Prima povestioara.
Cu multi ani in urma, se putea spune ca Al Capone era stapin pe intregul oras Chicago. Capone nu a fost faimos pentru nici un lucru deosebit. Erau insa notorii in acel timp betiile si prostitutia si crimele in care gasca lui Al Capone era totdeauna amestecata.
Al Capone avea un avocat pe care il alinta…”Eddie cel usurel”. Eddie era avocatul lui pentru motive importante. De fapt priceperea lui Eddie intr-ale legii il tinea pe Al Capone liber si nu in inchisoare unde ar fi meritat sa fie .
Ca sa ii arate aprecierea lui, Capone il platea foarte, foarte bine. Si nu numai bani ii dadea, dar Eddie primea si alte gratuitati pe deasupra. De exemplu, Eddie ocupa impreuna cu familia lui o casa splendida, inconjurata de un gard inalt, cu servitori care sa intretina acel loc minunat si cu toate convenientele zilelor acelea. Aceasta proprietate era asa de mare ca aproape ocupa spatiu de lungimea unei strazi in Chicago.
Eddie traia o viata plina de toate avantajele pe care le avea inalta clasa a societatii de pe vremea aceea si dadea foarte putina atentie atrocitatilor care se intimplau zilnic in jurul lui.
Cu toate acestea insa,Eddie avea o slabiciune. Avea un fiu pe care il iubea mai mult decit orice pe lume. Pentru acest fiu al lui el avea multa grja… sa fie imbracat cum trebuie sa aiba absolut tot ce vrea si ce nu vrea…si se straduia chiar sa-i dea si o buna educatie. Nimic nu era prea scump pentru fiul lui.
Si in ciuda faptului ca era amestecat cu Capone si deci cu multa coruptie si crima organizata, el se straduia sa-si invete copilul sa faca diferenta dintre bine si rau.
Dar cu toata bogatia si influenta lui doua lucruri Eddie nu-i putea da fiului sau: nu putea sa-i dea un nume bun…si nu putea sa-i fie un exemplu potrivit.
Intr-o zi, “Eddie cel usurel”, a ajuns la o decizie foarte importanta dar si grea. A hotarit sa indrepte toate greselile pe care le-a facut pina atunci. S-a decis sa se duca la autoritati si sa spuna tot ce stia despre Al Capone, si astfel sa-si spele numele si sa-i poata astfel oferi fiului sau ceva ce sa semene a integritate. Era insa constient ca nu va fi usor si ca trebuie sa depuna marturie impotriva oamenilor lui Al Capone, si cunostea si pretul pentru o asemenea fapta.
Dar hotarit…s-a dus si a depus marturia. In mai putin de un an, Eddie a fost ciuruit pe o straduta pustie din Chicago. Dar el déjà ii daruise fiului sau, prin fapta lui , cel mai mare dar pe care i l-a daruit vreodata la cel mai inalt prêt pe care l-a putut plati. Din buzunarele lui Eddie, politia a recuperat un crucifix, o rozarie, un medallion religios si o poezie decupata dintr-o revista.
Poezia suna asa…”Ceasul vietii poate fi tras o singura data, si nici un om nu are cunostinta cind ceasul se va opri; la o ora mai tirzie sau mai devreme. Acum este singurul moment in timp pe care il ai sa traiesti, sa iubesti si sa-ti implinesti dorintele. Nu-ti pune sperantele ca vei avea timp suficient mai tirziu…ca nu stii momentul cind ceasul tau se va opri.”
A doua povestioara.
El a fost un pilot caruia i-a fost incredintat sa piloteze un avion ce avea baza pe Carrier Lexington in Sudul Pacificului.
Intr-o zi tot grupul din care facea parte a fost trimis intr-o misiune, dar nu o misiune de atac. Imediat dupa ce s-au inaltat in zbor, a observant ca, capacul de la rezervorul lui de combustibil a fost uitat deschis de cineva. Asta insemna ca piezind combustibilul, va fi in situatia sa nu poata sfirsi misiunea ce i-a fost incredintata si sa se si reintoarca la nava de baza.
Seful lui i-a ordonat sa se reintoarca imediat pe carrier. Necajit a parasit deci formatia de zbor sa se reintoarca. In timp ce facea manevrele necesare de reintoarcere, a zarit deodata ceva ce l-a facut sa-i inghete single in vine. O formative de avioane japoneze veneau in plina viteza urmarind parca
formatia de avioane americane pe care el doar ce o parasise in zbor….
Formatia Americana era nepregatita pentru un asemenea atac si nu erau echipati cu munitia necesara ca sa se poata apara. Si nici nu i-a putut informa din timp sa le atraga atentia si nici nu vroia sa lase pe japonezi sa se apropie prea mult de prietenii lui …si prietenii lui erau in mare pericol…se gindi repede ce sa faca si intelese ca el era singurul care putea sa faca ceva si s-a hotarit astfel sa le distraga atentia japonezilor.
Lasind la o parte orice gind si grija personala, a zburat direct in formatia avioanelor japoneze, atacind avion dupa avion si lovindu-le aripile…Le-a stricat formatia de zbor si le alerga incilcindu-se intre ele incercind sa loveasca o aripa sau o coada de avion…sau orice posibil…ca sa le opreasca din a urma pe prietenii lui.
In sfirsit japonezii au schimbat directia dup ace au suferit suficiente stricaciuni de la un avion ce parea ca a innebunit ca nu avea alta explicatie comportamentul lui. Satisfacut, Butch O’Hare si avionul lui sifonat s-au reinters pe carrier.
Aceasta s-a intimplat pe 20 Februarie 1942, si pentru aceasta actiune Butch a devenit Navy`s first Ace Of W.W.II, si primul aviator sa primeasca Medalia de Onoare a Congresului.
Un an mai tirziu Butch a fost omorit intr-o lupta aeriana, la virsta de 29 de ani. Orasul lui natal nu va lasa insa memoria eroului ei sa moara… si astazi, Aeroportul O’Hare din Chicago este numit asa in onoarea acestui barbat curajos.
Asa ca data viitoare cind te gasesti pe Aeroportul International O’Hare, poti sa mergi sa vizitezi intre Terminalul 1 si 2, statuia si medaliile lui onorifice care sint asezate acolo.
Si acum…ce anume au aceste doua povestioare in comun?
Un singur lucru: Butch O’Hare a fost fiul lui “Eddie cel usurel”.
Inca un exemplu din care sa invatam citeva lucruri :
- ca atunci cind credem ca dam tot pentru copiii nostri, dar nu le dam o educatie aleasa…nu le-am dat nimic.
- ca vorbele spun putin dar ca exemplul personal vorbeste mult.
- ca timpul trece si hotaririle bune se fac de obicei cel mai bine “acum”. Miine s-ar putea sa fie prea tirziu.
No comments:
Post a Comment