Sfat sau ...Pisalogeala?

Raspunzind pe blog la unele comentarii, am ajuns sa inteleg ca unele experiente ce le-am avut in viata pot folosi cuiva. La urma urmelor daca am sa va spun doar de ce sa va feriti,si chiar numai atit v-ar putea fi de mare ajutor citeodata.

Am crescut doua fete si sint amindoua la casele lor. Nici eu nu-s perfecta si nici fetele mele nu sint. Asa ca a trebuit sa ne obisnuim cu acesta situatie... si ele si eu. Daca as putea sa iau viata de la inceput sint sigura ca n-as mai face greselile ce le-am facut.

Nu!!! As face cu siguranta altele!

Pe Laura am avut-o la 20 de ani. Aveam scuze, nu? Nu stiam mai nimic, desi mi se parea pe vremea aia ca sint mai desteapta de cit ma simt acuma. Cumva, cumva, am invatat ce se cerea de la o mamica…dar pe cind credeam ca stiu, a venit Debora pe lume si ea parea ca a venit cu un alt set de reguli. Nu se mai potrivea nimic din ce stiam de la cealalta. Atunci am inteles cit de unici sintem fiecare…si i-am multumit Domnului si pentru asta. Cel putin nu aveam aceasi problema cu amindoua, asta ar fi fost plictisitor, nu? Asa eram mereu in fata unei noi ecuatii, si viata era plina de noi experiente si amuzament. Si pe cind terminam cu una de partea asta, ma intorceam la alta boacana pe partea aialalta…am invatat ce inseamna atentia distributiva…si multitask…si alte feluri de alte soiuri.

Acuma, cind Laura e la rind sa-si creasca copii, am adunat o bruma de intelegere in unele subiecte si cind vine sa ma intrebe si sa ma consulte, amintirile ma podidesc si din biblioteca mintii scot cite o poveste cu tilc…si impartasesc cu ea metodele ce le-am folosit cu succes. Sint insa si multe lucruri care le-am invatat uitindu-ma in jur. Si pentru o vreme am de gind sa va impartasesc din cite am cules.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Am o colega la lucru care este suficient de aproape de deskul meu, si de unde sint aud uneori convorbirile ei telefonice. Eu am doua fete casatorite, ea are doi baieti insurati.
Femeie inteligenta…o aud uneori vorbind cu unul din fii ei. Discutia merge cam asa…”aha, aha…well…aha…”apoi dupa ce asculta tot ce fiul ei are de spus o aud ca spune…”daca eu as fi in locul tau, asa as proceda…(si ii da un raspuns complet si inteligent)…tu insa faci cum crezi ca e mai bine pentru tine…”si apoi schimba discutia si il lasa cu acest gind ca un big semn de intrebare, la care nu mai insista; si tocmai prin asta ii da baiatului ei timp sa gindeasca , si sa aplice informatia obtinuta cit mai bine. In majoritatea cazurilor, sugestia mamei devine hotarirea lui finala pentruca ea aplica logica ei si toate resursele ei de cunostiinte acumulate intr-o viata de experiente si le pune in acel raspuns… oarecum vag pe care i-l da…

Dar fiul ei face singur alegerea si asta ii da satisfactia si ii mingaie orgoliul ca a avut libertatea sa faca ce vrea.

Am intrebat-o asupra acestor lucruri si mi-a confirmat. Fiul ei are 30 de ani si ea respecta faptul ca el inainte de a lua o hotarire , are intelepciunea sa se informeze si sa mai intrebe si pe altii pe care ii considera demni de consideratia lui. Ea spunea ca face tot posibilul ca sa nu strice acest echilibru. Am luat aminte!!! Mare invatatura aici.

Pisalogeala … nu are viata lunga, si nici fericita.

Uitati-va la Tatal nostru cel Ceresc. Ne-a dat Legea Lui… Ne-a dat Cuvintul Lui, Biblia…Ne-a dat pe Fiul Lui…Ne-a mai trimis si un Mingaietor…si ne da libertatea sa alegem. Mingaietorul insa se roaga cu suspine negraite pentru noi … Doamne ajuta-ma sa invat tot ce trebuie sa invat de aici…

Amin, amin!!!