Zilele astea am ajuns sa inteleg ce este adictia…Cu ani in urma, mamica mea mi-ar fii atras atentia ca stau la computer mult prea mult…Dar mama mea are 73 de ani, eu am 53 de ani…si de fapt, lectura asta o cunosc bine de pe vremea cind o tineam eu lui Debbie…si mai nou nepoteilor mei…
Dar…mai am citeva zile de vacanta si de data asta fac ce vreau…si cind tin lumina aprinsa noaptea…n-are cine sa se supere.
Oricum, asta era doar introducerea. Umblind si citind ce scriu oamenii, am dat de un blog, unde un necredincios, intreba daca poate cineva sa il convinga de existenta lui Dumnezeu. Au fost citeva raspunsuri pe care n-are rost sa le amintesc…dar un comentator a spus in engleza urmatoarea fraza pe care am copiat-o…It`s pretty depressing to believe that “man” is the best thing this universe has to offer”…ceea ce romaneste ar fii”este destul de depresant sa credem ca “omul” este cel mai bun lucru pe care universal asta il poate oferii.”
M-am gindit ca ar fi un bun subiect de discutie , la care va rog sa participati…si din care sa invatam unii de la altii…cum sa ne apropiem de un necredincios, de un ateu, si cum sa ii raspundem la o astfel de intrebare. La urma urmei ar fii destul de trist sa fim intrebati de cineva care cu adevarat cauta adevarul si sa fim total nepregatiti sa avem un raspuns corespunzator.
Oricit am fii de ocupati cu existenta noastra, cu familiile noastre, cu copii…si biserica de unde facem parte, menirea noastra este sa semanam Cuvintul…
Exista modalitati de a intra in vorba cu oamenii si a le spune despre Isus…dar mai intii trebuie sa invatam ce sa spunem si cum sa spunem. Deocamdata as vrea sa invat de la dumneavoastra cum ati proceda si cum ati raspunde intrebarii…Si la urma…daca nu adunam destule idei sau daca nu par sufficient de puternice argumentele, vom putea cere unui pastor sau cuiva mai destoinic intr-ale Bibliei sa ne faca putina lumina.
Asa ca va provoc…Ce-i vom raspunde persoanei care ne cere sa-l convingem de existenta Lui Dumnezeu?
..................................................................
Pe la inceputul lui August cind am descis eu foaia mea de scris...am pus o intrebare si pentruca nu ma citeau prea multi, n-am avut nici un succes in a primii ceva raspunsuri. Ieri insa, cineva mi-a trimis un e-mail care cred ca merita citit. Am invatat citeva lucruri si sint sigura ca veti gasi comentariul foarte informativ. Nu cunosc autorul, dar ii multumesc pentru interes. M-as simti onorata daca ati participa.
....................................................................
Anonymous has left a new comment on your post "CUM RASPUNZI LA ACEASTA INTREBARE?":
Buna
E interesant, nu m-am gandit in felul acesta pana acum.
Sa convingi pe cineva ...
Am citit intrebarea, m-am gandit si ...
La inceput scrii:
"un necredincios, intreba daca poate cineva sa il convinga de existenta lui Dumnezeu"
Cred ca raspunsul este:
Nimeni nu poate sa te convinga de asta. Nu e o stiinta, nu e o ipoteza pe care sa o poti demonstra pornind de la axiome si construind teoreme.
Asta o simti sau nu si o poti face numai singur. Te pot ajuta eu, sau altii cu mult mai bine pregatiti decat mine, dar numai singur Il vei descoperi si te vei convinge, sau nu dupa cum iti este dat.
Ai cap si ai simturi, atat cele fizice cat si cele ale sufletului prin care faci distinctie intre bine si rau. Daca e prea greu pentru inceput fa distinctie intre cum te simti in diferite situatii. In care stare te simti in siguranta, te simti acceptat, dorit.
Acum ca sa trecem mai departe ar trebui sa-L putem defini. Ce este Dumnezeu?
Am sa te dezamagesc din nou. Nu vom putea. Daca as putea da o definitie, atunci comparand cu descrierea definitiei ar trebui sa pot spune: aste este ... asta nu este ...
Putem scrie mii si mii de randuri si vom fi tot ca la inceput. Pentru ca este totul, fara de inceput si fara de sfarsit, este mult mai mult decat putem intelege. Dar Il putem simti si chiar mai mult ne putem integra constient in valorile Lui si atunci vei simti ca exista si ca nu esti singur.
