ESTI PRETIOS
de Max Lucado
Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn, ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înălţime se vedea întreg satul.
Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari. Unii erau înalţi, alţii erau scunzi. Unii purtau pălărie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le erau comune: toţi erau făcuţi de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat.
De dimineaţa până seara, zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celălalt. Fiecare omuleţ avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe străzile satului lipind steluţe sau buline unul pe celălalt.Omuleţii drăguţi, din lemn lustruit şi frumos vopsiţi întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline.Tot steluţe primeau şi cei talentaţi unii ;puteau ridica greutăţi deasupra capului, alţii puteau sării peste cutii înalte.
Mai erau unii care ştiau cuvinte dificile, iar alţii care cântau cântece frumoase. Acestora toată lumea le dădea steluţe aurii. Aşa se face că unii omuleţi aveau trupul plin de steluţe...
Ori de câte ori primeau câte o steluţă se simţeau atât de bine încât îşi doreau să mai facă ceva ca să poată primi încă una. Alţii însă nu ştiau să facă prea multe lucruri şi aveau parte doar de buline.
Pancinello era unul dintre aceştia din urmă.Tot timpul încerca să sară cât mai sus, ca alţii dar întotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui şi lipeau buline pe el. De multe ori se mai şi zgâria în cădere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar după aceea când încerca să le explice omuleţilor de ce căzuse mereu spunea câte o neghiobie şi toţi se îngrămădeau să lipească şi mai multe buline pe el.
După un timp avea atât de multe încât nu mai vroia să iasă pe stradă, se temea că va face iar ceva anapoda: cine ştie, o să-şi uite pălăria sau o să calce într-o baltă... şi imediat o să primească bulinuţe!!!Adevărul este că avea atât de multe buline încât ceilalţi omuleţi veneau şi îi lipeau altele fără nici un motiv.„Merită mulţimea asta de buline negre”, îşi spuneau omuleţii unii altora.„Este clar că nu e bun de nimic!”
După un timp Pancinello a ajuns să creadă ce se spunea despre el:„Aşa este nu sunt bun de nimic!”, îşi spunea el.În rarele dăţi când ieşea din casă stătea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simţea mai în largul lui.
Într-o zi, se întâlni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi: nu avea nici steluţe, nici buline. Era din lemn şi atât. Era o fată pe nume Lucia. Să nu credeţi că oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea! Încercau numai că nu rămâneau lipite ci cădeau. Fiindcă nu avea nici o bulină unii o admirau atât de mult încât se grăbeau să-i lipească o steluţă. Dar nici una nu stătea lipită. Alţii insă o priveau cu dispreţ fiindcă nu avea nici o stea şi atunci vroiau să îi lipească o bulină dar şi aceasta cădea imediat.
„Ca ea vreau să fiu”, îi trecu prim minte lui Pancinello.„Nu mai vreau să primesc etichete de la ceilalţi!” Aşa că o întrebă pe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă.
„Nu este mare lucru”, îi răspunse ea. „În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli.”„Pe Eli?”„Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place să stau cu el în atelier.”„Dar de ce?”„Ce ar fi să descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi plecă.„Dar crezi că-i va face plăcere să mă vadă?!?” strigă el după ea. Însă Lucia nu-l mai auzii.
Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aşeză la fereastră şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celălalt.„Dar nu este drept!”, îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărî să meargă le Eli. Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă până ce ajunse în vârf.
Când intră în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se află pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţi în sec şi îşi zise: „Eu aici nu rămân!”, şi se îndreptă spre ieşire. Dar chiar atunci îşi auzi numele:„Pancinello, tu eşti?”, se auzi un glas pătrunzător. Pancinello se oprii.„Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!” Pancinello se întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.
„Ştii cum mă cheamă?”întrebăPancinello.„Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat!”Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă.„Hmm...”, murmură meşterul îngândurat, în timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.„Se pare că ai adunat ceva etichete...”„Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi despre tine!”„Chiar nu-ţi pasă?”„Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei, Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!”
Pancinello începu să râdă:„Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot să merg repede, nu pot să sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?”Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:„Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!”Nimeni..., niciodată... nu-l mai privise astfel pe Pancinello... şi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
„În fiecare zi am sperat că vei veni la mine”, continuă apoi Eli.„Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, răspunse Pancinello.„Ştiu, mi-a povestit despre tine.”„De ea de ce nu se prind etichetele?”„Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alţii. Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!”„Cum adică?”„Etichetele se lipesc doar dacă le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Înţelegi?”„Păi, nu prea...”Eli zâmbi.„Vei înţelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre. Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de important eşti pentru mine.”
Eli îl puse jos pe Pancinello.În timp ce acesta se îndrepta spre uşă, Eli îi spuse:„Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc niciodată!”Pancinello nu se opri din mers, dar gândi:„Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate are dreptate!”Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulină...
31 January 2009
ASA-I VIATA...
Wit and Wisdom of Bernadette McCarver Snyder
tradus Rodica Botan
“Nu-mi dau pace!!!”…
Cit de des auzi aceste cuvinte, in familia ta?
Mama spune:”Ti-ai terminat lectiile?.
Tommy spune:”De ce nu ma pasi in pace?”.
Tata spune:”Vezi, grabeste-te ca o sa fii tirziu!!!”.
Sue tipa:”Stiu cit e ceasul…Lasati-ma in pace!!!”
Dar vedeti voi…asta e partea frumoasa cind faci parte dintr-o familie…Ei n-o sa te lase in pace niciodata…
tradus Rodica Botan
“Nu-mi dau pace!!!”…
Cit de des auzi aceste cuvinte, in familia ta?
Mama spune:”Ti-ai terminat lectiile?.
Tommy spune:”De ce nu ma pasi in pace?”.
Tata spune:”Vezi, grabeste-te ca o sa fii tirziu!!!”.
Sue tipa:”Stiu cit e ceasul…Lasati-ma in pace!!!”
Dar vedeti voi…asta e partea frumoasa cind faci parte dintr-o familie…Ei n-o sa te lase in pace niciodata…
ALUNGA VULTURII!!!
din cartea Sub copacul Buyu
de Paul White
Stiinta despre hranirea vulturilor
Nyani, maimuta, ii ura pe vulture.
Dar Tichi, varul primar al celei de a doua sotii a lui, era un prostanac incorigibil. El se facea ca uraste vulturii. Dar in realitate ciocurile lor ascutite, gaturile lor fara pene, felul in care isi rasfirau coada faceau o impresie puternica asupra lui.
Intr-o zi un vulture s-a lasat jos in apropierea copacului unde traia familia lui Tichi.
Tichi urmarea cu atentie orice miscare a pasarii nemernice.
Tichi s-a uitat in toate partile.
Nimeni nu se vedea. Atunci a aruncat jos ceva de mancare pentru vulture.
Dar o voce launtrica il avertiza sa se fereasca de vulture. Asa ca a inceput sa tipe brusc si sa dea din labe ca sa goneasca vulturul.
In ziua urmatoare au venit doi vulturi. Ochii lui Tichi straluceau cand ii observa printr-o gaura din frunzis. S-a uitat pe furis in jurul lui, dar nu se vedea nimeni. Din nou a aruncat hrana pasarilor nemernice.
Ele au venit mai aproape si au strigat de l-au asurzit pe Tichi.
Curand au venit mai multi vulturi. Ei au indraznit sa vina tot mai aproape, caci Tichi ii hranea tot mereu. Apoi a strigat la ei cu glas care s-a auzit pana in maracinii din departare si s-a facut ca arunca cu pietre. Poate ca pasarile s-ar fi speriat daca in loc de asta nu le-ar fi dat tot de mancare.
Vulturii au dat din aripi, dar nu au plecat de acolo.
Twiga, girafa, vedea toate acestea din locul ei preferat aflat in spatele tufisului si clatina trista capul. Ea stia ca oricine hraneste vulturii provoaca nenorocire.
A trecut o saptamana.
Vulturii nu se mai tineau la distanta. Ei veneau pana la trunchiul copacului si mancau lacomi toata mancarea pe care le-o arunca pe ascuns maimuta.
El ii observa fermecat, desi ii tremurau genunchii de frica.
Pe caldura amiezii din ziua urmatoare, vulturii obraznici zburau in cercuri largi tot mai aproape de copacul Buyu. Tichi striga ca un salbatic. Dar ei croncaneau numai si se lasau batand din aripi in copac. Ciuguleau salbatic hrana.
Deasupra lor , alti si alti vulture tot veneau. Ei au umplut copacul si se apropiau tot mai mult de Tichi.
In groaza lui, Tichi a inceput sa loveasca cu un bat noduros in jurul lui, dar cu prea putin folos.
Vulturii, pe care ii ademenise el, l-au coplesit repede.
Cu ciocurile lor urate l-au incoltit. Tipatul lui ascutit dupa ajutor a fost inghitit de croncanitul vulturilor.
La apusul soarelui Nyani s-a intors in junglA. L-a apucat groaza cand a vazut osemintele albe ale varului primar al celei de a doua sotii a lui zacand sub copacul familiei lui.
“Kah” spune unul din ascultatori si se scutura, “o sa visez urat la noapte”.
“Da,da”, spune un altul si se prinde de scaunul pe care a stat. “Parca si vad capul cu gatul fara pene cu dintii lui infipt in mine”
Daudi zambeste dar devine imediat serios.
”Unii dintre voi mi-au spus ca niste ganduri murdare cauta sa puna stapanire pe ei. Povestea aceasta da un raspuns bun la problema. Daca dati din nou hrana acestor ganduri prin ce vedeti, auziti sau spuneti, atunci ele se vor rotii peste voi si peste viata voastra.
Daca le lasati sa flamanzeasca, atunci zboara de la voi. Numai cand le hraniti vor veni in numar tot mai mare. Multe inimi sunt rontaite de aceste ciocuri diavolesti”.
“Hongo”, isi spune incet M’gogo, “cuvintele acestea mi se potrivesc”.
de Paul White
Stiinta despre hranirea vulturilor
Nyani, maimuta, ii ura pe vulture.
Dar Tichi, varul primar al celei de a doua sotii a lui, era un prostanac incorigibil. El se facea ca uraste vulturii. Dar in realitate ciocurile lor ascutite, gaturile lor fara pene, felul in care isi rasfirau coada faceau o impresie puternica asupra lui.
Intr-o zi un vulture s-a lasat jos in apropierea copacului unde traia familia lui Tichi.
Tichi urmarea cu atentie orice miscare a pasarii nemernice.
Tichi s-a uitat in toate partile.
Nimeni nu se vedea. Atunci a aruncat jos ceva de mancare pentru vulture.
Dar o voce launtrica il avertiza sa se fereasca de vulture. Asa ca a inceput sa tipe brusc si sa dea din labe ca sa goneasca vulturul.
In ziua urmatoare au venit doi vulturi. Ochii lui Tichi straluceau cand ii observa printr-o gaura din frunzis. S-a uitat pe furis in jurul lui, dar nu se vedea nimeni. Din nou a aruncat hrana pasarilor nemernice.
Ele au venit mai aproape si au strigat de l-au asurzit pe Tichi.
Curand au venit mai multi vulturi. Ei au indraznit sa vina tot mai aproape, caci Tichi ii hranea tot mereu. Apoi a strigat la ei cu glas care s-a auzit pana in maracinii din departare si s-a facut ca arunca cu pietre. Poate ca pasarile s-ar fi speriat daca in loc de asta nu le-ar fi dat tot de mancare.
Vulturii au dat din aripi, dar nu au plecat de acolo.
Twiga, girafa, vedea toate acestea din locul ei preferat aflat in spatele tufisului si clatina trista capul. Ea stia ca oricine hraneste vulturii provoaca nenorocire.
A trecut o saptamana.
Vulturii nu se mai tineau la distanta. Ei veneau pana la trunchiul copacului si mancau lacomi toata mancarea pe care le-o arunca pe ascuns maimuta.
El ii observa fermecat, desi ii tremurau genunchii de frica.
Pe caldura amiezii din ziua urmatoare, vulturii obraznici zburau in cercuri largi tot mai aproape de copacul Buyu. Tichi striga ca un salbatic. Dar ei croncaneau numai si se lasau batand din aripi in copac. Ciuguleau salbatic hrana.
Deasupra lor , alti si alti vulture tot veneau. Ei au umplut copacul si se apropiau tot mai mult de Tichi.
In groaza lui, Tichi a inceput sa loveasca cu un bat noduros in jurul lui, dar cu prea putin folos.
Vulturii, pe care ii ademenise el, l-au coplesit repede.
Cu ciocurile lor urate l-au incoltit. Tipatul lui ascutit dupa ajutor a fost inghitit de croncanitul vulturilor.
La apusul soarelui Nyani s-a intors in junglA. L-a apucat groaza cand a vazut osemintele albe ale varului primar al celei de a doua sotii a lui zacand sub copacul familiei lui.
“Kah” spune unul din ascultatori si se scutura, “o sa visez urat la noapte”.
