Ultimul mesaj a stirnit un pic spiritele. Anumite lucruri ar trebui sa ne deranjeze…sa ne supere, sa ne faca sa reactionam. Am vazut o pelicula saptaminile trecute cu un accident de trafic…in plina zi. O masina loveste in plin pe un om care trece strada si isi continua drumul.
Citiva cetateni…pedestrii…vad accidentul, se apropie…omul e jos nemiscat…dar nimeni nu se apleaca ci isi continua si ei drumul. Mi-am amintit de parabola cu Samariteanu. Copil fiind m-am intrebat mereu…cum e posibil ca cineva sa nu se aplece…dar uite ca e posibil. Si ne consideram o tara civilizata…si avem celulare si putem chema chiar pe cineva mai priceput sa vina in ajutor. Cind am ajuns atit de nepasatori? Nu…nepasatori este un cuvint prea blind…cind am devenit atit de nesimtiti?
Era inainte o crima sa nu ajuti. Exista legea Samariteanului si erai obligat sa actionezi atunci cind erai in situatia in care gestul tau ar fi facut diferenta dintre moarte sau viata cuiva. Sint animale care daca nu pot ajuta stau linga animalul bolnav si pling asa cum stiu ele…oare ce s-a intimplat cu speta umana? N-am raspuns! Poate cineva are vreunul?
Acuma sa vorbim despre avorturi. Nu este oare acelasi lucru? Si dintre toti criminalii si dintre toate crimele posibile, cele savirsite de o mama impotriva propriului ei copil trebuie sa fie dintre cele mai teribile crime. Dar societatea in care traim ii creste pe tineri sa nu mai fie sensibili la unele aspecte ale vietii. Stiinta ar trebui sa aduca lumina si intelegere nu intuneric…dar este exact ce se intimpla in zilele noastre.
Daca ati stii ce se intimpla in cabinetele de lucru ale acelora care performeaza avorturi, v-ati inspaiminta…Cu putin in urma , am scris pe un blog despre una dintre sedintele de Senat unde o sora medicala a depus marturia ei despre avorturi. Se discuta despre una dintre cele mai crude forme de avort, cind i se da o injectie mamei sa provoce o nastere prematura si apoi fiindca bebelasul ar fi in viata si ar fi in afara legii sa-l omori dupa ce iasa afara, inainte de a ii scoate capul afara, "doctorul" perforeaza cu o foarfeca craniul, si cu un fel de aspirator suge creierul, capul care e moale se dezumfla ca un balon si iasa afara usor…si bineinteles copilasul e mort.
Sora asta medicala spunea povestea asta in fata Senatului; ea spunea ca ultimul avort la care a participat, au fost doi gemeni. Ca dupa avort s-a dus sa duca ramasitele afara si a realizat ca unul dintre bebelasi inca mai traia. Conform legii nu avea voie sa-l ajute, dar desi obisnuita cu asemenea scene…constiinta ei n-a putut sa sufere aceasta scena si s-a hotarit sa faca ceva pentru acest bebelas muribund si in mintea ei s-a gindit cu durere cum aceasta fiinta plapinda este lasata sa moara singura fara nici o mingaiere…asa ca a luat un scutec si la invelit si pentru 45 de minute cit a mai trait l-a mingaiat si l-a tinut in brate. Dupa aceasta intimplare ea a refuzat sa mai lucreze in acea clinica.
Dupa ce nursa a terminat de spus aceasta intimplare in fata Senatului, senatorii au urmat sa se voteze pentru sau impotriva acestei forme crude de avort. Chiar si Kennedy, un liberal indirjit a votat impotriva acestei proceduri…si restul Senatului cu el…in afara unui singur Senator…si nu e greu de ghicit…era candidatul nostru la presedintie…Mr. Obama.
Cind veti vota anul asta…intrebati-va constiinta ce parere are despre votul care vi-l dati. Domnul sa aiba mila de noi!!!
2 comments:
Mi-am amintit de o întâmplare asemănătoare cu cea descrisă în acest articol. Eram pe stradă într-o zi cînd, în faţa mea, unui domn i s-a făcut rău, făcând o criză de epilepsie. Se zbătea pe jos şi nimeni nu se apleca spre dânsul. La 50 de metri era o staţie de taxi. Am fugit spre ei strigându-le să vină unul şi să-l ducem pe om la spital. Au fugit ca nişte laşi cu toţi! Pur şi simplu au fugit! Am oprit o maşină aşezându-mă în faţa ei. Era o maşină foarte mică, dar băiatul care o conducea a mers cu omul repede la spital. Şi-a revenit repede, dar modul cum se declanşase criza a fost înfricoşător. Păcat că sunt atâţia semeni care ne amintesc de partea negativă a parabolei samarineanului milostiv... Aşa de repede devenim...inumani...
Multumesc mult pentru comment. Unul dintre motivele pentru care pun pe blogul meu povestirile astea simple dar cu miez este tocmai sa trezesc daca se poate spiritul meu si al altora care vor la acea realitate umana care parca este in stare de amorteala. Nepasarea este o boala foarte periculoasa...pentru speta umana...Doamne ajuta-ne sa cunoastem ce inseamna bunatatea si mila si respectul si dragostea...si ajuta-ne sa le practicam...
Post a Comment