Spuneai ca esti Necredincios, inteleg prin asta ca vrei sa spui ateu, caci sunt si alte feluri.
Sa comparam un pic.
Pentru tine lumea a inceput prin expansiunea unui punct, a nimicului, Marele Big-bang. Si asa s-a format materia, stelele si planetele.
"Istoria" mea spune ca la inceput a fost nimicul, apoi El a creat soarele, stelele, pamantul ...
Apoi tu spui ca in marele chimism al naturii, in care au concurat fortele cosmice cu cele vulcanice s-a format o supa primordiala in care au aparut primele molecule de materie organica care apoi s-au organizat, apoi ... o intreaga evolutie."Istoria" mea spune cam asa: a creat plantele, animalele, apoi omul... Sunt de acord cu tine tot o evolutie. Nimic nu ma obliga sa inteleg prin "zi" ceea ce inteleg in viata de toate zilele.
Si comparatie poate merge mult mai departe.
Tu ai sa-mi zici stiinta. Nu te contrazic, dar nimic nu te obliga sa citesti ad literam "Istoria" mea, trebuie sa o simti sa-i dai sensul.
Poate ai sa ma ironizezi ca mi se promite nemurirea iar eu am sa-ti reprosez ca tu ai zis: nimic nu se pierde, totul se transforma.
Dupa cum vezi nu suntem foarte deosebiti. Tu insa mai cauti care e forta care a generat Big-bangul.
Imi cer scuze, dar un comentariu trebuie sa fie scurt, iar eu m-am lungit. Si nu stiu nici cat de clar am fost.
Numai bine si pace si bucurie.
....................................................................
Rodica`s Comment:
Am citit acest raspuns de citeva ori. Nu cunosc autorul, ca nu s-a semnat, dar strainul care scrie nu este si strain de acest...subiect. In primul rind...chiar daca nu am gasit formula magica si odata cu ea raspunsul la intrebare, am gasit multa intelegere asupra citorva lucruri.
1. In primul rind. autorul acestui comment avea dreptate...oamenii pot aduce argumente pro sau contra ...dar de convins nu te poate convinge nimeni. Convingerea vine dinauntru, dintr-un proces intern, care are sau n-are de multe ori de a face cu realitatea...unii oameni nu vor sa creada, nu-i intereseaza sau nu vor...Posibil ca cel care a pus aceasta intrebare stia deja ca nu e interesat sa afle adevarul...dar s-ar fi distrat sa vada citi se vor da peste cap sa-i satisfaca cerintele...
Pentru mine personal am luat imaginea unei rotite in care se invirte un soarece mic, ducindu-se nicaieri. Citeodata diavolul ne tine doar...ocupati...
2. O fraza mi s-a parut foarte bogata in continut..."ne putem integra constient in valoarea Lui". Si o inteleg desi n-as putea total sa o explic...dar e ca si poarta cea strimta...numai pe acolo se poate sa ajungi sa il cunosti pe Dumnezeu...altfel esti pe dinafara si ...la urma urmei pentru cine conteaza ce crezi, sau daca crezi? Singurul care are un cistig esti tu...omul...ca Dumnezeu stie ca exista ; si exista cu sau fara aprobarea noastra.
3.M-am bucurat ca si altii au aceleasi simtaminte despre cit de lunga este "o zi" din Biblie...Ce stim noi despre timp si spatiu? Noi care masuram spatiu cu ...lumina (ani lumina)...Si mi-a venit iara bine comparatia dintre "nemurire" la credincios si "nimic nu se pierde " la ceilalti...Pai daca nimic nu se pierde si totul se transforma...nu se intimpla undeva acolo...nemurirea?
Sint absolut convinsa ca sint si alte comentarii ...pe care le astept cu nerabdare...
Posted by Anonymous to Pe Ginduri at 25 September, 2008 12:35
20 comments:
Rodica, hai sa facem un pact. eu iti dau rasunsul la intrebare .
as vrea sa stiu ce-mi poti oferi in schimb. inainte de asta gandeste-te bine ce valoare are acest raspuns .
Ernest, fiica mea care a invatat romaneste doar din casa, fiind nascuta aici, m-a intrebat citind intrebarea ta..."mom, nu inteleg eu bine romaneste? This is a funny comment".
... ce as putea sa spun eu? Am pus o intrebare...nu era nici macar intrebarea mea, dar...era pentru o discutie- la care din nefericire in afara "strainului care scrie" nu s-a deranjat nimeni sa raspunda. Pina acum...