“Da,da”, spune un altul si se prinde de scaunul pe care a stat. “Parca si vad capul cu gatul fara pene cu dintii lui infipt in mine”
Daudi zambeste dar devine imediat serios.
”Unii dintre voi mi-au spus ca niste ganduri murdare cauta sa puna stapanire pe ei. Povestea aceasta da un raspuns bun la problema. Daca dati din nou hrana acestor ganduri prin ce vedeti, auziti sau spuneti, atunci ele se vor rotii peste voi si peste viata voastra.
Daca le lasati sa flamanzeasca, atunci zboara de la voi. Numai cand le hraniti vor veni in numar tot mai mare. Multe inimi sunt rontaite de aceste ciocuri diavolesti”.
“Hongo”, isi spune incet M’gogo, “cuvintele acestea mi se potrivesc”.
CRIZA INCEPE DE LA MINE...
Am gasit fabula asta pe un blog unde am mai gasit alte multe lucruri frumoase...http://scarabeu.wordpress.com/. Merita o vizita...
FABULA CRIZEI
Poveste despre un lustragiu si o profetie implinita
A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.
Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: “Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?”
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.”Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna... insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa n fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc.”
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clienti lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnu cel prietenos care ii voia binele.
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru inceput folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune "time is money". A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de small talk. Preocupat de criza financiar a devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.
Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
“Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara.”
sursa: anonim
FABULA CRIZEI
Poveste despre un lustragiu si o profetie implinita
A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.
Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: “Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?”
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.”Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna... insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa n fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc.”
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clienti lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnu cel prietenos care ii voia binele.
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru inceput folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune "time is money". A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de small talk. Preocupat de criza financiar a devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.
Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
“Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara.”
sursa: anonim
30 January 2009
PAZEA...QADDAFI I-A CUVINTUL...
Qaddafi, Jesse Jackson si Al Gore vor rezolva toate problemele lumii, asta in caz ca n-ati stiut. Acuma este rindul lui Qaddafi. El a dat un interviu la New York Times (nici astia nu mai au cui sa dea interviuri?) pe 22 Januarie si trebuie sa citesti bine ce spune, ca daca nu esti atent ai sa crezi ca este sincer interesat de problemele Israelului. Doar ca la sfirsit blana de oaie nu i-a ajuns bine sa se acopere si dintii de lup ii iasa si ei in evidenta. Lectura placuta!!!
...........................................
Qaddafi’s Solution: A State of ‘Isratine’
Op-Ed Contributor: The One-State Solution (January 22, 2009)
Solutia Colonelului Qaddafi nu este numai absurda Ea include o agenda ascunsa care arata din nou cum vede cu adevarat problema Israelului cel care s-a proclamat singur leaderul Libyei…
Sint motive pentru care solutia unui singur stat n-o sa se intimple si n-ar trebui sa se intimple niciodata. Cu o majoritate imediata in raport cu evreii, asta ar insemna ucidere curata pentru guvernul Istraelit. Israel n-o sa fie de acord cu asa ceva si nici n-ar fi cazul. Asa cum insusi Colonelul spunea, Evreii merita sa aiba tara lor.
Iar daca aceast teritoriu va devenii o singura tara combinata - chiar daca ar exista garantii constitutionale a unei balante de putere politica intre Arabi si Evrei, va fi doar un dezastru nemaipomenit. Daca nu sinteti de acord, intrebati pe fostii locuitori ai vechii Yugoslavia sa va dea opinia lor. Sau uitati-va la Lebanon. Asa ceva nu poate sa fie considerata o solutie si o tara pentru evrei.
O solutie cu ceva valoare ar fi sa fie doua tari – asta ar putea fi un prospect pentru succes. Hai sa incercam in loc sa discutam despre ce vrea cineva ca si Colonelul Qaddafi care inca din 1948 ar fi vrut sa elimine statul Israel.
Hillel Buechle
Waltham, Mass., Jan 22 2009
.........................................................................................
The One-State Solution
Tripoli, Libya
Related
Times Topics: Muammar el-Qaddafi
THE shocking level of the last wave of Israeli-Palestinian violence, which ended with this weekend’s cease-fire, reminds us why a final resolution to the so-called Middle East crisis is so important. It is vital not just to break this cycle of destruction and injustice, but also to deny the religious extremists in the region who feed on the conflict an excuse to advance their own causes.
But everywhere one looks, among the speeches and the desperate diplomacy, there is no real way forward. A just and lasting peace between Israel and the Palestinians is possible, but it lies in the history of the people of this conflicted land, and not in the tired rhetoric of partition and two-state solutions.
Although it’s hard to realize after the horrors we’ve just witnessed, the state of war between the Jews and Palestinians has not always existed. In fact, many of the divisions between Jews and Palestinians are recent ones. The very name “Palestine” was commonly used to describe the whole area, even by the Jews who lived there, until 1948, when the name “Israel” came into use.
Jews and Muslims are cousins descended from Abraham. Throughout the centuries both faced cruel persecution and often found refuge with one another. Arabs sheltered Jews and protected them after maltreatment at the hands of the Romans and their expulsion from Spain in the Middle Ages.
The history of Israel/Palestine is not remarkable by regional standards — a country inhabited by different peoples, with rule passing among many tribes, nations and ethnic groups; a country that has withstood many wars and waves of peoples from all directions. This is why it gets so complicated when members of either party claims the right to assert that it is their land.
The basis for the modern State of Israel is the persecution of the Jewish people, which is undeniable. The Jews have been held captive, massacred, disadvantaged in every possible fashion by the Egyptians, the Romans, the English, the Russians, the Babylonians, the Canaanites and, most recently, the Germans under Hitler. The Jewish people want and deserve their homeland.
But the Palestinians too have a history of persecution, and they view the coastal towns of Haifa, Acre, Jaffa and others as the land of their forefathers, passed from generation to generation, until only a short time ago.
Thus the Palestinians believe that what is now called Israel forms part of their nation, even were they to secure the West Bank and Gaza. And the Jews believe that the West Bank is Samaria and Judea, part of their homeland, even if a Palestinian state were established there. Now, as Gaza still smolders, calls for a two-state solution or partition persist. But neither will work.
A two-state solution will create an unacceptable security threat to Israel. An armed Arab state, presumably in the West Bank, would give Israel less than 10 miles of strategic depth at its narrowest point. Further, a Palestinian state in the West Bank and the Gaza Strip would do little to resolve the problem of refugees. Any situation that keeps the majority of Palestinians in refugee camps and does not offer a solution within the historical borders of Israel/Palestine is not a solution at all.
For the same reasons, the older idea of partition of the West Bank into Jewish and Arab areas, with buffer zones between them, won’t work. The Palestinian-held areas could not accommodate all of the refugees, and buffer zones symbolize exclusion and breed tension. Israelis and Palestinians have also become increasingly intertwined, economically and politically.
In absolute terms, the two movements must remain in perpetual war or a compromise must be reached. The compromise is one state for all, an “Isratine” that would allow the people in each party to feel that they live in all of the disputed land and they are not deprived of any one part of it.
A key prerequisite for peace is the right of return for Palestinian refugees to the homes their families left behind in 1948. It is an injustice that Jews who were not originally inhabitants of Palestine, nor were their ancestors, can move in from abroad while Palestinians who were displaced only a relatively short time ago should not be so permitted.
It is a fact that Palestinians inhabited the land and owned farms and homes there until recently, fleeing in fear of violence at the hands of Jews after 1948 — violence that did not occur, but rumors of which led to a mass exodus. It is important to note that the Jews did not forcibly expel Palestinians. They were never “un-welcomed.” Yet only the full territories of Isratine can accommodate all the refugees and bring about the justice that is key to peace.
Assimilation is already a fact of life in Israel. There are more than one million Muslim Arabs in Israel; they possess Israeli nationality and take part in political life with the Jews, forming political parties. On the other side, there are Israeli settlements in the West Bank. Israeli factories depend on Palestinian labor, and goods and services are exchanged. This successful assimilation can be a model for Isratine.
If the present interdependence and the historical fact of Jewish-Palestinian coexistence guide their leaders, and if they can see beyond the horizon of the recent violence and thirst for revenge toward a long-term solution, then these two peoples will come to realize, I hope sooner rather than later, that living under one roof is the only option for a lasting peace.
Muammar Qaddafi is the leader of Libya.
More Articles in Opinion » A version of this article appeared in print on January 22, 2009, on page A33 of the New York edition.
http://www.nytimes.com/2009/01/23/opinion/l23qaddafi.html?ref=opinion
...........................................
Qaddafi’s Solution: A State of ‘Isratine’
Op-Ed Contributor: The One-State Solution (January 22, 2009)
Solutia Colonelului Qaddafi nu este numai absurda Ea include o agenda ascunsa care arata din nou cum vede cu adevarat problema Israelului cel care s-a proclamat singur leaderul Libyei…
Sint motive pentru care solutia unui singur stat n-o sa se intimple si n-ar trebui sa se intimple niciodata. Cu o majoritate imediata in raport cu evreii, asta ar insemna ucidere curata pentru guvernul Istraelit. Israel n-o sa fie de acord cu asa ceva si nici n-ar fi cazul. Asa cum insusi Colonelul spunea, Evreii merita sa aiba tara lor.
Iar daca aceast teritoriu va devenii o singura tara combinata - chiar daca ar exista garantii constitutionale a unei balante de putere politica intre Arabi si Evrei, va fi doar un dezastru nemaipomenit. Daca nu sinteti de acord, intrebati pe fostii locuitori ai vechii Yugoslavia sa va dea opinia lor. Sau uitati-va la Lebanon. Asa ceva nu poate sa fie considerata o solutie si o tara pentru evrei.
O solutie cu ceva valoare ar fi sa fie doua tari – asta ar putea fi un prospect pentru succes. Hai sa incercam in loc sa discutam despre ce vrea cineva ca si Colonelul Qaddafi care inca din 1948 ar fi vrut sa elimine statul Israel.
Hillel Buechle
Waltham, Mass., Jan 22 2009
.........................................................................................
The One-State Solution
Tripoli, Libya
Related
Times Topics: Muammar el-Qaddafi
THE shocking level of the last wave of Israeli-Palestinian violence, which ended with this weekend’s cease-fire, reminds us why a final resolution to the so-called Middle East crisis is so important. It is vital not just to break this cycle of destruction and injustice, but also to deny the religious extremists in the region who feed on the conflict an excuse to advance their own causes.
But everywhere one looks, among the speeches and the desperate diplomacy, there is no real way forward. A just and lasting peace between Israel and the Palestinians is possible, but it lies in the history of the people of this conflicted land, and not in the tired rhetoric of partition and two-state solutions.
Although it’s hard to realize after the horrors we’ve just witnessed, the state of war between the Jews and Palestinians has not always existed. In fact, many of the divisions between Jews and Palestinians are recent ones. The very name “Palestine” was commonly used to describe the whole area, even by the Jews who lived there, until 1948, when the name “Israel” came into use.
Jews and Muslims are cousins descended from Abraham. Throughout the centuries both faced cruel persecution and often found refuge with one another. Arabs sheltered Jews and protected them after maltreatment at the hands of the Romans and their expulsion from Spain in the Middle Ages.
The history of Israel/Palestine is not remarkable by regional standards — a country inhabited by different peoples, with rule passing among many tribes, nations and ethnic groups; a country that has withstood many wars and waves of peoples from all directions. This is why it gets so complicated when members of either party claims the right to assert that it is their land.
The basis for the modern State of Israel is the persecution of the Jewish people, which is undeniable. The Jews have been held captive, massacred, disadvantaged in every possible fashion by the Egyptians, the Romans, the English, the Russians, the Babylonians, the Canaanites and, most recently, the Germans under Hitler. The Jewish people want and deserve their homeland.
But the Palestinians too have a history of persecution, and they view the coastal towns of Haifa, Acre, Jaffa and others as the land of their forefathers, passed from generation to generation, until only a short time ago.
Thus the Palestinians believe that what is now called Israel forms part of their nation, even were they to secure the West Bank and Gaza. And the Jews believe that the West Bank is Samaria and Judea, part of their homeland, even if a Palestinian state were established there. Now, as Gaza still smolders, calls for a two-state solution or partition persist. But neither will work.
A two-state solution will create an unacceptable security threat to Israel. An armed Arab state, presumably in the West Bank, would give Israel less than 10 miles of strategic depth at its narrowest point. Further, a Palestinian state in the West Bank and the Gaza Strip would do little to resolve the problem of refugees. Any situation that keeps the majority of Palestinians in refugee camps and does not offer a solution within the historical borders of Israel/Palestine is not a solution at all.
For the same reasons, the older idea of partition of the West Bank into Jewish and Arab areas, with buffer zones between them, won’t work. The Palestinian-held areas could not accommodate all of the refugees, and buffer zones symbolize exclusion and breed tension. Israelis and Palestinians have also become increasingly intertwined, economically and politically.
In absolute terms, the two movements must remain in perpetual war or a compromise must be reached. The compromise is one state for all, an “Isratine” that would allow the people in each party to feel that they live in all of the disputed land and they are not deprived of any one part of it.
