28 November 2008

THANKSGIVING 2008

Aseara am sarbatorit Ziua multumirii. Oaspetii au venit cu miinile pline, si zimbetele de sarbatoare pe fata. Pe unii, mai ales cei tineri nu-i vazusem de mult. La cei 53 de ani ai mei trecuti ma numar printre putinii fericiti care pot sa se uite in jur si sa aiba amindoi parintii prezenti, fratele meu cu familia lui, sora mea cu familia ei, unchi si matusa si verisori…si fetele si ginerii mei si nepotii, prieteni si prietenii prietenilor...

Am intilnit citiva din tinerii pe care i-am invatat instrument cindva, cu care am facut piese de Craciun si nenumarate programe de copii…toti acum adulti…unul dintre ei, inalt de peste six fits si 3 inches…

In fata noastra intr-o farfuriuta mica tatal meu a insistat sa avem cele 6 sau 7 bobite de porumb, in amintirea portiei de mincare pe care cei care au sarbatorit primul thanksgiving pe aceste meleaguri, le-au avut la fiecare masa inainte de recolta bogata a anului care i-a facut sa sarbatoareasca primul thanksgiving…

Asta in timp ce farfurii si oale cu mincaruri de toate felurile si pentru toate gusturile noastre atit de sofisticate ne asteptau sa facem cuvenita alegere… Ne copleseste Dumnezeu cu bunatatea Lui…si am vrea ca toate aceste bunatati sa nu fie doar marturia nesimtirii noastre in Ziua judecatii. Am facut multe poze ca sa le pun pe blog…si datorita lui Claudiu si Andreea , gazdelor noastre, am avut o masa aranjata cu migala si fast…si le multumim.

M-am bucurat sa il vad pe tatal meu in capul mesei multumind Domnului pentru toate si pe mama mea linga el si sa-mi vad familia in jur…ce oare imi mai trebuie?

Tata Ceresc primeste multumirile noastre pentru bunatatea Ta nespus de mare pe care nu o meritam…genunchiul nostru se pleaca cu recunostinta si nu vrem sa uitam nici una din binefacerile Tale…

6 comments:

Anonymous said...

Mi-au placut pozele foarte mult!!! Ce mare binecuvintare sa fiti toti impreuna! Daca stiam ca aveti atitea bunatati, veneam si eu intr-o vizita ;)

Rodica Botan said...

Cristina...fara gluma, daca vrei ever sa vi...ai unde sa stai. Nu glumesc...
Cit despre bunatati...aveam si mici dar fiindca a fost asa de multa mincare, n-am mai facut si micii...

Si ai dreptate...sa fim impreuna a fost cea mai mare bucurie...de fapt e si evidenta si ma gindesc ca parintii mei chiar mai mult decit mine s-au simtit onorati de copii, nepoti, stranepoti si binecuvintati de Dumnezeu.

disa said...

nu inteleg cum unii frati se cearta pentru averi, pentru lucruri de nimic, trecatoare, cand cea mai mare bucurie si avutie sunt o familie frumoasa, mare, unita.
Mama mea are 7 copii, 13 nepoti, 3 stranepoti, si, pentru ea, e cea mai mare bogatie.
Dumnezeu sa faca o unire sfanta in toate familiile!

Rodica Botan said...

disa...nici o familie nu e perfecta...important este sa cautam toti sa fim ascultatori aceluiasi Domn...

Dulci sint binecuvintarile Lui si pacea Lui cind o da...

Lia said...

Am vazut pozele si mi-au placut Bucuria voastra de a fi impreuna este o binecuvantare.

Anonymous said...

Ce bucurie ,ce minunat !!!De citeva ori le-am vazut si revazut .Vor ramine amintiri scumpe .Am tresarit cu lacrimi descoperind printre rudele tale cunostinte vechi ,chiar pe mama ta care nu am mai recunoscut-o dupa 30 de ani ...este normal timpul nu sta in loc .
Si noi am fost impreuna de Thanksgiving dar voi ne-ati depasit .Fiti dragii mei binecuvintati!
vio.