Azi dimineata am condus jumatate din drum prin ceata. M-am uitat sa vad cit aveam la ora…si era 80 de mile pe ora…daca-mi amintesc este in jur de 140 km/ora. Nimeni nu s-a sinchisit sa incetineze viteza …si nici eu. Mi-am amintit ca odata veneam din Bay Area unde locuiam, la parinti la Modesto cu Buna pe scaunul din fata si fetele mele in spate. Pe linga riu, am nimerit o ceata atit de deasa cum nu-mi amintesc sa fii vazut nici pina atunci si nici de-atunci incolo…In fata masinii nu se vedea nici la doua palme. Am vrut sa trag pe dreapta si n-am putut pentruca nu vedeam marginea soselei.
Buna care rezolva toate problemele majore din viata cu rugaciune, s-a pus pe treaba…"Cerescu' Nost' Tata…"a inceput ea…iar eu incet ma tiram ca un melc inainte bazindu-ma pe faptul ca soseaua este dreapta si daca ies de pe sosea o sa simt ca nu mai este asfalt…Cumva am trecut de petecul ala intens de ceata si am vazut suficient sa ne continuam drumul. I-am multumit Domnului pentru ajutor…
Azi dimineata ma gindeam la ceata din viata noastra. De multe ori sintem pe teritoriu cunoscut, sintem unde trebuie sa fim, sintem in apropiere de oamenii cu care trebuie sa fim…dar o ceata ne fura zona de confort…ne fura siguranta…Sint sigura ca diavolul nu este strain de ce se petrece. Probabil ca sint efectele produse de el ca sa ne sperie, sau sa ne faca sa ne pierdem pe drum, sau sa nu fim siguri de oamenii din jur, de biserica, de serviciul care il avem, de frati, de absolut nimic…Diavolul ne vrea confuji, fricosi, debusolati si singuri…izolati…
Asta este momentul sa nu faci miscari prea multe sau prea mari, sa nu sari in sus de frica, sa nu te sperii…sa nu iei decizii pripite. Asta este un moment de…rugaciune. Si in curind ceata ce ti-a intunecat gindirea, perspectiva, intelegerea, relatiile, situatiile vietii, ale serviciului…absolut orice a fost ascuns in ceata... se va lumina…si apoi vei putea sa hotarasti…fara confuzie, fara teama, fara sa bijbii…
Un lucru as vrea sa-mi amintesc mereu…Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinei si al luminii si al intelegerii si al discernamintului…in El nu exista confuzie.
3 comments:
mult spor si multa bucurie sa ai!
Poate ca am mai citat din aceasta poezie, dar totusi revin si spun:
Fara El, a noastra viata
Ar fi goala, mereu in ceata,
O dimineata far`aurora,
Si vapoare fara prora.
Multumesc pentru vizita si disa multumesc pentru versuri...sint destule vapoare fara prora...nu vreau sa inmultesc numarul lor...
:)
Post a Comment