Jack Canfield and Mark V. Hansen
Tradus Rodica Botan
Un bun prieten de-al nostru se plimba incet dealungul unei plaje deserte pe un apus de soare minunat , in Mexico. Pe cind pasea alene de unul singur, vede in departare ca apare un alt om, venind din directie opusa. Cu cit se apropiau mai mult unul de altul cu cit realiza ca celalalt facea des popasuri sa se aplece, ridica ceva si apoi arunca in ocean.
Cind s-au apropiat suficient, prietenul meu a observat ca ceea ce omul ridica de jos erau stele de mare aduse de valuri si aruncate pe nisip, iar strainul ce se apropia, le culegea si le arunca pe rind inapoi in apa.
Prietenul meu deveni nedumerit si cind s-a apropiat suficient sa poata comnica, i-a zis “Buna ziua prietene…imi framintam mintea sa inteleg ce faci…?”
Celalalt raspunse simplu…”arunc stelele astea de mare inapoi in ocean. Apele se retrag la reflux si ele au fost aruncate pe nisip unde in scurt timp o sa moara din lipsa de oxigen.”
“Inteleg, ii raspunse prietenul meu “dar trebuie sa fie mii de stele de mare aruncate pe nisip. Nu-i posibil sa le arunci pe toate inapoi. Si apoi sint mii de alte maluri nisipoase dealungul coastelor oceanice. Ceea ce faci tu nu prea face o asa mare diferenta!?”
Omul il privi zimbind, se apleca usor sa ridice inca o stea de mare, o arunca inapoi in ocean si-i spuse …”pentru cea care am aruncat-o in apa…am facut o diferenta…”
Si-si continua drumul trecind pe linga mine…
………………………………
O lume se zbate in pacat…este imposbil sa facem ceva ca s-o salvam. Dar oriunde am fi, avem vecini…avem colegi de munca, de studii…avem familie si avem prieteni…si multora le lipseste oxigenul …de aia nu pot intelege existenta Lui Dumnezeu…Nu trebuie decit sa-i ducem la oxigen…
Nu sintem noi evanghelisti, nu sintem misionari…dar de-alungul vietii noastre trecem de multe ori nepasatori pe linga unii oameni care ar putea beneficia sa-L cunoasca pe Cristos…
E bun exercitiul asta…hai sa ne aplecam cit mai des…pentru un singur pacatos care se intoarce, un cer intreg intra in sarbatoare…e mare diferenta…
3 comments:
Superb articol! Întâmplarea cu steluţele de mare mi-a plăcut enorm!
Dacă fiecare om ar reuşi să "salveze" măcar un om, un semen, un "aproape", lumea asta s-ar schimba foarte mult.
Apostolii au fost nişte oameni simpli. Nu aveau nicio pregătire. Ştiau doar să pescuiască. Au avut însă "şcoala lui Hristos". Anii petrecuţi în preajma dumnezeirii! Au pornit în lume cu curaj, întăriţi de Duhul Sfânt şi au cucerit-o! Au semănat sămânţa Cuvântului şi aşa s-a născut Biserica într-atâtea locuri. Au avut curaj, au crezut! Iar noi ne temem să încercăm şi numai pentru un singur om?
Merită să încercăm mai mult! Chiar şi atunci cţnd ni s epare că nu reuşim nimic.
Amin la tot ce-ai spus
Aceasta este o lectie si pentru noi.
Acolo unde credem ca nu putem face nimic, ca ne depaseste situatia, totusi trebuie sa facem ceva. Rugaciunea!
Post a Comment