"Ia Mina De Pe Gardul Meu"

Bunicul Gherasim ar putea fi un personaj coborit din istoria lui Avram Iancu din Tara Motilor…Sau un personaj din romanele lui Rebreanu. A murit cind tatal meu avea 13 ani si fratele lui Avram, avea 10. Buna mea a ramas vaduva la 39 de ani . Il stiu doar din povesti…majoritatea triste, si uneori cite una ciudata…

Cind eram mai tinara si citeam in Biblie ca parintii maninca agurida si la copii li se strapezesc dintii…rideam neincrezatoare. Dar stiinta, care de multe ori o ia razna pe cimpii cu unele presupuneri, pe undeva explica acest text. Numai daca ma gindesc ca noi caram DNA-ul generatiilor dinaintea noastra, si odata cu ele atributele, calitatile sau defectele stramosilor nostrii. Unii zic ca anumite caracteristici sar o generatie si daca urmaresti bine vei gasi caracteristicile bunicilor in nepoti…Si atunci merg inapoi cu gindul la agurida si incep sa inteleg ce vrea versetul ala sa-mi explice.

Din mai nu stiu ce motiv, am fost totdeauna atrasa de povestile despre bunicu Gherasim si le-am pastrat in memorie. Buna mea spunea ca ea a fost o singura data acolo la munte in locul ala unde s-a nascut bunicul Gherasim, in catunul Botani din Muntii Apuseni. Si mi-a povestit ce oameni ciudati traiau acolo. Dar cu cit mi-a povestit mai mult de ciudateniile lor cu atit mi-au fost mai dragi si cu atit mai mult m-am identificat cu ei.

O poveste mica am sa va spun despre bunicul meu Gherasim. Buna spunea ca iesea afara din casa citeodata si daca trecea pe drum cineva si se oprea sa se tina cu mina de gard sa se odihneasca, striga la el…”ia mina de pe gardul meu”…Acuma sint sigur ca multi veti zice…”ce legatura ?”…sau…”cu asta te lauzi?” sau…”lucruri de astea nu se spun !…” Si aveti dreptate… poate...

Eu am preferat sa ma gindesc la “ia mina de pe gardul meu” ca fiind DNA-ul cu care m-am nascut. Mai toti avem in familie ceva…diferit, ceva de care nu sintem asa de mindrii, ceva ce vrem sa ascundem daca putem. Eu va spun ca “ia mina de pe gardul meu” pare un lucru inocent fata de multe fapte din viata mea…atunci de ce mi-ar fi rusine de bunicu meu Gherasim?

Daca nu mi-ar fi fost asta DNA-ul Domnul Isus n-ar fi trebuit sa vina si sa se jerfeasca la Golgota pentru mine. Nu cred ca era nici macar DNA-ul lui bunicu Gherasim. Si el s-a nascut cu el si s-a luptat cu el toata viata. Acuma, chiar daca nu l-am cunoscut personal pe bunicu, ma simt asa de apropiata de el... ca avem ceva in comun; si cind mi se strapezesc dintii citeodata stiu de unde mi se trage si imi aduc DNA-ul in fata Domnului.

Ca mai in fiecare zi, dintr-un motiv sau altul "bunatatea" din mine ajunge la asa nivel ridicat ca ceva in mine ar vrea sa strige la cite un calator obosit care cauta vreun sprijin..."hei...cutare...vezi-ti de drum si..."ia mina de pe gardul meu"...