07 May 2013

Pretul ... aripilor!!!

Un om a gasit o larva de fluture inca in gogoasa lui.
Si curios, s-a hotarit sa urmareasca procesul de transformare a larvei in fluture. Intr-o zi a observat ca in gogoasa a aparut o gaura mica... si omul a urmarit ore in sir cum fluturele se chinuia sa isi forteze corpul sa iasa din gaoace prin gaura aceea mica. Si s-a parut la un moment dat ca procesul s-a oprit si fluturele nu mai facea nici un progres...parca isi folosise intreaga energie si nu mai avea resurse sa continue.

Atunci omul nostru s-a hotarit sa intervina si sa-l ajute, si cu o pereche de forfecute delicate a crapat gogoasa eliberind fluturele din inchisoarea lui...

Fluturele a iesit afara usor. Dar avea un trup mare si niste aripi saracacioase. Omul nostru a continuat sa urmareasca transformarea fluturelui, asteptind nerabdator sa il vada cum se schimba, cum i se intaresc si transforma aripile si cum corpul va lua o forma supla si aerodinamica asa cum au fluturii obisnuiti...dar nimic din toate astea nu s-a intimplat. De fapt , acest fluture si-a petrecut tot restul vietii lui tirindusi trupul lui urias si aripioarele lui mici si neputincioase. Si n-a zburat niciodata...

Ceea ce omul in dorinta lui de a-l ajuta n-a realizat este ca gogoasa, inchisoarea aceea strimta si deschizatura aceea mica si procesul acela greu de devenire, de a trece corpul acela mare prin deschizatura aceea mica era de fapt procesul prin care Dumnezeu planuise sa forzeze fluidul din corpul fluturelui in aripi si astfel fluturele la iesire ar fi fost echipat cu aripi dezvoltate si gata de zbor.
.................................
Citeodata greutatile si incercarile sint exact ceea ce avem nevoie in viata. Daca Dumnezeu ne-ar lasa sa trecem prin viata fara nici un obstacol, am fi ca si fluturele...neterminati si neputinciosi si numai ne-am tiri...fara sa atingem potentialul pentru care am fost creati...si fara sa putem zbura...

6 comments:

  1. cred ca ai dreptate ... si ce placuta e povestioara ta cu invataminte.

    ReplyDelete
  2. Bine ai venit...si sper sa te simti bine oridecite ori ai sa ma vizitezi.
    :)

    ReplyDelete
  3. rodica, sa-l citesti si tu pe miciu, este extraordinar! m-am adaugat la "urmaritorii" tai.
    in ce priveste postul tau, asa facem noi, oamenii, din marinimie lasam pe altii handicapati avand intentia buna de a le usura povara...

    ReplyDelete
  4. Draga Rodica cred ca poezia de mai jos reflecta cel mai bine articolul
    Pretul.. aripilor
    Virginia Brasov

    Asteapta

    Disperat, neajutorat plin de dor am strigat
    Incet, rabdator, iubitor Dumnezeu a raspuns
    Am plans si am pledat sa pot vedea ceva
    Din ceea ce ma asteapta
    Dar Stapanul a spus cu tandrete "Copile asteapta!"
    S-astept, spui? Am raspuns suparat
    Vreau un raspuns
    Am nevoie sa stiu "DE CE?"
    Oare S-a scurtat mana Ta?
    Sau poate nu ai auzit cumva?
    Am cerut prin credinta!
    Si tot ce vreau e sa aud vocea Ta!

    Viitorul si lucruriile de care ma leg
    Sunt in balanta acum
    Si Tu spui sa astept?
    Am nevoie de un DA
    Sau de un semn pentru drum
    Sau chiar de un NU

    Si Doamne Tu ai promis candva
    Caci daca cred trebuie doar sa cer si voi avea
    Dar Doamne de atata cerut am obosit!
    Tata vreau un raspuns deslusit!

    Atunci in tacere am invatat ceva despre a mea soarta
    Cand Domnul mi-a raspuns inca odata asteapta
    M-am infundat in scaun, invins in stramtorare
    Si am zis amarat: Bine, astept ... dar ce OARE?
    Atunci a parut ca ingenunchie cu mine
    Si ochii Lui ca plang langa fata mea
    In timp ce-mi spunea cu tandrete "AS PUTEA"

    As putea un semn sa-Ti dau sa zgudui cerul,
    Vazduhul sa-L inegresc, sa inviu vreun mort
    Sau muntii la vale sa ii pornesc
    Tot ce doresti Ti-as putea da si te-ai simti bine
    Ai avea ce ai vrea dar nu M-ai cunoaste pe Mine
    Adancul iubirii mele pentru copii Mei ti-ar fi strain
    Si nu ai sti nimic despre puterea Ce o dau celui ce cade in lesin
    Nu ai invata sa ai incredere doar stiind ca sunt langa Tine
    Nicicand nu ai cunoaste acel adanc de iubire plin,
    Cand pacea-Mi din duhu-Mi coboara
    Ca un porumbel divin
    Ca darui si mantui ai sti, da, ai sti ceva
    Dar nu ai sti bataia adanca din inima Mea
    Nici mangaiera stralucita in a noptii tarzie tacere
    Nici credinta ce o dau cand mergi fara vedere
    Sau oceanul ramas inca dupa ce privesti ce voiai
    Oceanul lui Dumnezeu care face-un etern din tot ceea ce ai
    De-as face durerea sa-ti zboare iute ca raspuns
    Nu ai sti ce inseamna "Harul Meu iti este indeajuns!"
    Da, visele tale pentru cei dragi s-ar implini peste noapte in bine
    Dar ce pierdere daca ai pierde CEEA CE FAC EU IN TINE!
    Asa ca ramai in tacere copile si in timp ai sa vezi bine
    Ca cel mai mare dintre daruri e sa ajungi sa ma cunosti pe Mine
    Si desi adesea raspunsul Meu vine asa de tarziu in poarta
    Cel mai intelept raspuns al Meu este tousi "ASTEAPTA!"

    Amin.

    [Autor Anonim]

    ReplyDelete
  5. Elena...mi-au trebuit citeva momente sa ma reculeg...asa-i cum zici...dar parca suna asa dur...stii care-i durerea? Citeodata o facem mingiind rana cuiva care are nevoie de operatie...si il infectam mai mult...

    Cind stii ca cineva trebuie de pilda dus la biserica si inaintea lui Cristos si noi ne complacem in discutii marunte sa nu deranjam...cam tot pe acolo sintem...

    De multe greseli ne mai facem vinovati...citeodata din nestiinta, alteori din nepasare...

    Am lasat un mesaj pe blogul lui miciu...ca nu puteam sa nu zic ceva ...dar cred ca nu i-a placut ce am spus...Noi toti a trebuit sa pierdem solzii de pe ochi la un moment dat...

    ReplyDelete
  6. Virginia Brasov...minunata poezia. Am citit-o si in engleza...Multumesc mult de tot. God bless you and yours...all of them. Sa ne rugam in continuare ca niciunul dintre ai nostrii sa nu fie pierdut. Doamne asculta rugaciunea mamelor si a bunicilor care vor pe copii lor linga tine...

    ReplyDelete