A key prerequisite for peace is the right of return for Palestinian refugees to the homes their families left behind in 1948. It is an injustice that Jews who were not originally inhabitants of Palestine, nor were their ancestors, can move in from abroad while Palestinians who were displaced only a relatively short time ago should not be so permitted.
It is a fact that Palestinians inhabited the land and owned farms and homes there until recently, fleeing in fear of violence at the hands of Jews after 1948 — violence that did not occur, but rumors of which led to a mass exodus. It is important to note that the Jews did not forcibly expel Palestinians. They were never “un-welcomed.” Yet only the full territories of Isratine can accommodate all the refugees and bring about the justice that is key to peace.
Assimilation is already a fact of life in Israel. There are more than one million Muslim Arabs in Israel; they possess Israeli nationality and take part in political life with the Jews, forming political parties. On the other side, there are Israeli settlements in the West Bank. Israeli factories depend on Palestinian labor, and goods and services are exchanged. This successful assimilation can be a model for Isratine.
If the present interdependence and the historical fact of Jewish-Palestinian coexistence guide their leaders, and if they can see beyond the horizon of the recent violence and thirst for revenge toward a long-term solution, then these two peoples will come to realize, I hope sooner rather than later, that living under one roof is the only option for a lasting peace.
Muammar Qaddafi is the leader of Libya.
More Articles in Opinion » A version of this article appeared in print on January 22, 2009, on page A33 of the New York edition.
http://www.nytimes.com/2009/01/23/opinion/l23qaddafi.html?ref=opinion
CIND SINTEM PREA GRABITI SA MERGEM NICAIERI...
...de o bucata de vreme vreau sa traduc povestea asta pe care am citit-o prima data la Cristina...si acum vad ca fratele Branzei a preluat-o de la cineva ...si eu de la el...si daca va place...dati-o mai departe. Personal am tras multe concluzii din povestea asta, una dintre ele ca dau multa atentie lucrurilor mai putin importante si nu destula celor care sint importante. Vedeti si voi ce concluzie trageti...
O ilustratie buna pentru multe concluzii. Un violonist in metrou, sau, Cum trece pe langa noi frumusetea dumnezeiasca a lumii!January 30, 2009 3:08 pm laurentiu From Youtube/Trilulilu/VideoGoogle
<http://laurentiudumitru.ro/blog/category/from-youtube-trilulilu-videogoogle/>
Un barbat a intrat in statia de metrou Washington DC si a inceput sa cante la vioara; era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de Bach. In acest timp, aproape o ora, s-a calculat ca pe langa el au trecut mii de oameni, multi dintre ei in drum spre job-uri.
Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde… insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic.
http://www.youtube.com/watch?v=hnOPu0_YWhw <http://www.youtube.com/watch?v=hnOPu0_YWhw
Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers. Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul. In mod cert, intarzia la munca!
Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician.
Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul.In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul.
A strans $32. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere. Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari.
Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa (s-au epuizat toate biletele) in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$.Este o poveste reala. Joshua Bell cantand incognito metrou a fost un experiment organizat de Washington Post (celebrul ziar) ca parte a unui experiment social despre perceptie, gusturi si prioritati ale persoanelor.
Intrebarea era aceasta: intr-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem frumusetea? Sau n-o mai apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?Una dintre posibilele concluzii ale acestui experiment ar putea fi:Daca nu avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata… cat de multe alte lucruri ratam in viata ??!!
Dacă ne lăsăm mereu duşi de griji nu mai avem timp să ne bucurăm de frumuseţea dumnezeiască a lumii în care trăim.
Dacă fugim mereu după carieră şi bani nu mai valorificăm nimic, rămânem carnali şi materiali, uităm că suntem chipul lui Dumnezeu.Sursă: OrtodoxiaTinerilor.ro <http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/01/un-violonist-in-metrou/>
O ilustratie buna pentru multe concluzii. Un violonist in metrou, sau, Cum trece pe langa noi frumusetea dumnezeiasca a lumii!January 30, 2009 3:08 pm laurentiu From Youtube/Trilulilu/VideoGoogle
<http://laurentiudumitru.ro/blog/category/from-youtube-trilulilu-videogoogle/>
Un barbat a intrat in statia de metrou Washington DC si a inceput sa cante la vioara; era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de Bach. In acest timp, aproape o ora, s-a calculat ca pe langa el au trecut mii de oameni, multi dintre ei in drum spre job-uri.
Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde… insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic.
http://www.youtube.com/watch?v=hnOPu0_YWhw <http://www.youtube.com/watch?v=hnOPu0_YWhw
Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers. Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul. In mod cert, intarzia la munca!
Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician.
Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul.In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul.
A strans $32. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere. Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari.
Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa (s-au epuizat toate biletele) in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$.Este o poveste reala. Joshua Bell cantand incognito metrou a fost un experiment organizat de Washington Post (celebrul ziar) ca parte a unui experiment social despre perceptie, gusturi si prioritati ale persoanelor.
Intrebarea era aceasta: intr-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem frumusetea? Sau n-o mai apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?Una dintre posibilele concluzii ale acestui experiment ar putea fi:Daca nu avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata… cat de multe alte lucruri ratam in viata ??!!
Dacă ne lăsăm mereu duşi de griji nu mai avem timp să ne bucurăm de frumuseţea dumnezeiască a lumii în care trăim.
Dacă fugim mereu după carieră şi bani nu mai valorificăm nimic, rămânem carnali şi materiali, uităm că suntem chipul lui Dumnezeu.Sursă: OrtodoxiaTinerilor.ro <http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/01/un-violonist-in-metrou/>
LUMEA LUI PINNOCCHIO!!!
Daca viata ar fi fost un film de productie Disney, si daca Casa Alba si Congresul ar fi locuite de mai multi Pinnocchios, este absolut posibil ca multe nasuri s-ar tiri deja pe jos.!!!
.........................
If life were a Disney movie and the White House and Congress were inhabited by Pinocchios, it's entirely possible that many noses would be dragging on the ground by now.
Aparuta in: http://news.yahoo.com/s/ynews/20090127/pl_ynews/ynews_pl228;_ylt=AjNnrkA.kcvF5B_wPIyBtWkDq594
VOCALIZE...REPUBLICANE...
Nu…ca nu ma pot abtine. A inceput iara “American Idol” nu stiu a cita serie. Nu-ti dai bine seama daca auditiile sint facute sa aleaga cintareti buni sau sa gaseasca cele mai interesante si ciudate fenomene – fiinte umane. Parca Napoleaon zicea ca de la sublim pina la ridicol nu este decit un pas…Ce s-a intimplat insa cu populatia acestei tari? Nici nu ma refer macar la nivelul de talent…ci la cel de inteligenta.
Rinduri , rinduri de tineri asteapta pe soare, pe ploaie, zile in sir ca sa isi expuna talentele…si sint cu totii convinsi ca o sa ajunga mari vedete. Un lucru este clar…din sunetele chinuitoare, animalistice…infioratoare chiar pe care le scot unii,( nu stiu de unde…ca din git nu cred ca pot sa iasa)…talentul nu exista sau exista intr-o masura aproape neglijabila.
Ce au insa toti concurentii este mult “self esteem”(incredere in ei). Ma tot intrebam ieri, de unde le vine increderea asta …curajul…obraznicia chiar…de a se prezenta cu oracaielile lor in fata unui juriu…nu…in fata oricarei persoane cu auz…nici macar auz muzical ci simplu auz…Nici de unul singur nu as indraznii sa scot acele sunete fara sa ma sperii…
Dar tot eu mi-am dat raspunsuri…Ani de zile li s-a spus acasa si la scoala ce destepti sint…li s-a spus ca pot face orice ca si trenutul ala rosu din povestile copilariei “you can do it”…La scoala li se dau examene usoare iar profesorii n-au voie sa ii lase repetenti…chiar daca nu stiu nici sa-si semneze numele bine…
Si uite asa au crescut generatie dupa generatie de indivizi cu un “ego” umflat peste masura , care se cred nemaipomenit de frumosi, destepti si talentati…si care se supara acuma daca cineva ii respinge…pentruca n-au mai experimentat asta pina acum.
Domnule…ce fel de planeta este asta? Concursul pare mai curind un fel de “hai sa descoperim citi idioti are satul asta?”
Eu i-as zice “American idiot”. Nu stii precis daca e de ris sau de plins.
M-am tot intrebat…oare copii astia n-au parinti…frati…prieteni sa le spuna sa nu se duca sa se faca de rusine? Oare stiu ce ii aia “rusine”? Oare multimea aia interminabila care sta ca o ciurda in asteptare, este facuta toata din oameni fara pic de ratiune, sens…discernamint? Ca nici nu pot explica mare lucru…ca daca nu vedeti o secventa, o sa va fie greu sa credeti ce spun.
Dar aseara discutind cu fata mea aia mai mica la telefon, m-am pomenit ca-i spun…
-Deb…tu stii ceva? Eu cred ca toti astia care se duc sa devina urmatorul “American idol, sint toti democrati…sint absolut convinsa!!!
…zice Deb…
-Si cum ai ajuns la concluzia asta… ?
Zic eu:
-Pai uita-te la ei…au tot atita discernamint si judecata ca si aia care l-au votat pe Obama. Se pot concura in privinta inteligentei cu inteligenta unei muscate de fereastra…si cam tot atita viziune au…si ca sa te conving iti dau un “argument forte”…cine altcineva in afara de democrati au timp sa stea cu zilele in asteptare …numa ca sa se behaie citeva minute si sa se faca de ris? Majoritatea republicanilor muncesc ca sa plateasca taxe sa poata intretine…idolii Americii…
Iaca am zis-o si pe asta!!! Acuma pot sa ma duc sa fac curatenie ca un republican cumsecade. Si poate, daca ma simt bine dispusa am sa muncesc cintind
Asa ca am sa incep cu ceva vocalize ...
Hmmm…hmmmm…
MA, ME, MI, MO, MUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU
Rinduri , rinduri de tineri asteapta pe soare, pe ploaie, zile in sir ca sa isi expuna talentele…si sint cu totii convinsi ca o sa ajunga mari vedete. Un lucru este clar…din sunetele chinuitoare, animalistice…infioratoare chiar pe care le scot unii,( nu stiu de unde…ca din git nu cred ca pot sa iasa)…talentul nu exista sau exista intr-o masura aproape neglijabila.
Ce au insa toti concurentii este mult “self esteem”(incredere in ei). Ma tot intrebam ieri, de unde le vine increderea asta …curajul…obraznicia chiar…de a se prezenta cu oracaielile lor in fata unui juriu…nu…in fata oricarei persoane cu auz…nici macar auz muzical ci simplu auz…Nici de unul singur nu as indraznii sa scot acele sunete fara sa ma sperii…
Dar tot eu mi-am dat raspunsuri…Ani de zile li s-a spus acasa si la scoala ce destepti sint…li s-a spus ca pot face orice ca si trenutul ala rosu din povestile copilariei “you can do it”…La scoala li se dau examene usoare iar profesorii n-au voie sa ii lase repetenti…chiar daca nu stiu nici sa-si semneze numele bine…
Si uite asa au crescut generatie dupa generatie de indivizi cu un “ego” umflat peste masura , care se cred nemaipomenit de frumosi, destepti si talentati…si care se supara acuma daca cineva ii respinge…pentruca n-au mai experimentat asta pina acum.
Domnule…ce fel de planeta este asta? Concursul pare mai curind un fel de “hai sa descoperim citi idioti are satul asta?”
Eu i-as zice “American idiot”. Nu stii precis daca e de ris sau de plins.
M-am tot intrebat…oare copii astia n-au parinti…frati…prieteni sa le spuna sa nu se duca sa se faca de rusine? Oare stiu ce ii aia “rusine”? Oare multimea aia interminabila care sta ca o ciurda in asteptare, este facuta toata din oameni fara pic de ratiune, sens…discernamint? Ca nici nu pot explica mare lucru…ca daca nu vedeti o secventa, o sa va fie greu sa credeti ce spun.
Dar aseara discutind cu fata mea aia mai mica la telefon, m-am pomenit ca-i spun…
-Deb…tu stii ceva? Eu cred ca toti astia care se duc sa devina urmatorul “American idol, sint toti democrati…sint absolut convinsa!!!
…zice Deb…
-Si cum ai ajuns la concluzia asta… ?
Zic eu:
-Pai uita-te la ei…au tot atita discernamint si judecata ca si aia care l-au votat pe Obama. Se pot concura in privinta inteligentei cu inteligenta unei muscate de fereastra…si cam tot atita viziune au…si ca sa te conving iti dau un “argument forte”…cine altcineva in afara de democrati au timp sa stea cu zilele in asteptare …numa ca sa se behaie citeva minute si sa se faca de ris? Majoritatea republicanilor muncesc ca sa plateasca taxe sa poata intretine…idolii Americii…
Iaca am zis-o si pe asta!!! Acuma pot sa ma duc sa fac curatenie ca un republican cumsecade. Si poate, daca ma simt bine dispusa am sa muncesc cintind
Asa ca am sa incep cu ceva vocalize ...
