07 November 2008

Joi Seara La Bunici

Iata ca am biruit inca odata neputinta. Una dintre plagile moderne ce bintuie pe aici prin America. Cu putina initiativa si multa dragoste si intelepciune, fetele au stabilit o zi cind sa isi aduca copii (nepoti si stranepoti), acasa la parintii mei. De acuma toata lumea le spune Maia si Taia, chiar si copii lor. Cred ca asta este progresia naturala.


Copii vor avea un studiu Biblic in fiecare joi seara. S-a procurat programul, caiete, creioane, si la urma cookies si lapte. 


Taia i-a intrebat pe copii pe rind daca stiu cine este Dumnezeu, daca s-au rugat si daca rugaciunile le-au fost ascultate. Pe rind au dat asa raspunsuri, jumatate in englezeste, jumatate in romaneste, care cum …dupa putinta lui. Esentialul este ca au inteles intrebarile. Si as putea spune ca…ascultind raspunsurile lor, am stat cu totii (aia mai mari) cu gurile cascate. 


Aby, a povestit ca odata erau plecati departe cu tatal si mama lor  . Ei erau cu tracul de transportat albine si erau cu fratiorul lor cel mic care avea doar trei luni. La un moment dat geamurile de la tracul lor s-au oprit din functionare si afara era tare frig. Ea spune ca s-a rugat si imediat dupa ce s-a rugat un alt trac a oprit in aceeasi parcare. Era un trac exact ca a lor. Tatal lor a cerut soferului de la acel trac consola de la usa si cu ea a putut sa inchida geamurile…


Ceilalti copii s-au uitat cu uimire. Am crezut ca Aby a fost cea mai curajoasa…dar sora ei de 6 ani, Alia, care in ultima saptamina a devenit stirba de doi dinti din fata, si-a adus aminte de accidentul pe care l-au avut parintii ei nu demult , cind mama ei a fost dusa la spital cu ambumanta. Si-a amintit cum Debby a luat-o de la scoala impreuna cu ceilalti copii si cum s-au rugat in masina ca apoi, sa vada ca mai tirziu, desi ranita, mama lor a venit acasa din spital. “Mi-a fost asa de frica”, spunea ea… Noi cei mari uitaseram deja episodul ala.


Josh  a zis apoi ca a fost dus cu tatal lui cu tracul transportind produce de la un capat la altul al Americii. La un moment dat a zis el, taticul lui a gresit si nu a intrat intr-un weight station (statie de cintarit tracurile), si zicea el…politia s-a luat dupa ei. Josh isi aminteste ce frica i-a fost si cum s-a rugat si cum Dumnezeu i-a scapat  atunci. 


Nicky si-a amintit ca tatal lor a fost grav bolnav si mama lor l-a dus la spital . Ea spune ca impreuna cu fratii ei, Josh si Zach, in lipsa parintilor s-au pus pe genunchi si s-au rugat. Si Dumnezeu le-a raspuns la rugaciune. 


Zach a avut o operatie numai cu o zi inainte. El ne-a spus ca i-a fost frica si ca s-a rugat si el si Dumnezeu i-a luat frica.

 

A ramas Ana sa spuna si ea ceva…si noi credeam ca ea e prea mica sa aiba si ea ceva de spus…dar spre surprinderea noastra a povestit de tragedia ei cind a cazut de pe bicicleta si cind a singerat. Si ca si ea s-a rugat sa-i treaca buba…Singurul Abel cel mic, n-a stiut prea multe dar a stat si el in rind cu toata lumea in jurul mesei ascultind.


Seth a lipsit in seara asta. Mamica lui a fost ocupata si nu l-a putut aduce. Copii au zis ca o sa se roage ca data viitoare sa fie si el prezent. Alia a intrebat ca daca va lipsi vreodata, o sa se roage si pentru ea? La care ceilalti au raspuns, bineinteles…si i-am vazut pe toti zimbind ginditor…


Noi cei mari ne uitam la ei, fiecare cu gindurile noastre. Eu imi faceam socoteala ca daca invata de acuma anumite lucruri legate de nevoia de a se ruga unul pentru altul, de a avea partasie, astea sint deprinderi care le pot fi de folos mai tirziu…plus ca, tinindu-I strinsi asa, s-ar putea sa doreasca mai putin prietenia celor din lume…Doamne, i-ai Tu in grija Ta.


Prima lectie a mers fantastic: copii au terminat cu cite un pahar cu lapte si un biscuite cu ciocolata, iar Taia si Maia erau tare bine dispusi. La urma au iesit afara sa mai chinuie un pic bicicletele. Ca sa vezi ca viata poate fi si frumoasa si cu folos cind incerci sa le gasesti pe amindoua.


………………………………….


Doamne, iti multumim pentru fiecare clipa de tihna, pentru fiecare copil sanatos, pentru fiecare parinte intelept , pentru fiecare bunic sau bunica sau strabunic sau strabunica care inca isi gasesc placerea sa fie copii tai…si fa aceste zile de joi seara un timp binecuvintat.

4 comments:

Anonymous said...

Ce frumos este atunci când cei mari se îngrijesc de creşterea spirituală a copiilor, de o educaţie creştină care nu ar trebui să lipsească niciunui copil.
Domnul să vă bucure pentru aceşti micuţi despre care povestiţi atât de frumos!

Rodica Botan said...

Alex...am plecat din Romania pentru copii...asa au zis unii, pentru credinta, pentru libertate. Uite ca putin cite putin scoala a devenit un loc periculos. Imi pare bine ca unna din fetele mele care are copii si o cumnata de a mea au luat o initiativa buna. Asta mai adauga citiva ani buni si la viata parintilor mei care la virsta asta cauta sa fie inca folositori.

Au impuscat mai multi iepuri deodata. Ca la cele de mai sus au adaugat o noua posibilitate ca acesti copii sa adune amintiri frumoase legate de bunicii si strabunicii lor.

Ieri imi zicea cumnata mea ca o sa cumpere un aluat gata facut care numai trebuie pus in tava, ca Maia sa le faca cookies proaspeti.

Se zice ca uneori mirosul face legatura in creier cu anumite lucruri...si din discutie noi am zis ca oridecite ori o sa le miroase in viata ciocolata fierbinte, o sa-si aduca aminte de studiul biblic facut in copilarie.

disa said...

Pentru mine, familia este lucrul cel mai pretios de pe Pamant, iar amintirile despre cei dragi ai mei le-am strans intr-un blog special pe care-l puteti vedea aici:


http://disa-naivitate.blogspot.com/

Rodica Botan said...

Fara ei , n-as fi cine sint...Si cind stii ca Dumnezeu ti-i i-a ales, ai mai putin de comentat!!!
:)