Pai daca-i de ales... hai sa alegem bine!

John este tipul de om care aproape ai vrea sa-ti fie antipatic; dar nu poti. Totdeauna este bine dispus si totdeauna are ceva pozitiv de adaugat la conversatie. Cind este intrebat cum o duce, raspunde totdeauna…”daca as putea fi mai bine decit sint, as fi propriul meu frate geaman”.

Parca in mod natural stie sa motiveze pe toata lumea. Daca unul dintre angajati avea o zi grea, era totdeauna in stare sa-l scoata din starea lui jalnica si sa-i arate partea buna a lucrurilor.

Vazindu-l procedind asa mereu, m-a facut curios, asa ca intr-o zi m-am dus la el sa-l intreb…”Nu pot sa te inteleg” i-am zis…”Nu se poate sa fi totdeauna atit de bine dispus si sa fi atit de pozitiv. Spune-mi cum reusesti? Si el mi-a raspuns…

” In fiecare dimineata cind ma trezesc imi spun; ai de ales intre numai doua posibilitati: poti sa alegi sa te simti bine sau sa te simti mizerabil. Si alegerea mea este sa ma simt bine in fiecare zi.

De fiecare data cind mi se intimpla ceva, pot alege sa fiu o victima, sau sa invat ceva din ceea ce mi s-a intimplat. Si aleg sa imi invat lectia.

De fiecare data cind cineva vine la mine cu vreo jelanie, am de ales intre a accepta jelania respectiva sau sa-i arat o parte buna a situatiei. Eu aleg sa ii arat partea pozitiva.”

“Nu-i chiar asa usor!”…m-am pomenit eu spunind…

“Ba, este chiar cum iti spun eu”…mi-a raspuns el. “Viata este un sir intreg de alegeri pe care le faci. Cind dai la o parte toate gunoaiele si lucrurile fara importanta, fiecare situatie care ti se prezinta iti da posibilitatea sa faci o alegere. Alegi cum sa reactionezi la situatia respectiva. Si tu esti si cel ce alegi cum sa te afecteze anumiti oameni… Poti alege indiferent de ce spun ei sa fii bine dispus ori rau dispus. Daca faci socoteala…pina la urma este alegerea ta cum iti traiesti viata”.

Am plecat de acolo reflectind la cele spuse de el. Apoi nu mult dupa discutia asta am parasit locul meu de munca la Tower Industry ca sa-mi incep un business personal. I-am pierdut urma, dar de cite ori mi se intimpla sa fiu pus intr-o situatie mai complicata, imi aminteam vorbele lui si incercam sa fac o alegere potrivita si sa actionez,si nu sa reactionez in fata problemelor.

Dupa citiva ani am auzit de el ca a avut un accident foarte serios si ca a cazut din turnul de comunicare de la vreo 60 de feets inaltime. Dupa 18 ore de operatie si multe saptamini de ingrijire intensiva i-au dat drumul din spital, cu tot felul de suruburi de suport in spate. L-am revazut sase luni dupa accident. Cind l-am intrebat cum se simte, mi-a dat acelasi raspuns ca pe vremuri…”daca as fi mai bine, as fi propriul meu geaman…vrei sa-mi vezi cicatricele?”

Am refuzat oferta, dar l-am intrebat la ce s-a gindit in timpul accidentului…

“Primul lucru care mi-a trecut prin minte au fost ginduri pentru fetita mea care inca nu s-a nascut…apoi in timp ce stateam intins pe pamint, mi-am amintit ca am de ales: pot sa aleg sa mor sau pot sa aleg sa traiesc. Am ales sa traiesc”

“Dar nu ti-a fost frica? Nu ti-ai pierdut cunostiinta?” …am intrebat.

Dar el continua…”paramedicii au fost grozavi. Imi repetau intr-una ca sint ok. Dar cind m-au bagat inauntru la ER si am vazut expresiile pe fetele doctorilor si ale nurselor, m-a apucat frica, pentruca in ochii lor am citit ca pentru ei eram deja un om mort…si am inteles ca trebuie sa actionez.”

“Si ce-ai facut?”, l-am intrebat!

“Era acolo o sora medicala mai capitanoasa care imi tot punea intrebari”, zise John.”M-a intrebat daca sint alergic la ceva…si eu i-am zis ca da, sint alergic. Si doctorii si nursele s-au oprit cu totii deodata din ceea ce faceau acolo si asteptau acuma…sa le spun la ce sint alergic. Asa ca am respirat adinc si le-am spus ca sint alergic la … “gravitatie.”

S-au apucat sa rida si in timp ce ei rideau le-am spus ca…eu am ales sa traiesc, asa ca “operati cu gindul ca voi trai, nu ca pe un om care o sa moara.”

John a razbit datorita interventiei doctorilor dar si datorita atitudinii lui fata de viata. De la acest om am invatat ca in fiecare zi trebuie sa aleg sa traiesc din plin. La urma urmei atitudinea este secretul.

…………………………..
In toata povestea asta n-am auzit despre credinta in Dumnezeu. Si chiar fara credinta omul asta a reusit sa aiba o atitudine potrivita care l-a ajutat.E aproape de neimaginat ca noi, care credem in interventia Lui Dumnezeu in vietile noastre sa ne purtam mai rau decit aceasta persoana, mai rau decit necredinciosii. Si cu o astfel de purtare, nu facem cinste Lui Dumnezeu si nici prin ceea ce spunem, prin felul negativ in care ne purtam, prin lipsa de speranta si saracia credintei noastre. Ce s-a intimplat cu “Pot totul in Christos care ma intareste?”

Nimic nu se intimpla fara voia Lui. Daca trebuie sa plecam si a venit ceasul…plecam oricum. Ce-ar fi sa crestem in noi o inima mai viteaza…?