Hmmm…hmmmm…
MA, ME, MI, MO, MUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU
FURATE DE LA LIA...
- Cine cunoaşte ştie să preţuiască.
(Proverb albanez)
- Să cunoşti pe altul, e ştiinţă; să te cunoşti pe tine însuţi, e înţelepciune.(Proverb chinez)
- Cunoaşterea e o comoară, dar practica e cheia ei.(Proverb englez)
- Acţionează şi te cunosc.(Proverb francez)
- Plantele cunoaşterii trebuie stropite cu lacrimi.(Proverb indian)
- Omul se cunoaşte în trei împrejurări: la mânie, la ban şi la pahar.(Proverb italian)
- Înainte de a cunoaşte, nu lăuda şi nu critica.(Proverb italian)- Floarea până n-o pui la nas, nu cunoşti ce miros are.(Proverb românesc)
- Piedica cea mai mare întru cunoaşterea de sine este tocmai dorinţa noastră de a părea mai mult decât suntem, ba încă de-a ne crede astfel.Fr. W. Forster, Cartea vieţii.
- Cu cât te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atât vei fi mai modest şi vei căpăta o mai mare încredere în puterile tale.
Samuel Smiles, Ajută-te singur
(Proverb albanez)
- Să cunoşti pe altul, e ştiinţă; să te cunoşti pe tine însuţi, e înţelepciune.(Proverb chinez)
- Cunoaşterea e o comoară, dar practica e cheia ei.(Proverb englez)
- Acţionează şi te cunosc.(Proverb francez)
- Plantele cunoaşterii trebuie stropite cu lacrimi.(Proverb indian)
- Omul se cunoaşte în trei împrejurări: la mânie, la ban şi la pahar.(Proverb italian)
- Înainte de a cunoaşte, nu lăuda şi nu critica.(Proverb italian)- Floarea până n-o pui la nas, nu cunoşti ce miros are.(Proverb românesc)
- Piedica cea mai mare întru cunoaşterea de sine este tocmai dorinţa noastră de a părea mai mult decât suntem, ba încă de-a ne crede astfel.Fr. W. Forster, Cartea vieţii.
- Cu cât te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atât vei fi mai modest şi vei căpăta o mai mare încredere în puterile tale.
Samuel Smiles, Ajută-te singur
CONCURS 7. CE MI-A FACUT MIE DOMNUL
Mariana has left a new comment on your post "CE MI-A FACUT MIE DOMNUL!":
(...A fost cândva o nuntă...cu 25 de ani în urmă, o binecuvântată nuntă cu doi miri frumoşi, plini de speranţe...O nuntă la care a fost chemat Hristos...O nuntă la care mireasa îşi privea mirele ca un dar cu totul special dăruit de Dumnezeu...Mirele ei pământesc i-a condus paşii către Mirele ceresc, către Domnul Iisus Hristos...Atunci, după minunatul refren ,,Hainele vă fie albe!”, mireasa a rostit cu lacrimi fierbinţi două legăminte: unul faţă de mirele pământesc şi unul faţă de Mirele Ceresc...Atunci a început mirajul unei căsnicii binecuvântate... Şi tot atunci a început un frumos dor pentru Mirele Hristos; o aşteptare fericită ţesând la veşmântul de nuntă pentru Nunta Veşniciei...De atunci, cei doi miri au o nădejde, un zbor, un dor, un vis în care amândoi vor să fie Mireasă pentru Mirele Veşnic...Visul lor este visul Nunţii Veşnice...până la împlinirea fericită...cu atât mai mult acum, la nunta de argint...)
.................................................
,,Visul Nunţii Veşnice...
Raze de argint i se aşază înfiorate pe tâmplele de fecioară ce ascund fiori nemaiîntâlniţi ai mirajului tainic al Nunţii...
Păşeşte atât de sfioasă pe aleile străvezii ale Cerului, în timp ce îngerii îi presară în cale petale din crinii albi, puri, plini de candoarea fecioriei...
Veşmântul alb de Mireasă străluceşte ca argintul împodobit cu alese diamante...O cunună de luceferi îi mângâie fruntea plină de lumină...
Cu adânci emoţii Ea, Mireasa Preaiubită, simte că este acum mult mai mult decât o regină...Mult mai iubită decât o prinţesă...Ea este acum Mireasă!...Este Mireasa Mielului...Privirea ei plină de un dor nemărginit este doar pentru Preaiubitul ei care este Unul, El, Iisus Hristos, Mirele Veşnic...
E atâta Soare în ochii Lui!...Parcă e prea multă Lumină....Privirea ei coboară spre mâinile Lui întinse care o aşteaptă....Vede ranele Lui, semnul Iubirii şi Jertfei Lui pentru ea, Mireasa Lui atât de dragă, pentru care El şi-a dat viaţa, ca ea să aibă viaţă...E copleşită de iubirea Mirelui ei...O, Doamne, va avea o veşnicie pentru a-L lăuda pe Mirele ei atât de drag...
Merge uşor, cu teamă...Parcă pluteşte ca mireasma de crini...Se uită uimită în jur...Serafimi şi heruvimi sunt pregătiţi de marea Sărbătoare a Nunţii fără de sfârşit...Albăstrele de peruzele şi crini cu petale de argint scăldaţi cu rouă de diamante împodobesc aleea către Cel mult aşteptat...
Doamne, e Nunta ei!...Parcă e un vis...un vis prea frumos...Dar totul e real...Se întâmplă aievea... Mirele ce o aşteaptă la capătul aleeii e El, Cel pe care de atâta timp îl aştepta cu roua în gene...E El, Cel pentru care a ţesut cu răbdare şi cu iubire, podoabele pentru rochia ei albă de Mireasă...
...Of!Inima îi tresare de o tristă amintire...S-a întâmplat de mult...Tocmai când admira frumuseţea veşmântului ei de Mireasă, au apărut câteva pete pe albul imaculat....A încercat să o spele cu lacrimile ei....dar în zadar...Inima îi era atât de deznadajduită....Cum să se prezinre aşa în faţa Mirelui ei?!... A plâns mult atunci...Şi, într-o taincă rugăciune de pocăinţă, ea , fecioara, cea ce avea să devină Mireasă, şi El , Hristos, s-au împăcat...Iubirea a cunoscut taina ce uneşte inima Miresei de a Mirelui...El a atins veşmântul ei cu ranele Lui din care încă picura sângele iubirii Lui, şi totul a devenit atât de alb, atât de strălucitor!!!...
...Acum priveşte din nou mâinile Lui în care citeşte Iubirea Lui Jertfitoare...E atât de fericită! Va avea o Veşnicie de Iubire...O Veşnicie fericită pregătită doar pentru ea...O Veşnicie în care nu se va mai sătura să îl privească nestingherită pe dragul ei Mire...O Veşnicie fără doruri, fără lacrimi, fără umbre...Doar cu zâmbet şi lumină...cu lumină din Lumină...mai strălucitoare decât aurul şi argintul...
Mai are un pas până la Mire...Acum vede clar că în palmele Lui întinse scrie ,,Te iubesc!”, iar în privirea Lui vede chemarea Iubirii ,,Mireasa Mea, vino să-Mi cazi la piept!”...şi Mirele făcu un pas în întâmpinarea ei...Dar ea, copleşită de Iubire, cade în genunchi...Inima nouă din pieptul ei începe să cânte...Corurile de îngeri încep să cânte...E un cântec nou, nemaiauzit...Tot Cerul cântă...
Doamne, e Nuntă! E Nunta ei şi a Mielului...E copleşită! E mult mai mult decât în cele mai frumoase vise ale ei...Pământescul ei plâns de fericire e acum un Cânt Nou...un cântec fericit....Zborul după care tânjea e mai mult decât un zbor: acum e o plutire infinită de fericire...
...Tresare din nou!.. Ce înfiorare sfântă îi cutremură fiinţa?! Ce atingere nemaiîntâlnită stinge orice înfiorare din vechea tină?!...Inima începu să cânte ca a îngerilor când Mâinile Iubirii, Mâinile Mirelui ei, o ridică şi îi pune în deget Inelul Nunţii Veşnice...
Cerul întreg e un singur cântec...Cel mai frumos!...Nespus de frumos!...Necuprins de versurile şi de melodiile omeneşti cele mai inspirate...Iubirea a iubit deplin!...Iubirea s-a jertfit!...Iubirea a învins!...Ea dăinuieşte pe vecie!...Iubirea e Dumnezeu!...Cerul are acum un Mire şi o Mireasă într-o Veşnică adorare...într-o veşnică iubire...într-o Nuntă Veşnică...Nunta Veşniciei!"
Şi o poezie:
M-APROPII CU SFIALĂ
(august-2007...Eram prăbuşită în praful drumului ce ducea la cruce lovită crunt de neiubire...În Lumina Lui Hristos v-am zărit pe voi , fraţii mei, şi v-am iubit şi m-am lăsat iubită ca doar aşa ranele Lui şi ranele noastre primeau alinare...Din acest frumos Poem al relaţiei noastre, am desprins aceste versuri...)
M-apropii cu sfială de Crucea Ta, Iisuse drag,
Şi mă târăsc prin praful gros al neputinţei.
Mă simt aşa de singur, aşa de trist, ca un pribeag
Ce parcă-şi pierde-ncet comorile credinţei.
Îmi reazăm fruntea de-o piatră din cărare,
Iar braţul frânt mi-atârnă lâng-un mărăcine,
Genunchiul se zdrobeşte, şi sângeră şi doare...
Doar palma-mi prăfuită se-ntinde înspre Tine.
Şi gândul meu şi dorul şi tremurul fiinţei
Ar vrea să Te cuprindă de-acolo, din cărare,
Dar Tu, Iisuse, îmi vrei aurul credinţei
Să se ridice-n slavă din colbul cel mai mare.
Cu-o ultimă putere mi-ndrept privirea-n sus
Spre crucea biruinţei, a jertfei şi-a iubirii.
Mă uit la mărăcinii ce fruntea Ţi-au străpuns...
Şi izbucnesc în lacrimi izvoarele durerii...
...Deodată uit durerea din sufletu-mi uscat
Şi parcă-nmugureşte nădejdea şi iubirea.
Şi nu ştiu, ori Tu Te-ai coborât, ori eu m-am ridicat,
Dar ştiu că astăzi începe nemurirea.
Mi-ai dat putere nouă să mă ridic din drum,
Mi-ai dat avânt s-ajung sub crucea Ta grăbit.
Mă uit în jur cu drag şi tot ce văd acum
E parcă o frântură din Raiul pregătit.
Cărarea de noroaie e-acum aur curat,
Şi-n loc de mărăcine răsare trandafirul.
Ca în Saron mireasma se dăruie înalt,
Şi-n aurul Luminii petala-şi dă rubinul.
Şi peste toate-acestea Tu străluceşti frumos,
Privirea-Ţi mă pătrunde cu irizări de stea,
Grimasele durerii au devenit surâs,
Speranţa-mi înfloreşte rodind nădejde-n ea.
Şi-ncep s-alerg spre Tine cu braţele întinse
Uitând toată durerea zdrobirii îndurate
Ce-atâta vreme grea în inimă îmi plânse
De dorul din iubire de soră şi de frate.
Acum mă-ntâmpini iar cu inima duioasă,
Îţi simt iubirea Ta ieşindu-mi înainte
Atât de caldă, de dulce şi-atâta de frumoasă
Prin cei ce azi mi-s frate, ori soră, ori părinte.
Şi pân’ s-ajung la Tine mă-mbrăţişează ei
Şi-mi dăruiesc iubirea cu focul cel mai mare.
Mă uit în jur...O, Doamne, ce mulţi-s fraţii mei!!!
Şi-s toţi îngenunchiaţi la sfintele-Ţi picioare.
Dorind ca îmbrăţişarea să fie mai întreagă
Îngenunchiez şi eu cu inima-mi topită...
Oh, Iisuse dulce, ce-nlănţuire dragă
Îmi farmecă fiinţa atât de copleşită!!!
Iubirea Ta ne strânge pe toţi la Pieptul Sfânt
Şi ne alină drag pe toţi la fel deodată.
Oh, Iisuse scump, ce mic e-acest Pământ!!!
Nu poate-ncape-ntrânsul fericirea toată.
O, Doamne, dă-ne Cerul! Întreg ni-l dăruieşte
Să-ncapă-n el toţi fraţii şi toată bucuria.
Te-dură şi de mine, mă iartă, mă sfinţeşte,
Să-Ţi pot cânta Iubirea toată Veşnicia.Amin!
