Sufla vintul contra noastra
Sufla neincetat...
Sa ne-ntoarca de pe drumul
Cel adevarat.
Sa ne duca iar spre moarte
Si spre iad 'napoi.
Te rugam Isuse Doamne,
Fii mereu cu noi.
Vino-n luntrea vietii noastre
Stai la cirma ei;
Si condune Tu cu bine,
Printre norii grei,
Nu vrem sa opresti furtuna
Care s-a pornit:
Dar ramii in luntrea noastra
Pina la sfirsit.
Peste valurile grele
Sa ne porti mereu;
Indreptar, avind povata
Doar Cuvintul Tau,
Sa ajungem toti cu bine,
Isuse iubit;
Pin' la tarmul fericirii
Ce ne-ai pregatit!
2 comments:
Rodica,
ce amintiri ai trezit cu textele astea vechi... Multumesc pentru ele! Era sa le uit!
Eu cred ca unele din cintarile astea au citeva sute de ani. Sora care cinta cintarea asta in biserica, pe vremea cind eu eram copil, era imbracata in straie taranesti de momirlanca. Casa ei era vecina cu biserica. Odata, comunistii au vrut sa arda biserica si au luat apa din tot orasul si cineva a pus o sticla cu petrol aprinsa tocmai acolo unde spuneam noi poeziile, in fata amvonului. Si a luat amvonul foc si a ars Biblia dar numa in jur...ca sora asta a vazut focul pe geam si a avut apa pentru animale intr-un butoi...si asa ne-a salvat biserica din Petrila de a fi arsa...Biblia au restaurat-o, ca pe vremea aia oamenii faceau tot felul de lucruri pe care azi nu le mai face nimeni.
Imi amintesc cum se legana si cum se doinea cintind cintarea...SORA VASIIE...oameni simplii care il iubeau pe Domnul Isus ...ei il cunosteau cu inima...
Multumesc pentru comment...imi da curaj sa mai scriu. La inceput n-am stiut daca aprinde vreo scinteie undeva...
Post a Comment