Aproape in fiecare zi am pus be blog cite o cintare veche, nu din Cintarile Evangheliei sau Triumfului, ci cintari din alea de se invatau si se scriau de pe caietul unuia pe caietul si memoria altuia…
Va amintiti vremurile alea cind venea cineva de la o alta biserica si ne cinta o cintare noua? Va amintiti cum stateam dupa biserica sa o invatam? Sau poate va amintiti ca nu aveam telefoane sa chemam, sa vedem daca am prins exact melodia…si cu toate astea aproape toti stiam melodia foarte bine si cintarea cea noua se raspindea de la om la om, de la biserica la biserica…
Stiu, am auzit ca si la voi acolo in Romania se cinta cu ochii pe pereti. Nu mai e nevoie sa ducem dupa noi Biblia sau cartea de cintari…
Cind am venit in America ni s-a dat voie sa aducem foarte putine lucruri. Noua ne-a fost frica sa luam cu noi zece lei…nu cumva sa ne intoarca inapoi de pe aeroport. Ce-am bagat in valize…e aproape un subiect interesant de discutat. Daca trebuie sa renunti la tot ce ai agonisit si iti da cineva o valiza…ce ai alege?
Daca astazi, dupa 28 de ani pot sa va scriu cintari vechi din tineretea mea, a mamei mele si a bunicii mele, este pentruca am adus cu noi atunci caietele si cartile de cintari. Buna mea a trecut la Domnul cu zece ani in urma…dar pe foi de caiet cu patratele, cu tabla inmultirii pe spate, ingalbenit de vreme stau asternute versurile cintarilor ce le-a iubit si le-a cintat toata viata. In Modesto aveam o biserica tare mica. Zicea Buna mea…"ce zici tu Rodica, sa cint o cintare astazi"? "Cinta Buna pina poti…cinta…" ii ziceam eu…si asa am invatat melodiile de la unele din cintarile ei preferate. Cintari pe care nimeni nu le mai cinta…cel putin aici jos pe pamint.
Mama mea, parca are alt set de cintari…iar eu mi-am adus caietul de cintari ce l-am scris cind eram domnisoara. Stiti caietele alea chinezesti? Alea de 10 lei? Ei…unul de-ala plin de inspiratie…plin de bucurii si plin de mingaieri…
Cu vreo zece ani in urma, am venit de la servici si cum am intrat in casa, cum m-a sunat telefonul. Doctorita de familie m-a anuntat ca au venit rezultatele la niste analize pe care le facusem si…am o tumoare. Pe moment mi s-a uscat gura si cu o voce aproape soptita am intrebat-o daca…e cancer. Foarte relaxata, profesional…mi-a spus ca e posibil…
Am inchis telefonul si am iesit afara din casa…m-am razgindit si am intrat iara inauntru…am vrut sa plec si nu stiam unde…am intrat din nou in casa si l-am chemat pe tatal meu la telefon si i-am spus noutatea si …nu stiu exact ce s-a intimplat dar stiu ca am tras o sfada cu el…nu-mi amintesc motivul…imi amintesc numai ca eu m-am certat sau cam asa ceva , si ca el incerca sa-mi spuna cuvinte de mingaiere, dar nu avea la cine.
Au urmat zile teribile. Numai ce iesisem dintr-un accident care mi-a zguduit existenta cu putin inainte si eram din nou un om productiv…Debby era inca in liceu…nu mi se putea intimpla tocmai mie…si nu era drept, nu? Numai mie sa-mi mearga asa rau? Si de ce? Doar n-am omorit pe nimeni…Oh…cita aiureala am putut sa traiesc…
Imi amintesc…dar mai mult Debby imi aminteste pentruca din perioada aia din viata am uitat mult. Se pare ca creierul are un mecanism special cu care inlatura parti din memorie mai dificile…asa ca-mi amintesc si-mi aminteste si fata mea de nopti in care nu puteam dormi, si in care singura mingaiere mi-o gaseam in caietul meu de cintari din tinerete…caietul ala de 10 lei…
Luam caietul si aproape soptit, ziceam eu , ca sa n-o trezesc pe Debby, cintam cintare dupa cintare, pina cind mingaiata de melodiile mele vechi…intarita de cuvintele pline de har, de speranta…ma linisteam si puteam sa ma duc la culcare. A doua zi trebuia sa merg la munca…
Asa ca …sint incintata cind imi lasati mesaje ca va amintiti de vreo cintare. Am vrut sa va spun doar ce reprezinta pentru mine aceste cintari…ele au fost un suport , un indemn, o mingaiere, o speranta, o bucurie…Ele au tinut loc de terapist, de doctor, de orice am dus lipsa la momentele grele din viata mea.
Acuma…am adus eu cintarile cu mine in America…ma gindesc insa cum sa fac sa le duc si …dincolo…Cred ca pentru aia trebuie sa le invat pe de rost, nu?
8 comments:
Rodica cel mai minunat lucru este ca Dumnezeu te iubeste ,Te-a trecut prin incercari ca sa intaresti pe altii mai slabi .Asteptam sa ne scrii care cintari le cintai din cele vechii sa ni le amintim si noi .Si eu am venit cu caietul de cintari si poezii am fost o admiratoare a poeziei .Fi binecuvintata!
Am afisat deja multe din ele. Pe partea stinga ai sa vezi trei files :cintarile lui buna, cintarile mamei mele si cintarea tineretii mele si am adunate deja acolo citeva...
Multumesc de incurajare...
Nu va e dor sa reveniti in Romania?Ce prfesie aveti acolo?
profesie scuze
loredana, mi-a fost dor la inceput. Dar n-am avut cum sa ma duc. Am scris prietenilor, rudelor; dar dupa o vreme nu mai ai ce sa scrii , ca nu ramin decit amintirile si tu nu intelegi cum traiesc ei si ei habar n-au prin ce treci tu...si trece vremea...
Eu am avut parintii si fratii si buna mea cu mine...asta a fost bine...
Poate o sa merg intr-o zi...Ultima data cind sora mea a fost acolo mi-a adus o mina de pamint din gradina bunicii mele. Casa ei a fost vinduta dar a cerut voie proprietarului sa ia o mina de pamint. Si acuma tin pamintul ala intr-o cutie pe raftul de carti...
Cit despre profesie...
Sint principal mapper ...In departamentul unde lucrez, pentru cea mai mare comapnie de gaz si electric din California, facem si intretinem hartile electrice de pe care se opereaza...Hartile sint facute la computer; acum citiva ani au abandonat desenul tehnic de mina...
Nu este exact ce am visat in tinerete, dar nu ma pling. A fost un drum lung insa. Cind am venit in America nu vorbeam o boaba engleza...si am facut destul smotru la inceput...
Cred ca e o ocupatie comuna aceea de a canta din vechile caiete de cantari. Chiar daca acum exista multe modalitati de a face rost de versurile respective, si pe net, si de la biserica, din harfele care exista, caietele acelea au ceva special, au un tremur al mainii, al inimii deschise, pe care litera tiparita nu mai are cum sa-l transmita.
Spor in continuare la dezgropat comori! :)
multumesc...
Stiu ca unii aveti aceste cintari si aveti si caiete...dar mai sint si din cei ce le-au pierdut, sau inca nu le-au facut. Stiu o sora de la Biserica care le copiaza de pe internet si le face copii si le distribuie. Mi-a facut o deosebita placere sa aud asta.
Post a Comment