(...A fost cândva o nuntă...cu 25 de ani în urmă, o binecuvântată nuntă cu doi miri frumoşi, plini de speranţe...O nuntă la care a fost chemat Hristos...O nuntă la care mireasa îşi privea mirele ca un dar cu totul special dăruit de Dumnezeu...Mirele ei pământesc i-a condus paşii către Mirele ceresc, către Domnul Iisus Hristos...Atunci, după minunatul refren ,,Hainele vă fie albe!”, mireasa a rostit cu lacrimi fierbinţi două legăminte: unul faţă de mirele pământesc şi unul faţă de Mirele Ceresc...Atunci a început mirajul unei căsnicii binecuvântate... Şi tot atunci a început un frumos dor pentru Mirele Hristos; o aşteptare fericită ţesând la veşmântul de nuntă pentru Nunta Veşniciei...De atunci, cei doi miri au o nădejde, un zbor, un dor, un vis în care amândoi vor să fie Mireasă pentru Mirele Veşnic...Visul lor este visul Nunţii Veşnice...până la împlinirea fericită...cu atât mai mult acum, la nunta de argint...)
.................................................
,,Visul Nunţii Veşnice...
Raze de argint i se aşază înfiorate pe tâmplele de fecioară ce ascund fiori nemaiîntâlniţi ai mirajului tainic al Nunţii...
Păşeşte atât de sfioasă pe aleile străvezii ale Cerului, în timp ce îngerii îi presară în cale petale din crinii albi, puri, plini de candoarea fecioriei...
Veşmântul alb de Mireasă străluceşte ca argintul împodobit cu alese diamante...O cunună de luceferi îi mângâie fruntea plină de lumină...
Cu adânci emoţii Ea, Mireasa Preaiubită, simte că este acum mult mai mult decât o regină...Mult mai iubită decât o prinţesă...Ea este acum Mireasă!...Este Mireasa Mielului...Privirea ei plină de un dor nemărginit este doar pentru Preaiubitul ei care este Unul, El, Iisus Hristos, Mirele Veşnic...
E atâta Soare în ochii Lui!...Parcă e prea multă Lumină....Privirea ei coboară spre mâinile Lui întinse care o aşteaptă....Vede ranele Lui, semnul Iubirii şi Jertfei Lui pentru ea, Mireasa Lui atât de dragă, pentru care El şi-a dat viaţa, ca ea să aibă viaţă...E copleşită de iubirea Mirelui ei...O, Doamne, va avea o veşnicie pentru a-L lăuda pe Mirele ei atât de drag...
Merge uşor, cu teamă...Parcă pluteşte ca mireasma de crini...Se uită uimită în jur...Serafimi şi heruvimi sunt pregătiţi de marea Sărbătoare a Nunţii fără de sfârşit...Albăstrele de peruzele şi crini cu petale de argint scăldaţi cu rouă de diamante împodobesc aleea către Cel mult aşteptat...
Doamne, e Nunta ei!...Parcă e un vis...un vis prea frumos...Dar totul e real...Se întâmplă aievea... Mirele ce o aşteaptă la capătul aleeii e El, Cel pe care de atâta timp îl aştepta cu roua în gene...E El, Cel pentru care a ţesut cu răbdare şi cu iubire, podoabele pentru rochia ei albă de Mireasă...
...Of!Inima îi tresare de o tristă amintire...S-a întâmplat de mult...Tocmai când admira frumuseţea veşmântului ei de Mireasă, au apărut câteva pete pe albul imaculat....A încercat să o spele cu lacrimile ei....dar în zadar...Inima îi era atât de deznadajduită....Cum să se prezinre aşa în faţa Mirelui ei?!... A plâns mult atunci...Şi, într-o taincă rugăciune de pocăinţă, ea , fecioara, cea ce avea să devină Mireasă, şi El , Hristos, s-au împăcat...Iubirea a cunoscut taina ce uneşte inima Miresei de a Mirelui...El a atins veşmântul ei cu ranele Lui din care încă picura sângele iubirii Lui, şi totul a devenit atât de alb, atât de strălucitor!!!...
...Acum priveşte din nou mâinile Lui în care citeşte Iubirea Lui Jertfitoare...E atât de fericită! Va avea o Veşnicie de Iubire...O Veşnicie fericită pregătită doar pentru ea...O Veşnicie în care nu se va mai sătura să îl privească nestingherită pe dragul ei Mire...O Veşnicie fără doruri, fără lacrimi, fără umbre...Doar cu zâmbet şi lumină...cu lumină din Lumină...mai strălucitoare decât aurul şi argintul...
Mai are un pas până la Mire...Acum vede clar că în palmele Lui întinse scrie ,,Te iubesc!”, iar în privirea Lui vede chemarea Iubirii ,,Mireasa Mea, vino să-Mi cazi la piept!”...şi Mirele făcu un pas în întâmpinarea ei...Dar ea, copleşită de Iubire, cade în genunchi...Inima nouă din pieptul ei începe să cânte...Corurile de îngeri încep să cânte...E un cântec nou, nemaiauzit...Tot Cerul cântă...
Doamne, e Nuntă! E Nunta ei şi a Mielului...E copleşită! E mult mai mult decât în cele mai frumoase vise ale ei...Pământescul ei plâns de fericire e acum un Cânt Nou...un cântec fericit....Zborul după care tânjea e mai mult decât un zbor: acum e o plutire infinită de fericire...
...Tresare din nou!.. Ce înfiorare sfântă îi cutremură fiinţa?! Ce atingere nemaiîntâlnită stinge orice înfiorare din vechea tină?!...Inima începu să cânte ca a îngerilor când Mâinile Iubirii, Mâinile Mirelui ei, o ridică şi îi pune în deget Inelul Nunţii Veşnice...
Cerul întreg e un singur cântec...Cel mai frumos!...Nespus de frumos!...Necuprins de versurile şi de melodiile omeneşti cele mai inspirate...Iubirea a iubit deplin!...Iubirea s-a jertfit!...Iubirea a învins!...Ea dăinuieşte pe vecie!...Iubirea e Dumnezeu!...Cerul are acum un Mire şi o Mireasă într-o Veşnică adorare...într-o veşnică iubire...într-o Nuntă Veşnică...Nunta Veşniciei!"
Şi o poezie:
M-APROPII CU SFIALĂ
(august-2007...Eram prăbuşită în praful drumului ce ducea la cruce lovită crunt de neiubire...În Lumina Lui Hristos v-am zărit pe voi , fraţii mei, şi v-am iubit şi m-am lăsat iubită ca doar aşa ranele Lui şi ranele noastre primeau alinare...Din acest frumos Poem al relaţiei noastre, am desprins aceste versuri...)
M-apropii cu sfială de Crucea Ta, Iisuse drag,
Şi mă târăsc prin praful gros al neputinţei.
Mă simt aşa de singur, aşa de trist, ca un pribeag
Ce parcă-şi pierde-ncet comorile credinţei.
Îmi reazăm fruntea de-o piatră din cărare,
Iar braţul frânt mi-atârnă lâng-un mărăcine,
Genunchiul se zdrobeşte, şi sângeră şi doare...
Doar palma-mi prăfuită se-ntinde înspre Tine.
Şi gândul meu şi dorul şi tremurul fiinţei
Ar vrea să Te cuprindă de-acolo, din cărare,
Dar Tu, Iisuse, îmi vrei aurul credinţei
Să se ridice-n slavă din colbul cel mai mare.
Cu-o ultimă putere mi-ndrept privirea-n sus
Spre crucea biruinţei, a jertfei şi-a iubirii.
Mă uit la mărăcinii ce fruntea Ţi-au străpuns...
Şi izbucnesc în lacrimi izvoarele durerii...
...Deodată uit durerea din sufletu-mi uscat
Şi parcă-nmugureşte nădejdea şi iubirea.
Şi nu ştiu, ori Tu Te-ai coborât, ori eu m-am ridicat,
Dar ştiu că astăzi începe nemurirea.
Mi-ai dat putere nouă să mă ridic din drum,
Mi-ai dat avânt s-ajung sub crucea Ta grăbit.
Mă uit în jur cu drag şi tot ce văd acum
E parcă o frântură din Raiul pregătit.
Cărarea de noroaie e-acum aur curat,
Şi-n loc de mărăcine răsare trandafirul.
Ca în Saron mireasma se dăruie înalt,
Şi-n aurul Luminii petala-şi dă rubinul.
Şi peste toate-acestea Tu străluceşti frumos,
Privirea-Ţi mă pătrunde cu irizări de stea,
Grimasele durerii au devenit surâs,
Speranţa-mi înfloreşte rodind nădejde-n ea.
Şi-ncep s-alerg spre Tine cu braţele întinse
Uitând toată durerea zdrobirii îndurate
Ce-atâta vreme grea în inimă îmi plânse
De dorul din iubire de soră şi de frate.
Acum mă-ntâmpini iar cu inima duioasă,
Îţi simt iubirea Ta ieşindu-mi înainte
Atât de caldă, de dulce şi-atâta de frumoasă
Prin cei ce azi mi-s frate, ori soră, ori părinte.
Şi pân’ s-ajung la Tine mă-mbrăţişează ei
Şi-mi dăruiesc iubirea cu focul cel mai mare.
Mă uit în jur...O, Doamne, ce mulţi-s fraţii mei!!!
Şi-s toţi îngenunchiaţi la sfintele-Ţi picioare.
Dorind ca îmbrăţişarea să fie mai întreagă
Îngenunchiez şi eu cu inima-mi topită...
Oh, Iisuse dulce, ce-nlănţuire dragă
Îmi farmecă fiinţa atât de copleşită!!!
Iubirea Ta ne strânge pe toţi la Pieptul Sfânt
Şi ne alină drag pe toţi la fel deodată.
Oh, Iisuse scump, ce mic e-acest Pământ!!!
Nu poate-ncape-ntrânsul fericirea toată.
O, Doamne, dă-ne Cerul! Întreg ni-l dăruieşte
Să-ncapă-n el toţi fraţii şi toată bucuria.
Te-dură şi de mine, mă iartă, mă sfinţeşte,
Să-Ţi pot cânta Iubirea toată Veşnicia.Amin!
29 January 2009
CONCURS 6. CE MI-A FACUT MIE DOMNUL
Marius has left a new comment on your post "CE MI-A FACUT MIE DOMNUL!":
Ce mi-a facut mie Domnul...Intamplari in viata mea au fost nenumarate cand am vazut dragostea Lui. Eu insa nu sunt important... Ce mi-a facut mie Domnul?
S-a gandit sa ma creeze dupa chipul si asemanarea Sa, chiar daca stia ca eu il voi respinge. M-a iubit inainte de a ma naste. M-a intocmit in pantecele mamei mele, m-a tesut in chip ciudat... si-a frecat mainile de bucurie si a asteptat sa cresc sa pot sa-l cunosc, sa-i vorbesc zilnic, sa avem o relatie Tata-fiu asa cum nu poate fi descrisa in cuvinte. M-a iubit enorm de mult.. s-a gandit la mine cand eu aveam cam -5500 ani si a facut promisiune care a si implinit-o cand eu aveam -1989 ani.
A dat ce a avut mai de pret pentru mine, iar eu o perioada l-am batjocorit. A fost totusi cu mine chiar cand il respingeam.. cand ma balaceam in mocirla pacatului El era acolo si suspina pentru mine.. El, Print al Cerului si Creatorul Lumii... nu voi putea niciodata sa-i multumesc indeajuns.. i-am dat inima si viata mea.. astazi am sarbatorit impreuna 6 luni de cand m-am nascut. Mi-a promis din nou: fiule.. te iubesc cu o iubire vesnica! Eu iti sunt scut si pavaza, nu te teme! Esti un cetatean al cerului!
Odată-ntr-o tainică vreme
Din lut cineva mă făcu
Şi dacă sunt om şi nu vierme
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Şi dacă am grai şi nu muget
Să spun ce iubesc şi ce nu
Şi dacă am harul să cuget
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Şi dacă întâia-ţi zidire
Deplin în păcat se pierdu
Nu eu am vrut iarăşi unire
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Şi dacă voi merge vreodată
La Cel ce din lut mă făcu
Voi spune de-a pururea:
Tată,Te laud c-aşa ai vrut Tu!
Tati.. sunt asemenea unui pusti de 4 ani care isi asteapta cadoul de Craciun cu o deosebita infrigurare si nerabdare… asa te astept si eu pe Tine sa vii sa ma iei acasa...
Ce mi-a facut mie Domnul...Intamplari in viata mea au fost nenumarate cand am vazut dragostea Lui. Eu insa nu sunt important... Ce mi-a facut mie Domnul?
S-a gandit sa ma creeze dupa chipul si asemanarea Sa, chiar daca stia ca eu il voi respinge. M-a iubit inainte de a ma naste. M-a intocmit in pantecele mamei mele, m-a tesut in chip ciudat... si-a frecat mainile de bucurie si a asteptat sa cresc sa pot sa-l cunosc, sa-i vorbesc zilnic, sa avem o relatie Tata-fiu asa cum nu poate fi descrisa in cuvinte. M-a iubit enorm de mult.. s-a gandit la mine cand eu aveam cam -5500 ani si a facut promisiune care a si implinit-o cand eu aveam -1989 ani.
