Stuparul Nepriceput

Dupa ce am citit despre albine si am consultatat citiva stupari ca mine, sau mai buni, am hotarit sa-mi cumpar albine, ca doar acum stiu si eu ce am de facut.Investitia era mare pentru buzunarul meu, dar eu credeam ca stiu ce fac, si faceam calcule de profit. Lucrurile stau diferit in viata practica, daca nu stupaream eu, albinele sa-r fi descurcat mai bine fara mine. Mult prea tirziu mi-am dat seama cite albine nevinovate au murit din cauza mea.

Greselile au fost multe; redau doar una, care arata lucrul facut fara pricepere. In una din zile la ora mesei cind inspectam stupii, am vazut o ingramadeala de albine in jurul stupului, la urdinis, si chiar pe jos. Primul gind eroic care mi-a venit in minte, a fost ca stupul este atacat si eu trebuie sa intervin pentru salvarea lui. Am alergat repede si am aprins afumatoarea, deci inarmat cu fumul, am inceput intoxicarea albinelor, asa incit am desorganizat zborul frumos, armonios pe care nu-l pricepeam. Pe cind ma uitam cu atentie au inceput si ceilanti stupi sa faca acelas lucru, iar eu am intoxicat la fel si pe ceilanti stupi. Mi sa parut ca operatia nu a reusit in totalitate si am apelat la cirpe inmuiate in petrol, pe care le-am asezat pe coltul scindurei de zbor, in speranta ca voi produce un miros comun, oprind astfel un macel care in mintea mea era inevitabil.

A trecut mult timp si eu am inteles cu tristete ca ce am facut eu era o gresala mare. Dorinta mea era buna dar intelegerea si actiunea complect gresita. La ora prinzului albinele noii generatii, ies pentru un timp de zburdanicie. Ele se zbenguiesc in fata stupului, danseaza in sus si jos, jucinduse pentru prima oara in viata, in aerul placut al zilei. Eu trebuia sa observ un singur lucru, ca toate sunt cu par balai, si ca toate zboara si se zbenguiesc cu fata spre stup si in jurul lui.

Domnul Isus le spune la doi din elevii lui: “O, nepriceputilor si zabavnici cu inima”, cind este vorba de misiunea in care v-am pregatit. Luca 24:25. In una din pildele Domnului Isus el se compara cu un om plecat intro tara indepartata si care lasa totul pe mina robilor sai cu consemnul sa vegheze. V-ati gindit ce mare responsabilitate avem in fata Stapinului pentru o generatie noua pe care o intoxicam cu fumul nechibzuintei noastre?

La iesire din biserica intr-o duminica, m-a luat de o parte o sora si m-a apostrofat cu privire la o fetita care a cintat nepotrivit (prea ritmic). Era un mic greier de zece sau unpazece ani…asa ca am primit mustrarea desi mustrarea trebuia adresata generatiei care controla acompaniamentul si care suna din talangi asa de tare incit glasul greierului nu s-a auzit de loc.

Eu regret moartea prin sufocare a unor albinute… dar cite suflete sunt victime lipsei noastre de seriozitate in lucrul incredintat noua? Cite fapturi minunate create de Dumnezeu si trimise noua ca sa veghem asupra lor sunt victimizate pentru ca noi nu ne intelegem menirea noastra?

Cind merge rau stupina ma intreb imediat unde am gresit; cind lucrarea Domnului schiopateaza ma vad vinovat si stiu ca am gresit. Stau pe ghenunchi si pledez in fata Tatalui sa-mi dea lumina, ca si eu sit u sintem parte din lucrare, si tu poti oprii in loc avansarea lucrarii, si eu pot prin parerile mele sa zadarnicesc planurile lui Dumnezeu. ..

Domnul a promis ca se reintorce; sa lasam la o parte fumul cunostintelor nostre si sa alergam spre cunosterea Lui si puterea invierii Lui care ne poate ajuta sa fim folositori generatiei care vine. Romani 12:1 ne spune “Aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie”, ca un miros placut…astfel noua generatie va vedea pe Creatorul in noi. Nu lasati sa moara nici unul din cei pentru care a murit Hristos.

Stuparul