Te simti ... confortabil?

Duminica aia imi amintesc ca a fost o zi de iarna tare racoroasa. Parcarea bisericii se umplu repede. In timp ce ma coboram din masina am observat cum membrii bisericii paseau iute si stingheriti parca... soptindu-si ceva intre ei si grabindu-se catre intrarea bisericii. Am crezut la inceput ca e frigul, dar apropiindu-ma si eu de intrare am inteles motivul acestui comportament. De peretele de la intrare sta rezemat un om. Parea aproape inlemnit in pozitia in care statea. Avea un palton lung, mai mult o colectie de zdrente si o palarie veche si decolorata trasa pe ochi, care ii ascundea complect fata. Iar pantofii...puteau fii probabil de o virsta cu proprietarul lor, si mai mici decit s-ar fi cuvenit, dupa degetele de la picioare care ii ieseau afara prin deschizatura pantofului...

In mintea mea mi-am zis ca e un vagabond si ca s-o fi asezat acolo sa cerseasca dar ca de oboseala o fi adormit. Asa ca am trecut si eu ca ceilalti pe linga el, am intrat in biserica si mi-am cautat un loc bun si comfortabil sa ma asez. M-am facut comod si mi-am rotit privirea in jur, am dat mina cu fratii si parca unul dintre ei a mentionat ceva de omul proptit de zidul de la intrarea bisericii. Am participat fiecare cu cite un gind la conversatie si am menttionat noi ca ar trebui sa-l chemam inauntru, dar nici unul n-a schitat un gest ca s-ar duce dupa el...asa ca...curind am schimbat si subiectul...

Citeva minute mai tirziu a inceput serviciul religios. S-a cintat cintarea si toti am asteptat ca pastorul sa apara si sa treaca la amvon si sa ne citeasca Cuvintul din ziua respectiva. Un moment de asteptare si...usa de la intrare s-a deschis si...omul cel zdrentuit de linga usa, pasii pe mijlocul bisericii cu capul inca plecat...si...ne uitaram buimaciti cum se indrepta catre amvon. Toti am inceput sa ne uitam unii la altii si sa susotim...mirati...dar el nu s-a oprit decit cind a ajuns la amvon...si-a scos incet palaria...si apoi paltonul...

Am ramas cu totii cu respiratia oprita...in fata noastra, la amvon, statea pastorul nostru. El fusese...vagabondul, cersetorul...pe linga care am trecut toti pe rind in dimineata aceea. Niciunul din noi n-a mai intors privirea sa se uite nicaieri...nici sa ne dam cu parerea nu ne-a mai trebuit...

Pastorul a deschis Biblia si a asezat-o pe amvon..."Oameni buni, nu cred ca trebuie sa va spun despre ce va fi predica astazi...!!!"
Si a inceput sa cinte aceasta cintare..."Daca pot sa ajut pe cineva dar trec pe linga el nepasator/ Daca pot sa aduc bucurie cuiva cu un cuvint sau o cintare/ Daca pot sa arat cuiva ca e pe o cale gresita/ Atunci nu mi-am trait viata in zadar..."