Raspunsul meu este urmatorul...daca vrei ceva si pot sa te ajut si este in limita bunelor maniere, a bunei cuviinte si a posibilitatilor mele...spune-ti dorinta si am sa ma straduiesc . Nu fac insa schimburi de valori.
Intrebarea a fost pusa in dorinta mea de a face oamenii sa inteleaga existenta Lui Dumnezeu. Odata ce intelegi ca El exista, trebuie sa iei masuri...bineinteles. O lume se duce in iad si e pacat de sufletul fiecarui om. Dumnezeu ne vrea salvati .
Raspunsul tau are o valoare foarte mare...enorma. Mai ales daca raspunsul tau va fi folositor sufletului tau. Cerul intreg sarbatoreste cind un muritor oarecare se intoarce la Dumnezeu. Deci daca un astfel de raspuns mi-ai da, n-as avea cum sa te compensez...dar Dumnezeu o va face in locul meu. Inainte de a-ti trimite acest raspuns m-am rugat ca raspunsul meu sa fie potrivit pentru comentariul tau. Sper sa nu te fi dezamagit.
Iti doresc multa pace si bucurie...
Daca punem un astfel de raspuns in mainile tale ce valoare ar putea avea?
Intrebarea suna asa..."cum raspunzi", nu "cum imi raspunzi" Pentruca la aceasta intrebare fiecare om "isi" raspunde lui insisi. Eu nu pot sa dau acest raspuns nici pentru copii mei. Dumnezeu ne-a adt libertate sa alegem.
Acuma;
1. ori esti sincer si vrei sa stii daca este important pentru mine daca un alt suflet recunoaste pe Dumnezeu...si raspunsul este evident din moment ce stau linga intrebarea asta si sint dispusa sa ...las pe oricine sa dea cu oua clocite dupa mine daca e nevoie...
1. ori esti istet si vrei sa ma prinzi in strimtoarea acestui subiect...pentruca este pe cit de simplu pe atit de vast...si atunci n-are rost sa ma complic sa-ti raspund la intrebare.
In primul rind intrebarea ta , la intrebarea mea, este o tehnica buna pentru cineva care nu vrea sa raspunda la intrebari.
Intrebarea mea insa este o intrebare pe care oamenii ar trebui sa si-o puna personal. Daca raspunsul este, da exista Dumnezeu...atunci trebuie sa te comporti ca si cind exista. Cei care nu cred in Dumnezeu cred si ei in ceva ...si deci se comporta ca atare, si rezultatele sint evidente inca de pe aci.
Daca as raspunde totusi intrebarii tale in felul cum mi-ar place sa cred ca ai intrebat...da...m-am bucura nespus sa stiu ca am putut sa arat directia cuiva care a gresit drumul, si prin simpla mea interventie l-am salvat de la eternitatea petrecuta in iad.
Biblia spune ca atunci cind un om...oricare ar fi el si orice ar fi facut, se intoarce cu cainta la Dumnezeu, cerul intreg intra in sarbatoare si ingerii se bucura. Cine ar trebui sa fiu eu sa nu simt acea bucurie. Daca asta este intrebarea si acest raspuns l-ai asteptat...ma bucur din toata inima. Valoarea unui suflet nu poate fi estimata de noi oamenii ca nu avem astfel de valori. Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau pentru tine si pentru mine...ca sa ne rascumpere...n-am cum sa estimez viata Fiului Lui Dumnezeu...e mai mare decit imaginatia mea...si aia este valoarea ta reala...Ernest...atit esti tu de valoros...
Sper ca acest raspuns sa fie satisfacator
Doamne, dificil blog, imi trebuie cel putin 5 minute sa caut un subiect....sa adaugi macar chestia aia cu commenturi recente!
nu mai face presupuneri ,pierzi timpul. ce ti-am spus e adevarat ,e adevarat si ce-ti voi spune de acum incolo.
uite o intrebare pentru tine: ai vreo informatie, stii ceva, ai auzit cum ca s-ar fi nascut cineva pana acum cu credinta in Dumnezeu?
Ok...pe curind o sa schimb blogul asta ca e tare rudimentar. Pina atunci...iaca om suferii...
...si ...inteleg si ma las de presupuneri ...
Si acum sa reiau subiectul.
