Daca ai fost creat trintor... trintoreste! Dar esti albina....

Stupul este un loc al armoniei, al ordinei. Un zumzet relaxant si o aroma placuta te intimpina la intrare…Temperatura in stup se pastreaza constanta tot timpul, parca ar fi reglata de un termometru, si in ciuda oscilatiilor de temperatura din exterior, stupul continua sa mentina inauntru aceeasi temperatura. Prin rotatie, albinele vibreaza din aripioare si, ori racoresc ori ridica temperatura in stup, dupa nevoie. 

Ai putea sa spui, ca o Biserica sanatoasa, oare n-ar trebui sa aiba si ea metode sa mentina o atmosfera placuta, sau o temperatura adecvata? Cind rugaciunea este folosita de membrii Bisericii, intr-un efort comun, rezultatele sint similare, iar atmosfera in Biserica este placuta, numai potrivita pentru cresterea si formarea noii generatii, pentru intretinerea sanatatii spiritualea a fiecarui membru.

Majoritatea albinelor, in afara de regina si trintori, au aceeasi marime, aceeasi infatisare, ca nu le poti deosebi una de alta. Dar functiile in stup sint diverse. Unele dintre albine sint inspectori si pleaca in zorii zilei sa caute cimpurile cele mai bune de cules si se reintorc aducind informatiile necesare pentruca sa se stie exact directia de zbor pe ziua respectiva. Apoi sint albinele lucratoare care primind informatia se grabesc sa plece la lucru, caci nici un moment nu este de pierdut si nici o albina nu umbla stresata sau plictisita prin stup, aiurea. Apoi ca orice natiune, stupul are si soldati. Numai sa incerce vreo hoata din vreun stup vecin sa intre!!! Citeodata dusmanii sint mai mari; soarecii de cimp sau sobolanii carora gustul de miere le fura ratiunea…si se aventueaza pe la stup. Curind ii veti gasi in vreun ghem de ceara de nu li se mai recunoaste forma initiala. Ce sa spun de hotii mai inteligenti care fura mierea, eu fiind unul dintre ei…Acesti hoti se aleg cu o multime de cusaturi incrucisate, sau un ochi inchis de vreo umflatura sau un nas enorm. Stupul are si nursele lui care ingrijesc regina si puetul. Si fiecare albinuta la locul ei isi face datoria pentru care a fost chemata.

Acum ma gindesc la Biserica Lui Christos in care fiecare membru are o functie, un rost. Citi dintre noi nu umblam plictisiti sau stresati sau ocupindu-ne de misiunea celuilalt in loc sa ne pregatim aripile de zbor, in loc sa avem mintea la cules. Ba ni se pare ca sintem mai dotati pentru inspectie, si ca urmare nu vrem sa mergem la cules. Ba ni s-a nazarit ca temperamentul nostru ar fi mult mai potrivit la nursery, ori cine stie…de ce sa nu fim noi matca…doar matca nu-i chiar asa de deosebita, nu? Sta si face oua, si cu putin antrenament, cine stie, poate si noi am putea produce oua.

De cite ori v-ati luat la cearta cu cei care v-au facut vreun dar? Darurile si calitatile si structura noastra a fost intocmita inca inainte de a exista noi, tesuti in chip ciudat, intr-un loc intunecos , ca si in adincurile pamintului. Si acest lucru trebuie sa ne spuna ca sintem exact ceea ce am fost creati sa fim, si ca vom functiona cel mai bine daca acceptam si respectam dorinta Celui ce ne-a creat.

In momentul in care ne razvratim, stupul din care facem parte devine sarac in nectar, dezorganizat, si in loc de progres si productie sintem “saraci” si semanam cu Bisericile din Apocalipsa. 

Mierea este rasplata pentru munca albinelor, si din ea se infrupta tot stupul; dar in marea organizare a lucrurilor, Dumnezeu foloseste albina pentru alte lucruri si mai importante. Cind eram in Romania, foloseam albinele pentru un singur scop; acela de a produce miere…In America insa, se exploateaza albinele pe o scara mult mai larga intr-un alt scop. In drumul ei, in cautarea dulcelui din floare, albina prin prezenta ei, atinge florile si transporta polenul din floare in floare implinind o functie absolut vitala vietii - perpetuarea speciilor de tot felul .  Aceasta este polenizarea.

Acuma, ca un crestin obisnuit, cautind si savurind dulceata vietii ce ne-a fost harazita, in compania acelora cu care Dumnezeu ne-a facut partasi la aceeasi mintuire, in drumurile noastre zilnice, ar trebui sa transportam cu noi, in noi, elementul vietii vesnice, pentruca sa-l raspindim oriunde ajungem. Asta nu inseamna ca trebuie sa facem altceva, decit oriunde ne ducem sa pastram calitatile de albina lucratoare. Restul il face Cel ce  a planuit  sa-si faca lucrarea prin noi. Noua nu ni se cere sa speculam , sa fortam, sa analizam, ci doar sa existam in forma in care am fost creati si sa acceptam sa ducem cu noi polenul sfint.

…Polenul are o calitate nemaipomenita. El nu moare niciodata, iar ceea ce ducem noi lumii este viata vesnica, in starea cea mai pura.

Fratii mei, secerisul e mare, dar seceratori putini. Nu fi o albina lucratoare plictisita, cu fumuri de inspector; da-ti silinta sa umblii acoperita cu polenul sfint, si nu uita…sintem in timpul culesului, fiecare minut este pretios…

RASCUMPARATI VREMEA!

Stuparul