Amintiri...(scrisa 11/09/08)

Mi-e casa parasita…parasita de oameni, parasita de viata si fara risete…Prosoapele sint exact acolo unde le-am lasat ultima data, impaturite. Din cind in cind mai arunc eu cite unul pe jos…numa-asa...sa-mi aminteasca vremuri vechi, cind faceam exercitii aplecindu-ma sa le adun, bolborosind si amenintind. Acuma stiu de ce eram mai subtirica pe vremea aia.

Mi-e dor de fundite si bilute pentru par…si palariute cu flori si... carti de scoala imprastiate pe masa din bucatarie...

S-au dus zilele alea cind usa se deschisea si se inchidea tot la doua minute…"Inchide usa, ca intra mustele!"…tipam din cind in cind. Acuma nu mai sint muste in casa…nu intra nimeni, nu iasa nimeni, nu trinteste nimeni usa…nici mustele nu mai trag la casa mea…Si parca mi-e dor de o musca…oare ma aud ce spun? …Cred ca nu ! Si mi-e un dor nebun de galagia si de zbenguiala fetelor mele…De prosoape ude pe covor …de farimituri…de ghiuveta plina de vase si pahare …de sticle de pepsi desfundate…de galonul cu lapte uitat afara din frigider…mi-e dor de entuziasmul lor cind mergeam afara la o pizza…sau cind cumparam un movie sa ne uitam simbata seara…Mi-e dor sa le vad imbracate de biserica, duminica dimineata...Mi-e dor de floricele calde... Mor de dor...

Mi-e dor sa aud ca cineva ride la desene animate…pe aia n-am inteles-o niciodata. Da' nu ris…ci ris din ala de tavalit pe jos…si cind te uitai la ecran fugea Tom dupa Jerry…sau invers.
Dar telefonul? In sfirsit s-a linistit si el. Acuma nu mai suna nimeni.

Mai sunau aia cu reclamele dar i-am potolit. De cite ori chemau sa-mi vinda ceva, inainte de a apuca sa rosteasca o silaba, le ofeream eu ceva de vinzare…sau le ceream numarul lor de telefon de acasa ca sa ii chem dupa lucru…Saracii de ei…isi cistigau si ei cumva piinea…numa' ca trebuie sa fie si altceva de facut pe lume, decit sa ataci oamenii cind vin de la lucru ca sa le vinzi asigurare de moarte sau de viata...cine mai stie de care...sau un cosciug la un pret rezonabil...

Cindva ma enerva telefonul ca suna intr-una si devenisem un fel de centralista. Toata lumea chema la noi acasa si toata lumea venea la noi acasa; parca n-aveau si ei casa lor…Frigiderul nu putea mentine temperatura rece ca era mai mult cu usa deschisa…si se uitau in el cu multa atentie ...parca ar fi avut in el emisiuni ca la televizor. Oh…si ce amintiri mi-au mai trecut prin cap...de pe vremea cind Debby era in liceu...

Aveau odata un proiect si trebuiau sa lucreze pe grupe si... nici un parinte nu le-a oferit casa…in afara de…ati ghicit, respectiva. Vin eu acasa dupa munca satula de…mai are rost sa mentiomnez ce? Si aflu o casa plina de vandali…o noua populatie …viermuind peste tot. Dau sa intru in casa si un baiat... mai, mai sa ma darime…n-a zis nimic insa ca era tare grabit sa iasa...numa' s-a impins sa fie primul…Ma duc mai incolo prin livingroom , bucatarie…ce mai, peste tot misunau…tribul asta de vandali, fete si baieti...cred ca jumate din clasa ei dar nici unul nu s-a sinchisit sa zica boo…darmite buna ziua…Am banuit totusi ca desi erau dintr-o perioada destul de primitiva au ajuns sa comunice si altfel decit prin semne...

Oh…dragii de ei…situatia aia se cerea rectificata. Am fluierat la Debby sa vina sa stau de vorba cu ea si i-am spus sa-si adune trupa afara la usa…si sa-i informeze care este numele meu…sa le spuna ca trebuie sa intre pe rind si sa zica buna ziua daca vor sa mai intre inauntru…si ca …in alte ocazii sa-si aminteasca obiceiul asta atit de important la casa noastra. Debby m-a privit un moment si a inteles ca fara buna ziua n-o sa-si termine nimeni proiectul in ziua aia…asa ca n-a mai zabovit. Au iesit afara toti si dupa scurtul instructaj a lui Debby au intrat pe rind rostind tare si frumos…"Hello Mrs. Botan, how are you?" Au terminat si proiectul de la scoala si au invatat si cum ma cheama…in aceeasi zi. Asta succes, nu gluma!

Acuma toata lumea e la casa lui…E liniste si pace pe pamint…Si nu se mai impinge nimeni sa intre pe usa inaintea mea...

Mi-e geanta plina de maruntis…e grea si-o tirii dupa mine…nu-l mai vrea nimeni nici pe ala. Toti au salarii…nu le mai trebuie bani din poseta mea. Au si prosoapele lor …poate ude…si poate pe undeva pe jos in baia lor…Pahare peste tot…dar nu in bucataria mea…si vase in ghiuveta…vase pe care n-am sa le mai spal eu…

M-am asezat in fata televizorului . Ecranul e intunecat si n-am chef de nici o emisiune. Poate daca as stii care canal are "Tom and Jerry" m-as uita...!!! Oare ce-or fi facind fetele mele la ora asta?...Oare ce-or fi mincat de cina?