Povestea Colindului..."O Noapte"

Preotul Joseph Mohr cinta la orga. Si-a intins degetele lui lungi in formatia potrivita pentru acordul muzical cu care trebuia sa inceapa si apasa…dar nici un sunet nu iesi din orga bisericii. Si-a ridicat din nou degetele si a repetat miscarea…dar din nou, nici un sunet n-a intrerupt tacerea din biserica.

Omul dadu necajit din cap. Se supara degeaba. Tuburile de la orga sint ruginite si nici restul nu era in conditie mai buna. Orga facea zgomote nepotrivite sau nu raspundea degetelor lui de luni de zile, si el sperase ca va supravietui pina cind omul care fusese chemat sa repare orga va ajunge la ei, cindva in primavara. Dar acum Decembruie 23 1818, orga in sfirsit si-a dat obstescul sfirsit si Biserica Sfintul Nicolae nu va avea muzica de Craciun.

Si preotul ofta adinc. Poate daca o sa iasa sa se plimbe un pic o sa-i mai treaca naduful, se gindi el. Isi trase pe el o haina mai groasa si pasi afara in noapte. Respiratia i se ridica in aburi albi, caci era tare frig. Luna stralucea decorind cu lumina ei copacii acoperiti cu zapada alba si casele din orasul Oberndorf. Pasii lui faceau ca zapada sa scirtie si el se indrepta catre marginea acestui oras din Austria si incepu sa urce pe niste poteci ce mergeau in sus , pe munte.

De la o inaltime oarecare a orasului Oberndorf, Parintele Joseph, admira riul Salzach in trecerea lui pe linga Biserica pastorita de el. Primavara cind se dezgheata riul, bucati mari de ghiata si zapada merg pe riu si umfla riul dezghetindu-se treptat pina ce riul se umfla asa de mult de apa ajunge pina la treptele bisericii. Umiditatea de la revarsarile astea de riu au dus la ruina instrumentului sau iubit…orga din biserica.

Parintele Joseph se mai uita in sus catre Alpii Austriei. Stelute straluceau deasupra lor in aceasta noapte linistita. O ce noapte linistita…si Parintele Joseph s-a oprit dintr-o data lovit de niste ginduri. Bineinteles.”O noapte preasfintita”.El scrisese un poem cu citiva ani inainte cind numa ce ajunsese preot, si acesta era numele poemului scris de el…”O noapte preasfintita”.

A doua zi Parintele Joseph se asternu la o alta calatorie. De data asta lua cu el si poemul. Si de data asta stiu exact unde se duce…se ducea sa il vada pe prietenul sau Franz Gruber, organistul bisericii St. Nicolae, care locuia in satul vecin.

Franz Gruber fu tare surprins sa-l vada pe preot asa de departe de casa in seara de ajun de Craciun, si chiar si mai surprins cind acesta ii inmina poemul lui.

In seara aia, la slujba, Parintele Joseph si Franz Gruber s-au asezat in fata altarului bisericii. Parintele Joseph avea in mina o chitara. Putu sa vada cu coada ochiului cum membrii congregatiei isi aruncau unul altuia priviri curioase...Ei nu vazusera si nu auzisera niciodata o chitara cintind in biserica lor si nicidecum in timpul masului din Ajunul Craciunului, cea mai sfinta noapte a anului.

Parintele Joseph insa facu sa rasune citeva note simple la chitara , dupa care el si cu Franz Gruber incepura sa cinte. Vocile lor puternice rasunau in timp ce corul i-a insotit in cintare la un moment dat pentru refren. Melodia simpla pe care o compuse Gruber mergea mina in mina cu cuvintele simple ale poemului Parintelui Joseph.

Cind ultimele note s-au stins in noapte, toata congregatia fermecata a stat fara miscare pentru o vreme apoi au inceput cu totii sa aplaude. Oamenii din Oberndorf au indragit nespus acel cintec, si planul Parintelui Joseph sa introduca muzica in Biserica St. Nicholas a lucrat.

Citeva luni mai tirziu, cel care se pricepea la repararea instrumentelor muzicale veni in Oberndorf si gasi notele si cuvintele acestui cintec “O noapte” pe orga deasupra. Cintecul l-a incintat nespus si inainte de a pleca si-a facut o copie si a luat-o cu el.

Specialistul de reparat instrumente a dat apoi cintecul la doua familii care erau cintareti si calatoreau din loc in loc dind concerte. Acestia au cintat acest cintec minunat calatorind prin Europa si pretutindeni unde l-au cintat oamenii i-au aplaudat. Asa ca , foarte curind cintecul a devenit foarte cunoscut in toata Europa. Si apoi in toata lumea.

Astazi, corurile catedralelor si colindatorii de la New York, pina in Noua Zeelanda cinta acest simplu cintec care a fost cintat pentru prima data intr-o biserica mica din Muntii Alpi in Austria , intr-o seara de ajun de Craciun aproape cu 200 de ani in urma