In Asteptarea Diminetii de Craciun...

de Pearl S.Buck
tradus Rodica Botan

S-a trezit dintr-o data. Ora 4 dimineata, ora la care tatal sau de obicei il scula sa il ajute la muls . Ciudat cum obiceiurile tineretii inca ii erau in singe. Tatal lui era mort de 30 de ani, si el inca se trezea ca la comanda la ora 4 in fiecare dimineata. A trebuit sa se obisnuiasca sa se duca inapoi la culcare, dar in dimineata asta, pentruca este Craciun, n-a mai incercat sa doarma. Cu toate astea, unde este simtamintul acela magic din copilarie? Copii lui erau deja maturi, la casele lor; ramasese doar el si sotia lui. Ieri, sotia lui i-a spus ” hai sa nu impodobim pomul de Craciun pina miine, Robert. Sint obosita.” Si el a fost de acord cu ea, asa ca bradul era inca afara la intrarea din spatele casei.

De ce este asa de treaz in noaptea asta? Ca doar era inca noapte afara... O noapte clara, parca inlemnita in tacere, fara luna…iar stelele erau de o frumusete extraordinara... Acuma daca se gindeste bine, stelele parca arata mai mari si mai stralucitoare inainte de rasaritul soarelui in ziua de Craciun decit in alte nopti. Si parca o stea era chiar mai mare si mai stralucitoare decit celelalte. Isi imagina chiar cum o vede miscindu-se, asa cum i s-a parut ca o vede miscindu-se cu multi, multi ani in urma, intr-o seara asemanatoare.

Era de 15 ani si inca era acasa pe ferma tatalui sau. Il iubea mult pe tatal lui; dar inca nu stia cit… pina cind, cu citeva zile inainte de Craciun, l-a auzit din intimplare pe tatal sau vorbindu-i in soapta mamei lui…”Mary, asa imi pare de rau sa-l trezesc pe Rob diminetile. El este inca in crestere si are nevoie sa doarma mai mult. Daca ai vedea cum doarme de bine cind ma duc sa-l trezesc dimineata…asa as vrea sa pot sa fac treaba singur sa nu trebuiasca sa-l scol .”

‘Numai ca nu poti…Adam” se auzi vocea mamei lui. ”Apoi nu mai este un copil, e timpul sa isi aduca si el aportul.”

“Da”, zise tatal sau ”dar cu toate astea urasc faptul ca trebuie sa-l trezesc diminetile sa ma ajute…”

Parca ceva in el s-a schimbat cind a auzit aceste cuvinte…tatal lui il iubea… Si din acea dimineata n-a mai facut caz diminetile cind era trezit si… nu mai trebuia sa insiste de el sa se scoale. Se trezea fara probleme chiar daca era adormit de jumatate, isi tragea hainele pe el…cu ochii inchisi…dar se imbraca.

Si apoi, cu o noapte inainte de Craciunul acela, cind era el de 15 ani, n-a putut sa doarma ci a tot stat si s-a gindit…s-a gindit la ziua urmatoare. Daca ar fi auzit el conversatia aia intre parintii lui mai devreme, ar fi putut sa economiseasca mai mult decit cei 10 cents ca sa-i cumpere tatalui obisnuita cravata de Craciun. Pina acuma cadoul a parut suficient, dar de la discutia auzita…parca cadoul parea prea mic.

Se intoarse pe o dunga si si-a sprijinit capul pe mina indoita la cot si se uita afara pe geam din podul casei unde era camaruta lui…Stelele erau de o stralucire nemaipomenita…si una dintre stele era mai stralucitoare si s-a gindit singur…daca nu cumva aia ar fi fost steaua Bethleemului…

“Tata”, intrebase el odata cind era mai mic,”ce este aia iesle?”
“Pai, este un loc in grajd , un grajd ca al nostru…Caci Domnul Isus s-a nascut intr-un grajd si pastorii au venit la grajd sa-si aduca darurile lor…”

“Daruri…daruri in grajd”…gindii el. De ce nu poate sa-i aduca Tatalui lui un cadou in grajd…un dar special? Se poate trezi devreme dimineata, mai devreme de ora 4 si sa se furiseze incet in grajd si sa mulga vacile singur, apoi o sa curete, iar cind tatal lui va veni si va incepe sa faca treaba, va vedea ca lucrul a fost deja sfirsit de el…si o sa stie ...o sa inteleaga de ce a facut treaba asta singur...precis o sa stie.

Rise singur de placere inca admirind stralucirea stelelor de pe fereastra lui…Asta o sa faca…si va avea grija ca in noaptea urmatoare sa nu doarma prea adinc sa se poata trezi la timp.

Si s-a trezit in noaptea urmatoare poate mai mult de 20 de ori, aprinzind un chibrit de fiecare data sa se uite la vechiul lui ceas. La ora 12 noaptea, si la fiecare jumatate de ora dupa aia…pina la ora 2 noaptea. La ora trei fara un sfert s-a ridicat din pat si s-a imbracat pe intuneric, si s-a coborit din camera lui incet si pe furis sa nu-l simta nimeni… lucru atit de dificil ca podelele scirtiiau sub pasii lui…A iesit afara din casa. O stea uriasa parca si foarte stralucitoare era atirnata deasupra grajdului lor. Vacile l-au privit adormite si mirate parca. Si pentru ele era prea devreme. Le-a pus la fiecare ceva fin in fata sa aiba ce rumega si apoi si-a pregatit galeata de muls si celelalte vase de pus laptele.

