Lucrati Pina E Ziua!!!

– Luca 10:06

Ne place sa fim priceputi si nu vad nimic rau in lucrul acesta. Invatam si cunostintile le folosim spre binele sau raul nostru si al societatii in mijlocul careia traim. Ce ne porunceste Mintuitorul in Evanghelia dupa Luca 10 nu face parte din educatia nostra. Nu are logica noastra, si nu functioneasa dupa priceperea noastra.

Cind oamenii ne acuza ca noi credem si nu cercetam, adesea ei sustin punctul Evangheliei poruncit de Mintuitorul iar noi sustinem puncul firesc al lucrurilor pentru apararea noastra. Suntem trimesi sa dam ceva care nu avem in buzunare, care nu avem in bruma cunostintelor noastre, si care nu se vede cu ochiul nostru. Ucenicii au distribuit aceasta pace bazati pe cuvintul Celui ce ia trimes si fara comentarii au distribuit ceva de natura divina. Porunca a ramas valida pina astazi. Lumea are novoie de acest element ceresc, are nevoie sa simta ceva ce este inexplicabil omeneste si totusi fiecare om doreste sa umple acest gol launtric. Natura omeneasca simte lipsa conectarii cu starea de pace pe care a pierdut-o in vremurile de inceput. Omul se simte incomplect, nesigur, nelinistit, si in cautarea misterioasei impliniri. Pacea nu e pricepere, o arta, sau vreun produs omenesc. Ea este o taina care poate face un om sarac, flamind, gol, sau in orice imprejurare negativa il poate face fericit. Cind cel cazut intre tilhari s-a trezit in bratele binelefacatorului lui avea totul: medicamente, mijloc de locomotie, dragoste si un viitor imbelsugat. Toate acestea erau dincolo de priceperea lui si a noastra.

Cind o familie de albine are totul din plin, albinele nu stiu cum au ajuns hambarele pline si cite generatii s-au sacrificat pentru belsugul lor. Cu cit nu stiu si nu inteleg jertfa surorilor lor cu atit mai usor infrunta gerul si se bucura de viata inbelsugata. Tot ce se aude in stup este un murmur ca de ape limpezi, care se desprind zi de zi din caierul iernii. Se intimpla de mulne ori ca predecesoarele lor sa fi fost mai lenese sau bolnave. Proviziile sunt atunci insuficiente iar vestea aceastea stirneste o panica generala. Frumosul murmur se transforma in semnale de alarma iar mai tirziu in zgomotele disperarii.

Fara interventia unui Samaritean, moartea este singura asteptare. Ce este uimitor in pilda Mintuitorului din Matei 25 este ca o veste minunata a stirnit o panica in sufletul celor cinci fecioare. Sunetul trimbitei a creat o alergare in panica, simtind parca fiorul mortii. Venirea Mirelui se face la ora pe care nu o pricepem, in somnul in care nu ne aduce salvare. Se poate ca suntem cu totii adormiti de- abinelea, sa mai dorm putim, sa mai atipesc putin, si hambarele sunt goale. Fratele Pit in numarul trecut ne-a informat cit de gol este hambarul care hraneste familiile lucratorilor din vremurile grele in iarna vietii. Pentru albine stuparul chibzuit ia exemplu Samariteanului, complecteaza hrana familiilor disperate.

La disperarea omenirii Dumnezeul nostru a trimes ce a avut mai scump, mai drag, mai nobil. Si-a injosit fiul sub nivelul tuturor nivelelor, a ajuns puna acolo ca nu putea sa-i vada suferinta. Cerul s-a indoliat, pamintul s-a cutremurat, ingrozit de suferinta Creatorului, cerul s-a intunecat, intraga natura a participat impreuna cu Creatorul la actul durerii divine. Ce scriu eu nu e o mustrare, e procesul meu de meditatie in fata pretului pacii cu Dumnezeu. Pentru ca nu-l pricep voi fi judecat cu privire la lucrurile ce le-am priceput si nu le-am facut. Ce a scris Fratele Pit eu intrepretez ca o strigare pentru oricine aude glasul trimbitei. Vine vremea cind nu se mai poate lucra.
Va iubesc,
Lucrati pina e ziua!
Stuparul