A dat ce a avut mai de pret pentru mine, iar eu o perioada l-am batjocorit. A fost totusi cu mine chiar cand il respingeam.. cand ma balaceam in mocirla pacatului El era acolo si suspina pentru mine.. El, Print al Cerului si Creatorul Lumii... nu voi putea niciodata sa-i multumesc indeajuns.. i-am dat inima si viata mea.. astazi am sarbatorit impreuna 6 luni de cand m-am nascut. Mi-a promis din nou: fiule.. te iubesc cu o iubire vesnica! Eu iti sunt scut si pavaza, nu te teme! Esti un cetatean al cerului!
Odată-ntr-o tainică vreme
Din lut cineva mă făcu
Şi dacă sunt om şi nu vierme
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Şi dacă am grai şi nu muget
Să spun ce iubesc şi ce nu
Şi dacă am harul să cuget
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Şi dacă întâia-ţi zidire
Deplin în păcat se pierdu
Nu eu am vrut iarăşi unire
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Şi dacă voi merge vreodată
La Cel ce din lut mă făcu
Voi spune de-a pururea:
Tată,Te laud c-aşa ai vrut Tu!
Tati.. sunt asemenea unui pusti de 4 ani care isi asteapta cadoul de Craciun cu o deosebita infrigurare si nerabdare… asa te astept si eu pe Tine sa vii sa ma iei acasa...
ECONOMIA LUI DUMNEZEU NU ESTE ECONOMIA NOASTRA.
ASTAZI AM PRIMIT ACEST E-MAIL...rugati-va pentru oamenii in nevoi ca sa ajunga sa-L cunoasca pe Dumnezeu inainte de a face decizii ca cea de mai jos. El poate sa ne hraneasca tot la fel de usor cum hraneste pasarile cerului...si El ne poate ascunde sub aripile Lui ocrotitoare. In timpuri ca acestea noi trebuie sa ne intensificam lucrul in a fi indicatoare pentru oamenii pierduti.
draga rodica,
la biserica noastra s-au facut rugaciuni in fiecare duminica pt un judet din tara in ordinea alfabetica, si pt ca avem frati si din moldova si din ucraina, ne-am rugat si pt ei. la fiecare duminica trebuia (nu era obligatoriu!!!!) sa se ridice in picioare cine a fost nascut in judetul/tara respectiva sau a calatorit acolo si sa spuna ceva despre lucrarea de acolo, ca sa ne rugam specific pt fratii pastori, lucratori, biserici de sat, etc....
cind am ajuns la ucraina am aflat o intimplare asemanatoare celei din los, numai ca aici erau 11 copii, pe care tata i-a lasat disperat ca nu mai avea nimic de lucru, si mama lor a facut o ciorba lunga si a pus otrava in ea si au murit toti. am avut aceleasi simtaminte ca si tine, si m-am gindit ca ce bine e sa-l cunosti pe Dumnezeu ca El nu te lasa, chiar daca ajungi la valiza, tot iti ramine o speranta pt ca El ne-a promis ca va fi cu noi pina la sfirsitul zilelor. Slava Domnului, Slava numai Lui, Toate pier dar El ramine, slava numai Lui.
amin,
thank you pt tot ce imi trimiti.
tamara
draga rodica,
la biserica noastra s-au facut rugaciuni in fiecare duminica pt un judet din tara in ordinea alfabetica, si pt ca avem frati si din moldova si din ucraina, ne-am rugat si pt ei. la fiecare duminica trebuia (nu era obligatoriu!!!!) sa se ridice in picioare cine a fost nascut in judetul/tara respectiva sau a calatorit acolo si sa spuna ceva despre lucrarea de acolo, ca sa ne rugam specific pt fratii pastori, lucratori, biserici de sat, etc....
cind am ajuns la ucraina am aflat o intimplare asemanatoare celei din los, numai ca aici erau 11 copii, pe care tata i-a lasat disperat ca nu mai avea nimic de lucru, si mama lor a facut o ciorba lunga si a pus otrava in ea si au murit toti. am avut aceleasi simtaminte ca si tine, si m-am gindit ca ce bine e sa-l cunosti pe Dumnezeu ca El nu te lasa, chiar daca ajungi la valiza, tot iti ramine o speranta pt ca El ne-a promis ca va fi cu noi pina la sfirsitul zilelor. Slava Domnului, Slava numai Lui, Toate pier dar El ramine, slava numai Lui.
amin,
thank you pt tot ce imi trimiti.
tamara
CONCURS 5. CE MI-A FACUT MIE DOMNUL!
Dragostea purtata de Dumnezeu fata de noi .
In anul 2006 28 Iunie am fost inundata . Am sa povestesc citeva minuni pe care Le-a facut Dumnezeu cu acesta ocazie. Am fost treziti cu mari bubuituri in usa, speriati am coborit; deschid usa si in fata usii un grup de persoane care tipau:
-repede, repede ca vin apele.
Nu am putut lua cu noi nimic, nici medicamentele; am strigat la sotul si nepotica de 5 ani sa coboare repede ca santem in pericol !
Ne-am urcat in masina si cu lacrimi in ochi am parasit casa noastra. In drum abia ne-am trezit ca nu luasem medicamentele dar cind sotul s-a intors deja apa era mare si curtea plina si apa continua sa vina cu mare viteza .
Dupa 7 zile am vrut sa venim sa vedem situatia in cartierul nostru .Totul era pazit de armata si nimeni nu avea voie sa intre in oras, decit voluntarii care veneau din toate statele apropiate si armata .
Nu am reusit sa intram spunindu-ni-se ca apa nu s-a retras si inca este periculos. Am reusit totusi sa intram pe o strada apropiata .Era acolo un militar si un grup de vecini care filmau .L-am rugat pe militar sa-mi dea voie sa merg mai aproape, casa mea fiind dupa colt nu puteam vedea altfel.
Am mers pe mijlocul strazi sa nu cad in vreo groapa si cu un bat in mana controlam adincimea apei. Apa era pina la genunchii. Sotul striga:"intoarce-te nu te duce mai departe", si toata lumea tipa dupa mine dar eu nu am intors capul si am continuat sa merg inainte.
In fine am ajuns acasa cu greu si am intrat in curte; sub picioarele mele era numai namol si alunecam dar am reusit sa ma trag pina la fereastra de la usa din curte. Cind am privit inlauntru am vazut numai un dezastru: apa ,nomol si toate intoarse pe dos cum plutisera in apa .Usa era blocata si nu se putea intra si inca era apa inauntru. In curte masa: umbrela, scaunele... toate pluteau prin apa si un scaun se oprise chiar in virful gardului .
Inaltimea apei fusese apa de 4 metri. Crengile copacilor erau cu namol si arse, toate tufele din gradina erau numai namol. M-am intors in strada, unde deja venise politia dupa mine ,dar nu imi pasa ca vazusem casa...si casa mea era in picioare in timp ce altele din jur erau cu mult mai avariate...
M-am linistit mai ales dupa o mustrare a politei care mi-a spus ca nu aveam voie sa intru pentruca apa este contaminata si pot sa fac o infectie... lucru care s-a si intimplat si chiar am facut o rana la picior si dupa aceasta patanie a trebuit sa ma tratez 2 saptamini ca rana se infectase rau.
Au mai trecut citeva zile ... apele sau retras siin sfirsit ne-au dat voie sa intram in casa dar numai pina la ora 6pm. Am inceput sa dam afara tot , dar absolut tot, fiinca toata apa a fost contaminata si in jur erau numai pisici si caini morti. In zona noastra este si o fabrica de piese de avione si ei lucreaza cu ceva chimicale foarte periculoase, asa ca aceste chimicale purtate de ape s-au revarsat in tot cartierul .
Cind am reusit in fine sa intram ,inlauntru era un dezastru si am plins ca la o imormintare .Tot ce aveam mai scump si frumos am pierdut .Aveam peretii din piele stil vitraliu...mobila toata din piele alba .Sotul meu a muncit mult in acesta casa el fiind the designer.Era a doua oara in viata cind pierduseram tot ...si de ce asa ...o stie numai El .
Am inceput munca, caratul afara una cite una si erau grele pline cu apa si namol si ne-au omoritsi amintirile, ca ne legau amintiri de fiecare lucru din casa . Asta este de la Lauro, asta de la Sorin, asta de la Lorenz, Caius si ne era greu sa le aruncam ca pe gunoaie. Am ajuns la fotografii si casete vidio cu cei dragi care nu mai erau...si nu am putut salva nimic, asa ca am plins si iara am plins si iara am plins...
Strada noastra arata ca dupa razboi. Erau munti de mobila, mizerie, dezastru...de neinchipuit...Eram obositi si copii inca nu venise ,si il asteptam sa vina si pe cel mic din Afganistan..Intre timp noi dadusem tot afara ajutati de voluntari si am scos afara peretii interiori si podeaua o lasasem la uscat .
Cind au venit copiii au cumparat materialele si in 2 saptamini am fost deja in casa. De fapt singurii din cartier ca ne era de multe ori frica sa stam mai ales la inceput ca nu aveam lumina iar usile le propteam cu scaune . Hotii deja isi facusera aparitia si vreo 40fusesera prinsi. Multe case erau cu etaj si oamenii aveau lucruri de valoare la etajul de sus . Noi am locuit sus o saptamina fara sa stie cineva ca suntem in casa ca nu aveam voie si ne culcam pe la 2 ,dormeam citeva ore apoi ne sculam si ne apucam iarasi de lucru si asa am reusit ca in 2 saptamini sa fim gata cu cele necesare .
Am uitat sa spun ca una dintre nurori a fost dusa la emergenta ca i-a fost rau din cauza aerului toxic iar Lorenz la fel vomita si avea dureri de stomac .In fine au plecat copii ca ne ajutasera cu ce a fost mai greu .Dar intr-o dimineata ne-am trezit ...cu vermi mari peste noi ,si ieseau din pamint...era ceva nou din cobinatia cu namolul ala contaminat si erau mii de ei peste tot: terasa, ferestrele si strada... totul era negru .
Ce ne facem? Eram singurii din cartier care ne mutasem .Unde sa ne ducem?
Asa ca ne-am pus si ne-am rugat Domnului...",Doamne si astia ni i-ai trimis, dece Doamne?" Toate solutilie ce le-am folosit nu ii putea ucide ca erau cu miile . Dar in dimineta urmatoare cind ne-am trezit, privind pe fereastra am vazut sute de pasari tot...flaminde si negre .
Il strig pe sotul:”Draga vina sa vezi minunea lui Dumnezeu”! In 3 zile nu a mai fost un vIerme nicaieri , toti au disparut . Casa nu era curatata toata mai ramasese la basement si garajul sa il dam cu clor . Dar...ne-am trezit cu un grup care a venit si si ne-a intreabat daca mai avem nevoie sa ne ajute la ceva .Am spus "da, gardul" care era cazut si trebuia sa-l dea afara la gunoi .si basementul .
In timp ce pregateam sa le dau ceva de gustare in duh ceva imi spunea..."Acestea sunt fratii tai”.Asa ca atunci cind au venit la masa (lucru la care nu s-au asteptat ,si chiar s-au lasat rugati), le spun ce mi-a spus Duhul “ voi sunteti fratii mei “... Cu lacrimi apoi ne-am imbratisat si am multumit Domnului pentru acesta surpriza.
A doua simbata au venit 10 persoane si la despartire i-am rugat sa-mi lase adresa bisericii sa pot scrie un card de multumire. Cine credeti ca erau ? Pastorul, diaconul, sotia diaconului si inca citeva persoane .Venisera de la o distanta de 100 de mile.
Ce minunat Tata avem! Pe-deasupra eram cu toate terminate dar inca nu totul .Vecinii mei s-au mutat dupa un an, si au locuit in rulote si chiar si astazi avem case parasite care nu se mai pot repara .Noi ajusesem sa fim invidiati de toti .
Intr-o zi a venit un ispector sa inspecteze casa ,si ne-a spus ca ne va mai da ceva bani de la guvern .Dar cind am aplicat actele ni s-a spus ca nu ne da mai ales ca noi terminaseram casa si spuneau ca nu mai au bani sa ne mai dea .Noi nu am avut asigurare decit pentru foc nu pentru inundatii .
A mai trecut un timp si intr-o dupa amiaza la adunare pastorul anunta ...daca mai este cineva care are de reparat ceva in casa sa aplice pentru ca guvernul a mai aprobat ceva fonduri. Am luat aplicatia dar 2 saptamini am stat cu ea in buzunar ca fam.mi-a spus:” Mama nu iti mai da nimic." Eu totusi am aplicat .M-am trezit cu un alt inspector sa fotografiaza tot ce se mai putea repara .In casa, afara ,ferestre ca ne miram ce pozeaza atita ca noi nu l-am chemat pentru asta cidoar bucataria ca era florul rupt se lasasem mult in jos.
La o alta saptamina au venit 12 persoane ,strada era plinade masini ale companiilor care venise sa ofere pretul si 3inspector...Ni s-a spus ca in 2 saptamini va incepelucrarea ,dar nu stiam care lucrare cu ce incepe! Au venit si mi-au facut peretii noi la bucatarie ,dusumeaua noua ,toate ferestrele la casa schimbate ,toate firele electrice schimbate ,mi-au bagat izolatie la toata casa ,tevile de apaizolate ,plus ca mi-au schimbat si acopersiul .
