Zilele astea am ajuns sa inteleg ce este adictia…Cu ani in urma, mamica mea mi-ar fii atras atentia ca stau la computer mult prea mult…Dar mama mea are 73 de ani, eu am 53 de ani…si de fapt, lectura asta o cunosc bine de pe vremea cind o tineam eu lui Debbie…si mai nou nepoteilor mei…
Dar…mai am citeva zile de vacanta si de data asta fac ce vreau…si cind tin lumina aprinsa noaptea…n-are cine sa se supere.
Oricum, asta era doar introducerea. Umblind si citind ce scriu oamenii, am dat de un blog, unde un necredincios, intreba daca poate cineva sa il convinga de existenta lui Dumnezeu. Au fost citeva raspunsuri pe care n-are rost sa le amintesc…dar un comentator a spus in engleza urmatoarea fraza pe care am copiat-o…It`s pretty depressing to believe that “man” is the best thing this universe has to offer”…ceea ce romaneste ar fii”este destul de depresant sa credem ca “omul” este cel mai bun lucru pe care universal asta il poate oferii.”
M-am gindit ca ar fi un bun subiect de discutie , la care va rog sa participati…si din care sa invatam unii de la altii…cum sa ne apropiem de un necredincios, de un ateu, si cum sa ii raspundem la o astfel de intrebare. La urma urmei ar fii destul de trist sa fim intrebati de cineva care cu adevarat cauta adevarul si sa fim total nepregatiti sa avem un raspuns corespunzator.
Oricit am fii de ocupati cu existenta noastra, cu familiile noastre, cu copii…si biserica de unde facem parte, menirea noastra este sa semanam Cuvintul…
Exista modalitati de a intra in vorba cu oamenii si a le spune despre Isus…dar mai intii trebuie sa invatam ce sa spunem si cum sa spunem. Deocamdata as vrea sa invat de la dumneavoastra cum ati proceda si cum ati raspunde intrebarii…Si la urma…daca nu adunam destule idei sau daca nu par sufficient de puternice argumentele, vom putea cere unui pastor sau cuiva mai destoinic intr-ale Bibliei sa ne faca putina lumina.
Asa ca va provoc…Ce-i vom raspunde persoanei care ne cere sa-l convingem de existenta Lui Dumnezeu?
3 comments:
Poate ca sint mai multe feluri de oameni, eu am intilnit doua: emotionali si logici. Pentru mine e foarte usor sa deschid discutia cu unul logic. Cind aduci argumente logice ca exista Dumnezeu, e usor de convins. Cu cei emotionali nu stiu cum sa vorbesc, trebuie sa o iei sentimental, si asta e mai greu.....(pentru mine)
Ma intreb...care ar fi o intrebare buna de pus unui necredincios ca sa initiem o dicutie despre suflet...viata vesnica si eventual Isus Christos?
Buna
E interesant, nu m-am gandit in felul acesta pana acum.
Sa convingi pe cineva ...
Am citit intrebarea, m-am gandit si ...
La inceput scrii:
"un necredincios, intreba daca poate cineva sa il convinga de existenta lui Dumnezeu"
Cred ca raspunsul este:
Nimeni nu poate sa te convinga de asta. Nu e o stiinta, nu e o ipoteza pe care sa o poti demonstra pornind de la axiome si construind teoreme.
Asta o simti sau nu si o poti face numai singur. Te pot ajuta eu, sau altii cu mult mai bine pregatiti decat mine, dar numai singur Il vei descoperi si te vei convinge, sau nu dupa cum iti este dat.
Ai cap si ai simturi, atat cele fizice cat si cele ale sufletului prin care faci distinctie intre bine si rau. Daca e prea greu pentru inceput fa distinctie intre cum te simti in diferite situatii. In care stare te simti in siguranta, te simti acceptat, dorit.
Acum ca sa trecem mai departe ar trebui sa-L putem defini. Ce este Dumnezeu?
Am sa te dezamagesc din nou. Nu vom putea. Daca as putea da o definitie, atunci comparand cu descrierea definitiei ar trebui sa pot spune: aste este ... asta nu este ...
Putem scrie mii si mii de randuri si vom fi tot ca la inceput. Pentru ca este totul, fara de inceput si fara de sfarsit, este mult mai mult decat putem intelege. Dar Il putem simti si chiar mai mult ne putem integra constient in valorile Lui si atunci vei simti ca exista si ca nu esti singur.
Spuneai ca esti Necredincios, inteleg prin asta ca vrei sa spui ateu, caci sunt si alte feluri.
Sa comparam un pic.
Pentru tine lumea a inceput prin expansiunea unui punct, a nimicului, Marele Big-bang. Si asa s-a format materia, stelele si planetele.
"Istoria" mea spune ca la inceput a fost nimicul, apoi El a creat soarele, stelele, pamantul ...
Apoi tu spui ca in marele chimism al naturii, in care au concurat fortele cosmice cu cele vulcanice s-a format o supa primordiala in care au aparut primele molecule de materie organica care apoi s-au organizat, apoi ... o intreaga evolutie.
"Istoria" mea spune cam asa: a creat plantele, animalele, apoi omul... Sunt de acord cu tine tot o evolutie. Nimic nu ma obliga sa inteleg prin "zi" ceea ce inteleg in viata de toate zilele.
Si comparatie poate merge mult mai departe.
Tu ai sa-mi zici stiinta. Nu te contrazic, dar nimic nu te obliga sa citesti ad literam "Istoria" mea, trebuie sa o simti sa-i dai sensul.
Poate ai sa ma ironizezi ca mi se promite nemurirea iar eu am sa-ti reprosez ca tu ai zis: nimic nu se pierde, totul se transforma.
Dupa cum vezi nu suntem foarte deosebiti. Tu insa mai cauti care e forta care a generat Big-bangul.
Imi cer scuze, dar un comentariu trebuie sa fie scurt, iar eu m-am lungit. Si nu stiu nici cat de clar am fost.
Numai bine si pace si bucurie.
Post a Comment