Fiind de meserie doctor veterinar, am fost chemat de o familie sa examinez un ciine lup irlandez in virsta de 10 ani pe nume Belker. Proprietarul ciinelui, Ron si sotia lui Lisa, si micul lor fiu erau foarte atasati de acest ciine si sperau din toata inima ca il voi putea face bine.
L-am examinat pe Belker si am inteles ca avea cancer si era pe moarte. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si le-am sugerat sa ii dau o injectie si sa-l adorm…pe veci ...astfel incit sa nu mai sufere.
Asa ca am hotarit sa fac aranjamentele necesare … numai ca Ron si Lisa mi-au spus ca ei ar dori ca fiul lor de 6 ani sa fie si el prezent acolo. Parerea lor era ca micul Shane ar putea invata si el ceva din experienta respectiva.
Asa ca in ziua urmatoare cu un nod in git m-am apucat de lucrul cel mai greu de facut in meseria mea…inconjurat bineinteles de familia lui Belker. Micul Shane s-a prezentat destul de calm, mingiindu-si ciinele pentru ultima data si in mintea mea imi faceam ginduri daca sau nu intelege ce se intimpla in acel moment. In citeva minute, in tacere, catelul a adormit …pentru totdeauna.
Baietelul spre surprinderea mea a inteles si a acceptat tranzitia aceasta a lui Belker fara dificultati si fara sa para confuz de situatie. Am stat in jur o vreme vorbind intre noi despre faptul ca viata animalelor este mai scurta decit cea a oamenilor. Shane, care asculta la noi avu si el ceva de spus…"Eu stiu de ce e mai scurta"…zise el…
Luati prin surprindere de raspunsul lui ne-am intors cu totii sa-l ascultam; dar am fost total nepregatiti sa auzim ce i-a iesit din gura…si n-am auzit in viata mea o explicatie care sa aduca mai mult confort decit explicatia acestui copil de 6 ani.
El spuse…"oamenii se nasc pe lume ca sa invete sa traiasca o viata frumoasa…sa iubeasca pe toata lumea in tot timpul si sa se poarte frumos cu toata lumea, nu-i asa?" Si a mai continuat…"Ciinii deja stiu cum sa se poarte frumos si sa iubeasca pe toata lumea tot timpul…de aia ei nu trebuie sa traiasca atit de lung…"
……………………………….
Cind am primit acest e-mail …m-am gindit imediat ca am trait o groaza de ani...si m-am gindit ca poate ar trebui sa-mi fie rusine...
.......................................................
Acum cu siguranta asta nu este nicidecum esenta vietii pe pamint. Fiecare avem stabilit un plan de catre Dumnezeu…si poate ca unii intirziem sa ne apucam de el…poate altii au mai multe de facut…dar cit ar fi de lunga sau de scurta viata, trebuie sa alegem sa traim o viata cu Cristos si o viata cu folos!
4 comments:
Multumes Rodica pentru aceste ganduri.
Trec acum printr-o perioada in care ma intreb ce am fcut cu adevarat pentru Domnul si incotro vrea El sa indrepte viata mea. Cu siguranta ca mai am mult deinvata si de practicat: dragostea, mila, indelunga radbare, credinciosia...
Corina,imi pare bine ca ai trecut pe aici, si n-ai plecat cu mina goala. De fapt tot ce scriu este ceva ce mi s-a adresat mie in primul rind si mi-am pus si eu intrebari. Stiu ca nu sint asa o mare savanta dar am descoperit ca mai sint si alti oameni cu o minte simpla care invata dein parabole. Domnul Isus stia ca existam si s-a adresat unora ca noi in foarte multe situatii. De aia scriu; in primul rind sa-mi amintesc eu si apoi sa impartasesc cu altii.
Numai bucurii si pace sa ai...
Sărut mâna D-na Rodica!
M-a emoţionat profund întâmplarea descrisă. Iar răspunsul copilului merită reţinut şi pus la inimă.
Îmi plac tare mult animalele. În curtea mea sunt 12 câini şi 8 pisici. Mi-s dragi toate şi să ştiţi că nu sunt de rasă. Dar tocmai de aceea le iubesc. Au atât de multă iubire pentru noi... Avem multe de învăţat de la aceste făpturi ale Domnului!
Vă doresc numai bine!
Multumesc pentru vizita si pentru mesaj. Si mie mi-a placut judecata copilului...stii ce spune Biblia...ca daca nu ne facem ca un copil nu vom putea intra in Imparatia Cerurilor...
Cind sintem copii vrem sa fim maturi nestiind ca pierdem acea sensibilitate si sinceritate pe care o are copilaria...
Eu n-am avut niciodata o inclinatie deosebita pentru animale, dar Debby a avut odata un catel care s-a atasat atita de mine ca a trebuit sa-l iubesc...Numele lui era Pam-Pam. Stia ca nu-l las in casa, si venea si punea doar capul pe prag...ca macar asa sa se apropie de mine...
Dumnezeu a creat tot ce este in jurul nostru si tot ce a creat El este bun...
Post a Comment