Aripi Ca Sa Zbor...

Proverbul Romanesc ca “igiena este mama sanatatii”, in familia albinelor este mai mult decât adevărat. Totuşi oamenii de ştiinţa au constatat ca albinele se împart in albine igienice si albine tolerante.

In ultimele decenii a apărut in familiile de albine un parazit colectat de pe flori sau adus de trântori cari fac vizite altor familii de albine. Parazitul l-am mai amintit in treacăt, e inofensiv nu poate trai singur, nu-si poate asigura căldura singur si nici chiar hrana. In termenul popular el e numit păduchele albinelor. Când moare o familie de albine mor si paraziţi pentru ca nu are cine sa-i hrănească şi să le asigure un mediu bun de dezvoltare. Parazitul nu poate distruge albinele mature chiar doi sau trei înfipţi in spinare ei nu o omoară. Cu toate aceasta amicul nevinovat a creat o epidemie generala in rândul familiilor tolerante.

Intrat in familie începe acţiunia de înmulţire, îsi depune oul in celula in care regina depune oul iar albinele îl îngrijesc cu hrana. Micuţul tolerat are hrana mai mult decât are nevoie, iar timpul de eclzionare a parazitului este mai scurt decât timpul necesar maturizării unei albine. Partea pe care o manîncă micuţul sunt aripioarele viitoarei albine. La început nu pare grav câteva sute de albine fără aripi la o generaţie nu se observă. Mai târziu in vara câteva mii, apoi întreaga generaţie tânăra este incapabila de a prelua ştafeta.

Am scris cam mult de uratul asta, ca vreau sa-i arat faptele. Albina iasă din celula gata de acţiune. Prima misiune in ordine in micro computerul ei este sa-si curăţească celula. Acesta o face cu toata râvna unei tinere vieţi. A doua îndeletnicire este sa produca pretiosul lăptişor pentru patru sau cinci bebeluşi care ii are în grija in raport de puterea ei.
Totul pare normal: operaţie după operaţie pana in ziua când face primul zbor de recunoaştere al terenului care urmează sa fie locul ei final de activitate. Albinele nu incearca sa zboare, ele sunt născute sa zboare. Aşa ca in ziua si ceasul maturităţii ele ies pe puntea de lansare si se avânta in aer, unele sârmanele neştiind ca in locul aripelor se afla doar doua cioturi care indica locul unde trebuia sa fie aripi.

Urmeaza o privelişte trista! Mii de albine tinere fără aripi umple pământul; ele nu vor mai vedea niciodată familia draga. Iar familia fără ele isi traiste ultima agonie, rezultatul igienei tolerate.

Am spus ca sunt si familii netolerante, “si igienice” aceastea, in timpul vegherii lor se curată unele pe altele de aceşti paraziţi taindu-i fara mila cu mandibulele lor puternice. Astfel ele nu accepta îngăduinţa fata de ceva care se pare un râu neofensiv.

Cred ca dacă m-as opri aici pentru un cititor al Bibliei ar fi articolul complet. Dar pentru ca nu ştiu cine citeşte trebuie sa continui. Apostolul Iuda in versetul 4 spune “s-au strecurat printre voi unii"... Astăzi stilul modern de lucru al diavolului este toleranta. Nu suntem confruntati cu rugul si ghilotina... metoda aceasta care de fapt a dat naştere la sfinţire si curăţire spirituala, la foc duhovnicesc care a măcinat tot ce este necurat. Cea mai trista privelişte este sa fi creştin sa fi in familia Lui Hristos, sa te hrăneşti cu lapte duhovnicioasc, sa trăieşti frumos dar sa ai un parazit care ti-a luat copii, ti-a luat tinerii dragi si prin asta aripile cu care zbori spre cer.

Noi suntem născuţi sa zburam, aşteptam clipa in care se aude goarna, tineri si bătrâni ne vom avânta spre zori sa ne întâlnim cu Domnul nostru Isus Hristos. Micii paraziţi toleraţi pot sa-ti răpească veşnicia. Albinele netolerante sunt un exemplu grăitor ca vulpile mici strica viile mari.

Când fratele Cure Simion era seminarist am învătăt de la el o cântare care se pare ca n-au iubit-o mulţi ca nu am auzit pe nimeni cintînd-o.

O cine ar putea pentru zbor
Sa-mi dea aripile îngereşti
As potoli adâncul meu dor
Zburînd la Isus spre culmi cereşti.

O da-mi Isuse aripi sa zbor,
Eu sunt aici rob si pătimaş,
Eu sunt robit in acest oraş,
O da-mi Isuse aripi sa zbor.

Eu sunt aici robit si mâhnit
Si cerul n-am văzut printre nori
Acum dar Isus m-a dezrobit
O da-mi Isuse aripi sa zbor.

Când am intrat in familia lui Dumnezeu, am intrat in posesia certificatului de înfiere. Avem promisiuni ca vom zbura spre nori, ca avem totul in Hristos. Prea iubiţilor nu îngăduiţi ca prin toleranta sa pierdem aripile cereşti. Nu uitaţi cinci fecioare din pilda Domnului Isus au fost neglijente si preţul a fost o vecinicie pierduta.Domnul sa ne dea lumina necesară pentru a înţelege vremile pe care le trăim.

Stuparul