fericiti pe cind ceilalti sint chinuiti de foame!".

Este foarte simplu ...i s-a raspuns. Cei care au invatat sa se hraneasca unii pe altii...sint cei care nu duc lipsa de nimic...si sint fericiti...ceilalti...care se gindesc numai la ei...nu se satura niciodata oricit de mare ar fi ceaunul...si oricit de plin de bunatati...