"Cu Nici Un Chip Nu Te Voi Lasa..."

In 1989 un cutremur de 8.2 a redus Armenia la ruine, omorind peste 30.000 de oameni in mai putin de 4 minute.

In mijlocul acestei devastari uriase si a haosului creat, un sot si-a lasat sotia acasa ,casa lor fiind inca in picioare si a alergat la scoala unde ar fi trebuit sa fie fiul sau , doar ca sa descopere cladirea scolii in totalitate la pamint…ca o scovarda.

Dupa trauma primului soc, si-a amintit promisiunea pe care i-o facuse cindva fiului lui…”nu conteaza ce se intimpla, am sa iti vin in ajutor, oricind, oriunde.” Si lacrimi incepura sa-i curga siroaie pe obraji. Si ingrozit se uita la gramada de caramizi si moloz ce fusese cindva scoala fiului lui; peisajul parea absolut fara nici o speranta, dar promisiunea facuta fiului sau il convinse ca trebuie sa incerce ceva, orice…

La inceput s-a concentrat sa-si aminteasca cam unde ar fi clasa fiului sau, acolo unde il ducea in fiecare dimineata. Si-a amintit ca este undeva intr-un colt in partea dreapta a cladirii; asa ca alerga acolo si incepu sa traga cu miinile de caramizi si de moloz .

In timp ce sapa si scotocea printre ruine, alti parinti indurerati au venit si au inceput sa strige si sa plinga …”fiul meu”, sau “fiica mea”…Alti parinti au incercat sa-l scoata de acolo cu vorbe bune…”este prea tirziu”…”toti sint morti, nu are nici un rost”…”du-te omule acasa”…”trebuie sa intelegi, asta-i realitatea, si nu putem face nimic”,”o sa-ti faci numai rau, nu se mai poate face nimic”…

Pentru toti parintii insa a avut un singur raspuns…”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?”. Si a continuat sa caute mai departe printre darimaturi, bucatica cu bucatica”.

Seful departamentului de pompieri , veni si el sa-l scoata de acolo dintre darimaturi pe motiv ca o sa fie explozii si foc si nu este indicat sa umble singur printre resturile de cladiri. “Du-te acasa, o sa avem noi grija sa facem tot ce se poate face”. La care iubitorul tata raspundea exact ca inainte…”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?”

Politia si-a facut si ea treaba si i-au spus ca este prea distrus si ca pune viata altora in pericol si sa se duca acasa…la care din nou a raspuns in acelasi mod…”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?” Dar nimeni nu se gindea sa il ajute.

Curajos insa continua sa caute printre molozuri pentruca isi spunea ca trebuie sa stie pentru el insusi…”ce s-a intimplat cu baiatul lui, daca este viu sau mort.”.

A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore…apoi 24 ore…si a ajuns la 36 ore…si inca a continuat …Dupa a 38 ora a tras de un bloc mai mare si a auzit vocea fiului sau…A strigat atunci cu toata puterea ce i-a mai ramas”Armand”…si a auzit raspunsul venind inapoi…”Tati?! Sint eu , tati. Le-am spus la ceilalti copii sa nu fie ingrijorati Le-am spus ca daca tu esti in viata, tu ai sa ma salvezi si daca tu ma salvezi pe mine si ei o sa fie salvati, ca tu mi-ai promis mie ca orice s-ar intimpla tu o sa ma cauti si o sa imi vii in ajutor, oricind si oriunde,si eu nu am uitat, si tu ai venit tati…tu ai venit!!!”

“Cum este acolo unde esti tu?” a mai intrebat tatal ingrijorat?. “Sintem 14 aici din 33 citi eram , tati. Ne este foame si sete si ne este tare frica si…sintem asa de fericiti ca ne-ai gasit…Cind a cazut scoala a ramas un colt ca un triunghi unde ne-am refugiat.”

“Vino baiatul meu”…i-a mai zis tatal.

“Nu tati…lasa sa iasa ceilalti copii prima data, ca eu stiu ca tu ma scoti pe mine la urma asa cum mi-ai promis…orice s-ar intimpla…si oricind am nevoie de ajutor.!!!
………………………

 Din dragoste pentru noi Domnul Isus a venit in lumea noastra urita…si acum ne cauta printre murdariile si darimaturile acestui Babilon modern…ne cauta ca ne iubeste si ne-a promis …”cu nici un chip nu te voi parasi…nu te voi lasa”. Tot ce mai trebuie sa faci este sa-l strigi, sa te auda unde esti, ca sa te poata scoate afara…Striga-l astazi…si striga-l oridecite ori esti in nevoie…El iti va raspunde.