Din cind in cind ma viziteaza desnadejdea. In termeni mai cunoscuti noua astazi…depresia. Cumatra ma cunoaste de mult…am mers la brat prin viata…ani de-a rindul. La un moment dat am avut taria sa-i spun ca vreau sa scap de ea…si a ris…un ris superior…si mi-a raspuns ca fara ea n-am sa pot trai !
Am incercat de citeva ori...A fost o vreme cind ma hraneam cu Buspar, Willbutrin si …minunatul Prozac. Cind luam medicamentele se retragea dupa o perdea…dar era tot pe-acolo prinprejur, doar ca vorbea in soapta si nu o auzeam intotdeauna…
Mi-am chinuit creierul sa-mi amintesc momentul cind ne-am cunoscut; ca nu-mi amintesc de loc circumstantele in care am ajuns asa bune prietene ! Am intrebat-o, si mi-a spus ca am fost colege de liceu…ca am petrecut adolescenta impreuna…ca mi-a fost credincioasa pe parcursul vietii…si ca tragea nadejde ca o sa iasa la pensie odata cu mine…(si m-am speriat…in conjunctura asta cu economia ce merge asa prost…atita imi mai trebuie un dependent?! Cineva sa-mi cheltuie resursele…si gindul asta chiar ca e depresant…)
Am inceput sa fac o analiza…si am gasit in Biblie pe depresatul Ilie…Un invingator…obosit de succes si devenit aproape un invins. In loc sa se fi inconjurat cu preotii Domnului …se duce singur in virf de munte…sa-si plinga de mila.
M-am gindit la mine…va mai aduceti aminte poezia…de la scoala cu soldatii aia zdrenturosi care veneau de la Plevna? Ei…cam pe-acolo…Invinsii insa sint pe jos…invingatorii inca stau in picioare…este momentul cind trebuie sa celebram…nu sa dam curs desnadejdii…chiar daca ne tirim un picior...:dar pe cind am indraznit sa ma pronunt asa…tipa asta obraznica care vroia sa-mi fure si pensia…m-a scuipat de necaz si a plecat ca o bezmetica pe usa afara…
Am mai vazut-o de citeva ori ca se uita pe geam…dar eu eram ocupata cu blogul…"he - he…am ris eu cu voce tare…n-ai tu sanse la pensia mea!!!
........................
...Dar intr-o nota mai serioasa...depresia vine cind stam fara grija in Sion si nu ne ocupam de nimic altceva decit propria noastra persoana. Ridica-ti patu si umbla...vezi ca sint altii mai bolnavi, mai amariti decit tine. Si multumeste Domnului pentru toate lucrurile...aminteste-ti pe rind binecuvintarile Lui...si te vei simti bogat si ocrotit si niciodata singur....si depresia va fugi de la tine...ca daca nu...n-o sa scapi de ea pina la pensie...si poate nici atunci.
No comments:
Post a Comment