Cu multi ani in urma, un misionar in Africa a fost surprins sa auda marturia citorva oameni dintr-un trib de canibali, care dupa ce s-au convertit au marturisit ca au stiut dintotdeauna de existenta Lui Dumnezeu dar nu i-au stiut numele.
Cind am fost creati din lut...am fost creati ca infatisare dupa infatisarea Lui...apoi ne-a suflat viata din viata Lui.
Asa cum copii mostenesc anumite atribute de la parintii lor, asa si noi am mostenit citeva chiar foarte evidente: dorinta dupa eternitate, spiritul creativ (avind ca Tata Ceresc pe insusi Creatorul lumii)...si alte atribute ...
Cind un bebelas se naste intr-o familie, dupa scurt timp incepe sa-si recunoasca parintii...in curind incepe sa aiba incredere in ei...si daca tata ii zice copilului sari de la etaj...o sa sara in bratele tatalui pentruca "crede" ca tata il va prinde.
Pentru oameni primul pas ar fi sa il cunoastem...asta presupune ca ai sa fi curios sa citesti in Biblie. Apoi trebuie sa avem o relatie cu El. Ca orice relatie, trebuie sa stai de vorba cu persoana respectiva si asta se face in rugaciune.
Abia cind ai o relatie cu El, il poti chema si El iti va raspunde. Il vei chema in ajutor in ziua necazului si il vei chema sa-I multumesti mereu pentru binecuvintari.
Daca strigi pe strada dupa cineva care nu te cunoaste, nu-ti va raspunde, nu?
Dar daca te cunoaste, daca mai ai si o relatie cu el...esti in business.
Sper ca am reusit sa-ti descriu intr-o forma simpla, ce este credinta pentru mine. Nu sint teolog ...dar se pare ca Dumnezeu se ocupa de toti oamenii si oricine poate avea o relatie si o experienta cu Dumnezeu...El nu este pregidist.
Sper ca acest raspuns sa te fi satisfacut, sau...sa-ti fi pornit cel putin apetitul sa-L cunosti mai bine si mai de aproape pe Creatorul acestei lumi.
Cu toata stima, Rodica
Postul si comentariile deschid atatea alte subiecte si modalitati de abordare, incat eu vreau sa concluzionez prin aceste versuri:
Pretutindeni de m-as uita,
Peste tot vad maretia Sa,
Si am motiv de-a-L luda.
Cuvintele sunt prea putine
Ce merita sa-I pot spune,
Priceperea, prea limitata,
Ca sa-L laud pe Tata!
de data asta nu ma multumeste raspunsul tau dintr-un punct de vedere, si anume ca nu raspunde la intrebarea mea.
Imi pare rau, dar in acest caz ar fi trebuit sa-ti clarifici intrebarea.
Si , in caz ca n-am inteles intrebarea ta, am mai citit-o odata ...
Intrebarea ta suna asa..."ai auzit cum ca s-ar fi nascut cineva pina acum cu credinta in Dumnezeu".
Pina acuma ti-am explicat in termeni simpli ce este credinta. Acum am sa incerc sa raspund direct la intrebare asa cum a fost pusa...
Nu, nu am auzit cineva sa se fi nascut pina acuma cu credinta , desi e posibil; problema este ca noi nascutii nu pot vorbi si nu se pot exprima la venirea pe lume. Pentru ca sa stim ce gindesc trebuie sa ii lasam sa creasca, sa invete sa vorbeasca, si abia apoi se vor pronunta...intr-un fel sau altul.
Asta este iara un motiv pentru care unii dintre noi cred ca o persoana se boteaza intr-o credinta oarecare cind poate sa aleaga el personal...
Dupa cum vezi cunostiintele mele sint limitate, sau, intelegerea mea nu s-a ridicat la nivelul intrebarii puse. Asta este tot ce pot sa fac...blessings.
....si avand in vedere ca nimeni nu s-a nascut credincios, aceasta credinta se formeaza pe parcursul anilor ,si se intensifica cu trecerea anilor, ai vazut batranii versus tinerii
intrebarea urmatoare este asta:
ce ne face sa devenim credinciosi? cine?
''Cerul intreg sarbatoreste cind un muritor oarecare se intoarce la Dumnezeu...'' o bucatica din puzzle care spune multe....
Ai adus in discutie un punct interesant...daca credinta creste cu virsta?! Poate sa creasca si ar trebui sa creasca, dar nu este neaparat adevarat pentru toata lumea...