Domnul mi-adat o casa nou ,cind nici nu ma asteptam .Daca stiam de la inceput ca dupa nor vine soare nu mai plingeam dupa gunoaie. Astazi am totul nou. Slavit sa fie Domnul! Fara sa am asigurare . Domnul a facut sa mi se repare casa si sa am o casa mai frumoasa ca inainte ,mai durabila si mai calduroasa .Nu avem cuvinte sa-I multumim Domnului .
Doamne ajuta-ne sa fim crestini credinciosi in rugacinue si consacrare !
In anul 2006 28 Iunie am fost inundata . Am sa povestesc citeva minuni pe care Le-a facut Dumnezeu cu acesta ocazie. Am fost treziti cu mari bubuituri in usa, speriati am coborit; deschid usa si in fata usii un grup de persoane care tipau:
-repede, repede ca vin apele.
Nu am putut lua cu noi nimic, nici medicamentele; am strigat la sotul si nepotica de 5 ani sa coboare repede ca santem in pericol !
Ne-am urcat in masina si cu lacrimi in ochi am parasit casa noastra. In drum abia ne-am trezit ca nu luasem medicamentele dar cind sotul s-a intors deja apa era mare si curtea plina si apa continua sa vina cu mare viteza .
Dupa 7 zile am vrut sa venim sa vedem situatia in cartierul nostru .Totul era pazit de armata si nimeni nu avea voie sa intre in oras, decit voluntarii care veneau din toate statele apropiate si armata .
Nu am reusit sa intram spunindu-ni-se ca apa nu s-a retras si inca este periculos. Am reusit totusi sa intram pe o strada apropiata .Era acolo un militar si un grup de vecini care filmau .L-am rugat pe militar sa-mi dea voie sa merg mai aproape, casa mea fiind dupa colt nu puteam vedea altfel.
Am mers pe mijlocul strazi sa nu cad in vreo groapa si cu un bat in mana controlam adincimea apei. Apa era pina la genunchii. Sotul striga:"intoarce-te nu te duce mai departe", si toata lumea tipa dupa mine dar eu nu am intors capul si am continuat sa merg inainte.
In fine am ajuns acasa cu greu si am intrat in curte; sub picioarele mele era numai namol si alunecam dar am reusit sa ma trag pina la fereastra de la usa din curte. Cind am privit inlauntru am vazut numai un dezastru: apa ,nomol si toate intoarse pe dos cum plutisera in apa .Usa era blocata si nu se putea intra si inca era apa inauntru. In curte masa: umbrela, scaunele... toate pluteau prin apa si un scaun se oprise chiar in virful gardului .
Inaltimea apei fusese apa de 4 metri. Crengile copacilor erau cu namol si arse, toate tufele din gradina erau numai namol. M-am intors in strada, unde deja venise politia dupa mine ,dar nu imi pasa ca vazusem casa...si casa mea era in picioare in timp ce altele din jur erau cu mult mai avariate...
M-am linistit mai ales dupa o mustrare a politei care mi-a spus ca nu aveam voie sa intru pentruca apa este contaminata si pot sa fac o infectie... lucru care s-a si intimplat si chiar am facut o rana la picior si dupa aceasta patanie a trebuit sa ma tratez 2 saptamini ca rana se infectase rau.
Au mai trecut citeva zile ... apele sau retras siin sfirsit ne-au dat voie sa intram in casa dar numai pina la ora 6pm. Am inceput sa dam afara tot , dar absolut tot, fiinca toata apa a fost contaminata si in jur erau numai pisici si caini morti. In zona noastra este si o fabrica de piese de avione si ei lucreaza cu ceva chimicale foarte periculoase, asa ca aceste chimicale purtate de ape s-au revarsat in tot cartierul .
Cind am reusit in fine sa intram ,inlauntru era un dezastru si am plins ca la o imormintare .Tot ce aveam mai scump si frumos am pierdut .Aveam peretii din piele stil vitraliu...mobila toata din piele alba .Sotul meu a muncit mult in acesta casa el fiind the designer.Era a doua oara in viata cind pierduseram tot ...si de ce asa ...o stie numai El .
Am inceput munca, caratul afara una cite una si erau grele pline cu apa si namol si ne-au omoritsi amintirile, ca ne legau amintiri de fiecare lucru din casa . Asta este de la Lauro, asta de la Sorin, asta de la Lorenz, Caius si ne era greu sa le aruncam ca pe gunoaie. Am ajuns la fotografii si casete vidio cu cei dragi care nu mai erau...si nu am putut salva nimic, asa ca am plins si iara am plins si iara am plins...
Strada noastra arata ca dupa razboi. Erau munti de mobila, mizerie, dezastru...de neinchipuit...Eram obositi si copii inca nu venise ,si il asteptam sa vina si pe cel mic din Afganistan..Intre timp noi dadusem tot afara ajutati de voluntari si am scos afara peretii interiori si podeaua o lasasem la uscat .
Cind au venit copiii au cumparat materialele si in 2 saptamini am fost deja in casa. De fapt singurii din cartier ca ne era de multe ori frica sa stam mai ales la inceput ca nu aveam lumina iar usile le propteam cu scaune . Hotii deja isi facusera aparitia si vreo 40fusesera prinsi. Multe case erau cu etaj si oamenii aveau lucruri de valoare la etajul de sus . Noi am locuit sus o saptamina fara sa stie cineva ca suntem in casa ca nu aveam voie si ne culcam pe la 2 ,dormeam citeva ore apoi ne sculam si ne apucam iarasi de lucru si asa am reusit ca in 2 saptamini sa fim gata cu cele necesare .
Am uitat sa spun ca una dintre nurori a fost dusa la emergenta ca i-a fost rau din cauza aerului toxic iar Lorenz la fel vomita si avea dureri de stomac .In fine au plecat copii ca ne ajutasera cu ce a fost mai greu .Dar intr-o dimineata ne-am trezit ...cu vermi mari peste noi ,si ieseau din pamint...era ceva nou din cobinatia cu namolul ala contaminat si erau mii de ei peste tot: terasa, ferestrele si strada... totul era negru .
Ce ne facem? Eram singurii din cartier care ne mutasem .Unde sa ne ducem?
Asa ca ne-am pus si ne-am rugat Domnului...",Doamne si astia ni i-ai trimis, dece Doamne?" Toate solutilie ce le-am folosit nu ii putea ucide ca erau cu miile . Dar in dimineta urmatoare cind ne-am trezit, privind pe fereastra am vazut sute de pasari tot...flaminde si negre .
Il strig pe sotul:”Draga vina sa vezi minunea lui Dumnezeu”! In 3 zile nu a mai fost un vIerme nicaieri , toti au disparut . Casa nu era curatata toata mai ramasese la basement si garajul sa il dam cu clor . Dar...ne-am trezit cu un grup care a venit si si ne-a intreabat daca mai avem nevoie sa ne ajute la ceva .Am spus "da, gardul" care era cazut si trebuia sa-l dea afara la gunoi .si basementul .
In timp ce pregateam sa le dau ceva de gustare in duh ceva imi spunea..."Acestea sunt fratii tai”.Asa ca atunci cind au venit la masa (lucru la care nu s-au asteptat ,si chiar s-au lasat rugati), le spun ce mi-a spus Duhul “ voi sunteti fratii mei “... Cu lacrimi apoi ne-am imbratisat si am multumit Domnului pentru acesta surpriza.
A doua simbata au venit 10 persoane si la despartire i-am rugat sa-mi lase adresa bisericii sa pot scrie un card de multumire. Cine credeti ca erau ? Pastorul, diaconul, sotia diaconului si inca citeva persoane .Venisera de la o distanta de 100 de mile.
Ce minunat Tata avem! Pe-deasupra eram cu toate terminate dar inca nu totul .Vecinii mei s-au mutat dupa un an, si au locuit in rulote si chiar si astazi avem case parasite care nu se mai pot repara .Noi ajusesem sa fim invidiati de toti .
Intr-o zi a venit un ispector sa inspecteze casa ,si ne-a spus ca ne va mai da ceva bani de la guvern .Dar cind am aplicat actele ni s-a spus ca nu ne da mai ales ca noi terminaseram casa si spuneau ca nu mai au bani sa ne mai dea .Noi nu am avut asigurare decit pentru foc nu pentru inundatii .
A mai trecut un timp si intr-o dupa amiaza la adunare pastorul anunta ...daca mai este cineva care are de reparat ceva in casa sa aplice pentru ca guvernul a mai aprobat ceva fonduri. Am luat aplicatia dar 2 saptamini am stat cu ea in buzunar ca fam.mi-a spus:” Mama nu iti mai da nimic." Eu totusi am aplicat .M-am trezit cu un alt inspector sa fotografiaza tot ce se mai putea repara .In casa, afara ,ferestre ca ne miram ce pozeaza atita ca noi nu l-am chemat pentru asta cidoar bucataria ca era florul rupt se lasasem mult in jos.
La o alta saptamina au venit 12 persoane ,strada era plinade masini ale companiilor care venise sa ofere pretul si 3inspector...Ni s-a spus ca in 2 saptamini va incepelucrarea ,dar nu stiam care lucrare cu ce incepe! Au venit si mi-au facut peretii noi la bucatarie ,dusumeaua noua ,toate ferestrele la casa schimbate ,toate firele electrice schimbate ,mi-au bagat izolatie la toata casa ,tevile de apaizolate ,plus ca mi-au schimbat si acopersiul .
Domnul mi-adat o casa nou ,cind nici nu ma asteptam .Daca stiam de la inceput ca dupa nor vine soare nu mai plingeam dupa gunoaie. Astazi am totul nou. Slavit sa fie Domnul! Fara sa am asigurare . Domnul a facut sa mi se repare casa si sa am o casa mai frumoasa ca inainte ,mai durabila si mai calduroasa .Nu avem cuvinte sa-I multumim Domnului .
Doamne ajuta-ne sa fim crestini credinciosi in rugacinue si consacrare !
CONCURS 4. CE MI-A FACUT MIE DOMNUL
Different has left a new comment on your post "CE MI-A FACUT MIE DOMNUL!": Era o zi obişnuită de ianuarie.
Eu eram la şcoală, iar ultima oră din ziua aceea era istoria.Profesorul o asculta pe una dintre colegele mele, iar nouă nu ne putea capta atenţia, fiindcă ne zbura gândul doar la cum să ajungem mai repede acasă.
Mă uitam la desenele realizate de colega mea de bancă, Giulia. Ea obişnuia să se întâlnească cu o gaşcă de copii de vârsta noastră, cu care făcea tot felul de lucruri interzise, iar la şcoală, nu o dată, aprinsese bricheta în bancă şi o ţinea să ardă lemnul băncii doar aşa, din teribilism sau plictiseală.
Mă rugam de multe ori pentru ea, ca Dumnezeu să îi vorbească, dar parcă nu vedeam nicio schimbare.Preţ de câteva clipe, am privit în tăcere desenele ei, apoi am tras aer adânc în piept şi am întrebat-o: "Giulia, crezi că există Dumnezeu?" Ea mi-a răspuns după un moment de gândire: "Parţial, da, însă sunt multe lucruri controversate în legătură cu acest subiect. Am văzut un film în care erau prezentate dovezi că au existat mai multe persoane cu numele Isus, care au fost crucificate şi au înviat a treia zi."
Am început atunci să-i explic că Satan ştie că Isus a murit pentru păcatele lumii şi că doar prin El avem mântuire şi vrea să pună în umbră acest adevăr. El oferă mai multe variante, ca să-i inducă pe oameni în eroare.
Profesorul a remarcat că vorbeam cu colega de bancă şi m-a ridicat în picioare. Mi-a cerut să repet întrebarea pe care o pusese el şi să răspund la ea, că dacă nu îmi dă 3. Poate pentru unii un 3 nu ar fi însemnat nimic, dar pentru mine era o ameninţare reală, fiindcă aveam nevoie de medie mare pentru admiterea la liceu.
Eu nu ştiam întrebarea, am tăcut două secunde, o colegă mi-a şoptit-o, am spus cu voce tare întrebarea, dar nu ştiam răspunsul la ea, aşa că s-a lăsat o linişte apăsătoare. Profesorul le-a cerut tuturor colegilor să deschidă cartea de istorie şi să caute răspunsul la întrebare.
În sinea mea, îmi repetam: "Doamne, ştiu că Tu îmi vei da răspunsul, că Tu mă iubeşti şi le porţi de grijă celor ce sunt ai Tăi."Colega ce era în picioare spunea în continuare lecţia, iar eu cu ceilalţi 24 de colegi căutam în manual răspunsul cerut.
Dintr-o dată, am întrerupt-o pe colega ce vorbea şi am dat răspunsul pe care-l găsisem chiar în secunda aceea. Profesorul se arătă mulţumit şi îmi ceru să mă aşez. Am răsuflat uşurată. Scăpasem fără să încasez un 3.