Zimbea satisfacut gindindu-se la tatal lui si mulgea parca cu mai multa rivna decit o facuse vreodata, 2 tisnituri de lapte intrecindu-se una pe alta in galeata, facind spume si raspindind miros placut de lapte proaspat. Munca merse mai usor decit si-a imaginat la inceput. De data asta mulsul nu mai parea o indeletnicire obositoare si neplacuta. De data asta era o placere pentru el pentruca insemna un dar pentru tatal lui, tatal lui care il iubea asa de mult…
Termina si umplu vasele, le acoperi si le puse in locul special pentru lapte , inchise usa frumos in urma lui . Puse scaunelul folosit la muls inapoi la locul lui linga usa si puse galeata de muls curata la loc. Apoi iesi din grajd si inchise si usa grajdului cu grija in urma.

Inapoi in camera lui mai avu doar un minut ragaz sa se dezbrace repede si sa se afunde din nou sub plapuma, cind il auzi pe tatal sau apropiindu-se…Isi trase plapuma peste cap sa nu lase sa-l dea de gol respiratia lui rapida …usa camerei lui se deschise…”Rob, chema tatal lui…”trebuie sa ne trezim fiul meu…chiar si in ziua de Craciun”…”Bine tata”, zise el facind pe adormitul…”Eu ies afara” mai zise tatal lui…”si ma apuc de treaba”. Usa se inchise si el incepu sa rida incetisor…oh…inca citeva minute si tatal lui o sa stie…Zece minute trecura ca o vesnicie…cinsprezece…parca pierduse masura timpului…in sfirsit pasii tatalui sau din nou. Usa se deschise si el inlemnii in asteptare…
“Rob”…
“Da, tata…”
“Mai copile…” zise tatal sau rizind, un fel comic de ris…”Ai crezut ca ma tragi pe sfoara, nu-i asa?” Tatal sau era linga patul lui, tragind de invelitori si cautindu-l sa-l imbratiseze…
“Asta-i cu ocazia Craciunului, Tata…”Se arunca in bratele tatalui sau si il imbratisa cu toata puterea. Simtii bratele muncite ale tatalui sau ca il cuprind. Era prea intuneric ca sa-si vada fetele unul altuia.
“Fiule…iti multumesc. Nimeni , niciodata n-a facut un gest mai frumos pentru mine…”
“Tata…vreau sa sti”…si cuvintele s-au frint de emotii…n-a mai stiut ce sa spuna, doar inima ii era inundata de o dragoste imensa …
“Acuma…cred ca ma pot duce inapoi sa ma culc” zise tatal lui dupa un moment de tacere. ”Si totusi nu…cei mici o sa se trezeasca curind. Daca stau sa ma gindesc nu v-am vazut niciodata pe voi copii in dimineata de Craciun cind vedeti pentru prima data pomul de Craciun…am fost totdeauna ocupat in grajd…”
Asa ca m-am sculat si m-am imbracat din nou si ne-am dus amindoi jos unde era pomul de Craciun, si curind si soarele a rasarit incet exact pe locul unde fusesera stelele acelea stralucitoare. Si ce Craciun minunat a fost acel Craciun, cind tatal lui a povestit mamei lui cu atita mindrie… si a facut pe cei mici sa asculte… ce dar i-a facut fiul lui Rob de Craciun…
“Cel mai frumos cadou ce l-am primit vreodata, si mi-l voi aminti fiule in fiecare an in dimineata de Craciun pentru tot restul vietii mele.”
……………………..
Afara, stelele parca incepura sa-si piarda stralucirea in timp ce lumina soarelui era din ce in ce mai perceptibila. Se scula din pat, isi lua papucii si halatul; se urca in pod si usor ridica cutia cu decoratii pentru pomul de Craciun. Le duse in salon, apoi duse pomul inauntru. Era un pomulet mic…ca de cind copii plecasera de acasa nu mai avusesera un brad mare pom de Craciun …il puse apoi in suport.
Si incet si cu grija incepu sa-l decoreze…si timpul incepu sa zboare cu repeziciune ca si in dimineata aceea minunata cu multi ani in urma.

Apoi se duse in biroul lui si lua cadoul pregatit pentru sotia lui, o stea din diamante…nu prea mare dar de un model frumos. Puse cadoul intr-un loc vizibil sub pom. Se trase un pas inapoi…era tare frumos…si precis sotia lui se va bucura.

Dar parca nici asta nu-l multumii…ar vrea sa-i spuna, sa-i spuna cit de mult o iubeste. Trecuse deja multa vreme de cind nu-i mai spusese aceste lucruri, nu asa…intr-o maniera speciala; chiar daca totdeauna a iubit-o…dar parca acum o iubea altfel si parca chiar mai mult decit a iubit-o in tinerete…Ea era singura lui bucurie in viata acuma…era sigur ca unii oameni nu sint capabili de dragoste dar in el…in el dragostea era inca vie…

Realiza in sfirsit ca in el s-a nascut dragostea cu mult timp in urma, cind tatal lui i-a aratat cum arata dragostea. “Asta este”, isi zise el…”dragostea unui om poate produce dragoste in alta persoana”. Asta era un dar pe care-l putea da mereu, mereu…Si in aceasta dimineata binecuvintata de Craciun, o sa-i ofere sotiei lui din nou aceasta dragoste…o sa ii spuna intr-o scrisoare si ea o va putea citi si o va putea pastra … pentru totdeauna…Si se indrepta grabit catre biroul lui…scoase o coala alba de hirtie …si incepu sa scrie…

”Draga mea sotie…”