Dar uita-te la un copil mic. Are o virsta cind il crede pe tata 100% si cind tata ii spune sa se arunce...nici nu clipeste...el este convins ca tata il prinde. Dar cu cit creste cu atit incepe sa creada in fortele lui si mai ales in intelepciunea lui. Are logica...
Nu tata s-a schimbat, el e acelasi...ci copilul s-a schimbat; si si-a pierdut credinta in tatal lui.
Biblia spune ca daca nu ne vom face ca niste copii mici nu vom putea intra in imparatia cerurilor.
Si acuma sa raspund la intrebarea..."ce ne face sa devenim credinciosi? cine?"
N-am sa-ti spun teorii pe care nu le cunosc...ca sint un simpleton. Am sa-ti spun ce m-a facut pe mine sa cred...
Pe mine necazurile, nevoile, durerile, problemele, imposibilul vietii schimbat de El in posibil, m-a facut sa cred din toata inima in El, in bunatatea Lui , in credinciosia Lui, in dragostea Lui.
Cine?
Dumnezeu trebuie sa fie una din necunoscutele ecuatiei, iar cealalta poti sa fi chiar tu.
Si iata-ma impinsa de tine putin cite putin raspunzind la intrebarea pe care am pus-o pentru altii sa raspunda...
Acum am si eu o intrebare!!!
Si cred ca de data asta ar fi politicos sa raspunzi cu un "raspuns" nu cu o alta intrebare.
Ce anume te-a determinat sa-mi pui aceste intrebari?
uite, din puzzle reiese ca oamenii nu se nasc cu credinta in Dumnezeu . devii credincios pe parcurs. drumul ti-l arata parintii ,familia, prietenii ,cartile...decizia este a ta. de asta spune:''Cerul intreg sarbatoreste cind un muritor oarecare se intoarce la Dumnezeu...''
asa ca te mai intreb inca o data: ce te-a facut sa crezi in dumnezeu? cine?
In ultimul meu raspuns ti-am pus si eu o intrebare. Avea si intrebarea mea un scop; plus ca ti-am raspuns prompt si la subiect pina acum la toate intrebarile puse. Cred eu ca ar fi trebuit sa ma lamuresti si pe mine in ceea ce-ti ceream in intrebarea mea.(CARE ESTE SCOPUL INTREBARILOR TALE?)
Dat fiind insa ca sint gazda acestui blog, si ca e posibil ca intrebarile ce le pui, sau mai degraba raspunsurile mele sa prezinte ceva importanta pentru tine, sau poate tocmai de aceea am sa incerc sa-ti raspund si la aceasta intrebare cit de bine ma voi pricepe.
Ceea ce se petrece in corpul nostru este mai usor uneori de explicat decit ce se intimpla in inima, in sufletul omului. Orice sentiment este de fapt un proces complex ce se duce undeva in interiorul omului...ceva ce face sa existe citeodata confuzie si altadata un adevarat razboi interior. De aia pacea interioara este asa de greu de realizat pentruca ea depinde de asa de multe coordinate.
Pacea exista doar atunci cind este o deplina armonie intre inima si creier; intre logica si simtaminte!!!
Credinta este si ea o combinatie de logica si simtaminte in care Dumnezeu guverneaza in egala masura. Il cred pentruca pina si logica ce o am imi spune ca El exista. Si la intrebarea asta ti-am raspuns data trecuta. Am trecut prin multe sutuatii in care nimeni in afara de Dumnezeu nu putea sa ma scoata...si am strigat catre El, m-am rugat si El mi-a raspuns in ciuda oricarei logici si in ciuda oricarui simtamint...
Credinta este o experienta personala...
Asa cum dragostea o poti explica pina la un anumit punct si o poti exprima in versuri si proza si muzica pina la o anumita faza...si apoi ramii cu simtamintul imposibil de explicat, asa este si cu credinta...doar ca oamenii care sint indragostiti ii vezi ca se comporta altfel...asa si oamenii care au credinta sint mai siguri de ei, mai degajati, ca stiu ca nu sint singuri si ca ceea ce ei nu pot duce , altcineva poate...
Ca sa stii ce este iubirea, trebuie sa iubesti; ca sa stii ce este credinta, trebuie sa-L intilnesti pe Dumnezeu si sa ai experienta aia unica si personala...si te asigur ca nu El nu te va dezamagi...
..................
