de Marie Curling
Cind sint nemultumita cu locul pe care-l ocup in societate, ma gindesc adesea la micul Jamie Scott. La scoala lui Jamie au hotarit sa aiba o piesa de teatru. Un juriu urma sa aleaga pe cei ce urmau sa fie in piesa. Jamie se duse sa incerce si el. Mama lui mi-a zis ca Jamie isi pusese toata inima si speranta ca va fi si el parte din piesa respectiva, desi mama lui se temea sarmana, ca Jamie n-o sa fie ales.
In ziua cind s-au facut anunturile m-am dus cu ea sa-l luam de la scoala. Jamie veni alergind bucuros la ea cu ochi luminosi si cu multa mindrie si bucurie spuse…”Ghiceste mama…si apoi striga de bucurie cuvintele care imi vor ramine pentru totdeauna o lectie, pentru mine…” am fost ales sa bat din palme si sa incurajez pe cei de pe scena!!!”
………………………………
Trebuie sa recunosc…la lectia asta am ramas mereu corigenta. Am sa mai incerc un an…dar draga Doamne, te rog …asta nu inseamna ca trebuie sa ma umilesc prea tare…nu-i asa?
Rodica Botan
4 comments:
Asta e un job pe care si eu vreau sa invat sa-l fac mai bine.
Si eu am un rol in noul an.An care il doresc tuturor plin de realizari si bucurii chiar daca trebuie si multa munca.
LA MULTI ANI tuturor cititorilor si scriitorilor.
Cristina...e asa de bine cind si altii se pun pe banca noastra...citeodata ni se pare ca tot restul lumii este mai priceput, mai sfint, mai bun...
Dumnezeu ne primeste insa asa cum sintem si prin El si cu El toata neputimnta noastra este inlaturata. Ce mare har...
Beni...multumesc de comment. Mai treci pe-aci. la multi ani si tie si alor tai!
Post a Comment