Asta-i tot...!!
bine, atunci de ce crezi ca era nevoie sa duca cineva cuvantul Domnului? sa-l imprastie prin lume
o sa vezi care e scopul intrebarilor mele,dupa ce vei raspunde si la aceasta ultima intrebare
Am senzatia ca am devenit parte dintr-un experiment. Mi-a mai trecut prin cap ca cineva care stie raspunsurile vrea sa ma testeze sa vada daca stiu despre ce vorbesc.
Adevarul este ca noi "stim in parte" . Va veni ziua cind vom avea o intelegere corecta si intreaga ; pina atunci trebuie sa ne raportam mereu la singurul Adevar ce exista pe pamint (Cuvintul Lui). Noi oamenii sintem schimbatori , doar Dumnezeu este acela care este permanent si neschimbat.
Dar...mi-am zis ca ...unde a mers multul merge si putinul. Nu-mi place sa incep ceva si sa las lucrul neterminat.
Asa ca iata ce cred.
Daca ai copii ai sa intelegi mai bine felul in care vad si inteleg motivul pentru care Dumnezeu a facut lucrarea, ca aia n-o puteam face noi, adica a depus jertfa ispasirii, dar acuma ne-a lasat si noua ceva de facut sa fim parte a acestei lucrari minunate.
Ca un parinte bun, stie ca trebuie sa crestem si sa ne dezvoltam in fiintele acelea minunate care ne vrea El sa fim, pentru a popula o lume noua, o lume minunata. Dumnezeu vrea sa creeze caractere. Ca sa te apuci de o asa treaba, de a duce un mesaj undeva, trebuie sa crezi mai intii in acel mesaj, apoi trebuie sa ii cunosti valoarea...trebuie sa iubesti pe cei carora le duci mesajul, mai ales ca sti de la inceput ca n-o sa fi primit cu red carpet pe unde te duci. Dumnezeu este priceput si la economie...El lucreaza schimbari in noi in timp ce duce lumina la altii . El este mai interesat in caracterul nostru decit in confortul nostru sau sa ne mearga neaparat bine si sa ne distram pe fata acestui pamint. Nu ne-a creat tocmai cu scopul sa ne pice noua bine cit stam pe-aci...Ci are un scop dincolo de aceasta viata scurta ce o avem.
Daca esti parinte,asa cum ziceam inainte ai sa stii ca este o perioada din viata cunui copil , cind, daca esti un parinte bun si-ti pasa de viitorul lui, il vei supune la unele lucruri si-l vei invata si citeodata cu greu , si-l vei exploata intr-un fel (din perspectiva lui) ca apoi la maturitate sa-i dai drumul linistit ca ai investit in el tot ce trebuia si ca acuma e pregatit de viata. Viata noastra va fi in cer...aici e doar cursul de pregatire...misiunea este sa invatam sa avem dragoste de intreaga creatie a Lui Dumnezeu si sa-i ducem aceasta veste minunata...ca oricine cred in El este mintuit si i se asigura viata vesnica si "cine crede si se va boteza va fi mintuit si cine nu crede va fi osindit".
Cred ca mi-am terminat si eu misiunea aici. Domnul sa ti se descopere, ca El stie mai bine decit mine cum...
Binecuvintari Sfinte...
ernest, credinta vine prin ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu.. parca asa scrie Cartea Cartilor.
Ai dreptate disa...era mai scurt si mai la subiect...nu stiu de ce m-am lungit atita...
ai scris foarte mult, in schimb ai pastrat distanta fata de intelegerea unui aspect foarte important.intrebarile mele aveau un scop foarte clar. functionezi exact ca o baza de date care primeste informatii si actioneaza in baza acestora. important e sa devii creator de informatii ,asta inseamna dezvoltare.vezi diferenta?
Ernest, ti-am raspuns sincer la intrebari. N-am tinut sa avem o batalie a mintii. Nu ti-am dat nici un amanunt sau data neverificata, neexperimentata de mine. Daca vrei mai mult trebuie sa experimentezi tu. Din nefericire nu cred ca esti interesat de acest lucru, iar eu nu sint interesata sa cuceresc aceasta batalie...
Esti destul de inteligent sa intelegi tot ce ti-am spus si am convingerea ca deja stiai si doar m-ai verificat sa vezi daca stiu si eu.
Cit priveste diferenta...imi pare bine ca esti satisfacut...ce altceva pot sa zic. Nu am de cucerit nimic in afara de mine...e singura batalie care mai conteaza...
Blessings
Post a Comment