Seara, am participat la programul de tineret de la biserică. În timp ce eram acolo, am primit un telefon care m-a luat prin surprindere. Giulia îmi spunea că era în faţa bisericii, în frig, şi că voia să intre, ca să se încălzească. Nu mai fusese niciodată la biserică.A intrat, a stat până la capăt, iar la ieşire mi-a spus că i-a plăcut foarte mult şi că vrea să vină cu mine şi data viitoare.
Mi s-a părut incredibil cum a lucrat Dumnezeu şi cum a găsit cu cale să-mi răspundă la rugăciunile făcute pentru Giulia. Pentru un motiv atât de neaşteptat, din cauza frigului, Giulia intrase în biserică şi fusese mişcată de cele auzite.
I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru dragostea Lui faţă de mine şi pentru răspunsul Lui. A fost pentru mine o zi deosebit de preţioasă!...
Eu eram la şcoală, iar ultima oră din ziua aceea era istoria.Profesorul o asculta pe una dintre colegele mele, iar nouă nu ne putea capta atenţia, fiindcă ne zbura gândul doar la cum să ajungem mai repede acasă.
Mă uitam la desenele realizate de colega mea de bancă, Giulia. Ea obişnuia să se întâlnească cu o gaşcă de copii de vârsta noastră, cu care făcea tot felul de lucruri interzise, iar la şcoală, nu o dată, aprinsese bricheta în bancă şi o ţinea să ardă lemnul băncii doar aşa, din teribilism sau plictiseală.
Mă rugam de multe ori pentru ea, ca Dumnezeu să îi vorbească, dar parcă nu vedeam nicio schimbare.Preţ de câteva clipe, am privit în tăcere desenele ei, apoi am tras aer adânc în piept şi am întrebat-o: "Giulia, crezi că există Dumnezeu?" Ea mi-a răspuns după un moment de gândire: "Parţial, da, însă sunt multe lucruri controversate în legătură cu acest subiect. Am văzut un film în care erau prezentate dovezi că au existat mai multe persoane cu numele Isus, care au fost crucificate şi au înviat a treia zi."
Am început atunci să-i explic că Satan ştie că Isus a murit pentru păcatele lumii şi că doar prin El avem mântuire şi vrea să pună în umbră acest adevăr. El oferă mai multe variante, ca să-i inducă pe oameni în eroare.
Profesorul a remarcat că vorbeam cu colega de bancă şi m-a ridicat în picioare. Mi-a cerut să repet întrebarea pe care o pusese el şi să răspund la ea, că dacă nu îmi dă 3. Poate pentru unii un 3 nu ar fi însemnat nimic, dar pentru mine era o ameninţare reală, fiindcă aveam nevoie de medie mare pentru admiterea la liceu.
Eu nu ştiam întrebarea, am tăcut două secunde, o colegă mi-a şoptit-o, am spus cu voce tare întrebarea, dar nu ştiam răspunsul la ea, aşa că s-a lăsat o linişte apăsătoare. Profesorul le-a cerut tuturor colegilor să deschidă cartea de istorie şi să caute răspunsul la întrebare.
În sinea mea, îmi repetam: "Doamne, ştiu că Tu îmi vei da răspunsul, că Tu mă iubeşti şi le porţi de grijă celor ce sunt ai Tăi."Colega ce era în picioare spunea în continuare lecţia, iar eu cu ceilalţi 24 de colegi căutam în manual răspunsul cerut.
Dintr-o dată, am întrerupt-o pe colega ce vorbea şi am dat răspunsul pe care-l găsisem chiar în secunda aceea. Profesorul se arătă mulţumit şi îmi ceru să mă aşez. Am răsuflat uşurată. Scăpasem fără să încasez un 3.
Seara, am participat la programul de tineret de la biserică. În timp ce eram acolo, am primit un telefon care m-a luat prin surprindere. Giulia îmi spunea că era în faţa bisericii, în frig, şi că voia să intre, ca să se încălzească. Nu mai fusese niciodată la biserică.A intrat, a stat până la capăt, iar la ieşire mi-a spus că i-a plăcut foarte mult şi că vrea să vină cu mine şi data viitoare.
Mi s-a părut incredibil cum a lucrat Dumnezeu şi cum a găsit cu cale să-mi răspundă la rugăciunile făcute pentru Giulia. Pentru un motiv atât de neaşteptat, din cauza frigului, Giulia intrase în biserică şi fusese mişcată de cele auzite.
I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru dragostea Lui faţă de mine şi pentru răspunsul Lui. A fost pentru mine o zi deosebit de preţioasă!...
28 January 2009
ECONOMIA LUMII SI...PERSPECTIVA MEA!!!
Azi dimineata in drum spre lucru m-am oprit la Laura sa-mi beau cafeaua. Din "vorba-n vorba" …(imi place expresia asta veche…asta inseamna ca mai comunicam intre noi)…mi-a spus ca au aratat la "News" ultima tragedie - o familie din Los Angeles, cu 5 copii toti morti. Se pare ca mama si tata au pierdut joburile si au decis sa iasa din incurcatura omorindu-si copii si apoi omorindu-se si ei.
Asemenea situatii te lasa fara cuvinte. Nu exista absolut nici un sens , nici o logica nici o intelegere intr-un asemenea comportament. Chiar atit de mult sa fi pus boarfele astea care le avem stapinire pe noi?
Imi amintesc cind am plecat din Romania fiecare cu cite o valiza , si majoritatea fara sa cunoastem engleza si unii fara sa avem rude in tara asta. Imi amintesc cum am hotarit ce trebuie pus in valize; imi amintesc ca printre primele lucruri care si-au gasit loc in valiza au fost Biblia, Cartea si caietul de cintari si albumele. Asta era tot ce luam cu noi din trecut. Apoi strictul necesar…ciorapi si alte lucruri absolut indispensabile. Mi-mintesc ca toate lucrurile fufu…si care desi scumpe nu erau necesare, au ramas afara din valize, iar in valize si-au luat locul lucrurile cele mai ieftine si mai putin decorative…cele ce ne ajutau cu adevarat sa traim.
Mi-am zis…dar daca ajung din nou la doua valize…e posibil? Dar evreii cum au calatorit 40 de ani? Sintem calatori…ne indreptam spre alte tarmuri. Nu ca mi-as da bucuroasa casa pentru care am muncit…sau oala aia pe care o folosesc cel mai mult…sau computerul…sau portofelul cu carnetul de conducere si vizele...Dar daca pina la urma ar trebui sa caut dupa valiza…cum o fi?
As regreta sa pierd ce am, poate mai mult pentru copii mei decit pentru mine, dar in nici un caz nu mi-as pune capat zilelor. Cind esti copilul Lui Dumnezeu altele sint perspectivele ce le ai, ai un set de valori diferit de restul lumii; sau cel putin ar trebui sa-l ai. M-am gindit ca n-o sa mai primesc atita mail…yeah…si nici biluri…La gindul asta aproape ca ma entuziasmez. Evreii au trait in corturi…Hmmm…n-am fost de mult camping…si o vacanta nu mi-ar strica!!!
Se poate traii si asa? Bineinteles ca se poate. Si atunci de ce anume ne temem? Ce ne stresam asa tare?
La urma urmei imi pare bine ca am fost cindva un emigrant. Am o intelegere realistica a vietii. Criza asta economica nu-mi poate face nimic chiar daca imi ia tot ce am…ca ce e mai important port in mine, iar restul necesar...intra tot intr-o valiza…si o sa ma descurc, ca m-am descurcat si alta data. Si cred ca ma duc sa-mi cumpar o bicicleta cu trei roate…si un cos…si am sa-i pun si un steag…sau doua: unul tricolor si unul american, sa se stie ca-s a doua oara emigranta...
Asemenea situatii te lasa fara cuvinte. Nu exista absolut nici un sens , nici o logica nici o intelegere intr-un asemenea comportament. Chiar atit de mult sa fi pus boarfele astea care le avem stapinire pe noi?
Imi amintesc cind am plecat din Romania fiecare cu cite o valiza , si majoritatea fara sa cunoastem engleza si unii fara sa avem rude in tara asta. Imi amintesc cum am hotarit ce trebuie pus in valize; imi amintesc ca printre primele lucruri care si-au gasit loc in valiza au fost Biblia, Cartea si caietul de cintari si albumele. Asta era tot ce luam cu noi din trecut. Apoi strictul necesar…ciorapi si alte lucruri absolut indispensabile. Mi-mintesc ca toate lucrurile fufu…si care desi scumpe nu erau necesare, au ramas afara din valize, iar in valize si-au luat locul lucrurile cele mai ieftine si mai putin decorative…cele ce ne ajutau cu adevarat sa traim.
Mi-am zis…dar daca ajung din nou la doua valize…e posibil? Dar evreii cum au calatorit 40 de ani? Sintem calatori…ne indreptam spre alte tarmuri. Nu ca mi-as da bucuroasa casa pentru care am muncit…sau oala aia pe care o folosesc cel mai mult…sau computerul…sau portofelul cu carnetul de conducere si vizele...Dar daca pina la urma ar trebui sa caut dupa valiza…cum o fi?
As regreta sa pierd ce am, poate mai mult pentru copii mei decit pentru mine, dar in nici un caz nu mi-as pune capat zilelor. Cind esti copilul Lui Dumnezeu altele sint perspectivele ce le ai, ai un set de valori diferit de restul lumii; sau cel putin ar trebui sa-l ai. M-am gindit ca n-o sa mai primesc atita mail…yeah…si nici biluri…La gindul asta aproape ca ma entuziasmez. Evreii au trait in corturi…Hmmm…n-am fost de mult camping…si o vacanta nu mi-ar strica!!!
Se poate traii si asa? Bineinteles ca se poate. Si atunci de ce anume ne temem? Ce ne stresam asa tare?
La urma urmei imi pare bine ca am fost cindva un emigrant. Am o intelegere realistica a vietii. Criza asta economica nu-mi poate face nimic chiar daca imi ia tot ce am…ca ce e mai important port in mine, iar restul necesar...intra tot intr-o valiza…si o sa ma descurc, ca m-am descurcat si alta data. Si cred ca ma duc sa-mi cumpar o bicicleta cu trei roate…si un cos…si am sa-i pun si un steag…sau doua: unul tricolor si unul american, sa se stie ca-s a doua oara emigranta...
INAUGURAREA LUI OBAMA
.jpg)
Din cei 1.4 milioane de participanti la Inaugurarea lui Obama...numai 14 persoane au lipsit de la munca.
DESPRE EXIGENTA...OBOSEALA...SI SFATUL UNUI PRIETEN...
Romana
anto
1. Exigent ≠ indulgent, tolerant, liberal, îngăduitor
dex98
2. EXIG'ENT, -Ă, exigenţi, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictete, corectitudine de la alţii (si de la sine însusi) în privinţa îndeplinirii unei datorii; pretentios. - Din. fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.
dor
3. exig'ent adj. m., pl. exig'enţi; f. sg. exig'entă, pl. exig'ente
nodex
4. EXIG'EN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane si despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; aspru; dur; sever. 2) Care manifestă grijă sporită si corectitudine în îndeplinirea anumitor obligaţii
sino
5. EXIG'ENT adj. 1. pretenţios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. v. constiincios
Fratele Wunbrand se pare ca a suferit mult cu picioarele .Nu cunosc amanunte . Mi-a placut ce a spus o data si anume : sa nu judecam pe nimeni ca se vaita de picioare pana nu am umblat cu bocancii lui. Mi s-a parut tare adevarat lucrul acesta. Nu poti sti de ce cineva nu poate face un lucru si te apuci sa-l critici fara a sti cat ai face tu in situatia si cu puterile si conjunctura in care se afla acesta…In Biblie suntem indemnati sa nu judecam…asa ca daca altii o fac treaba lor nu avem de ce sa fim severi cu noi exagerat atunci cand nu putem ceva. Sa fi exigent atunci cand poti dar din comoditate nu o faci dar atunci cand esti rupt de oboseala nu ar trebui sa te judeci asa aspru ci sa te asezi si sa te odihnesti .
Am cautat cateva “medicamente” de la “Doctorul nostru” de familie si iata ce am gasit pentru oboseala:
Isaia 40:28-31 "Nu stii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vesnic, Domnul a facut marginile pamantului. El nu oboseste, nici nu osteneste; priceperea Lui nu poate fi patrunsa. El da tarie celui obosit, si mareste puterea celui ce cade in lesin. Flacaii obosesc si ostenesc, chiar tinerii se clatina; dar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla, si nu ostenesc."
2Co 12:9-10 Si El mi-a zis: ,,Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.`` Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos sa ramana in mine. De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare.
Isaia 41:10 …nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.
1Cron.28:20 David a zis fiului sau Solomon: ,,Intareste-te, imbarbateaza-te, si lucreaza; nu te teme, si nu te spaimanta. Caci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lasa, nici nu te va parasi, pana se va ispravi toata lucrarea pentru slujba Casei Domnului.
1Cron.29:18 Doamne, Dumnezeul parintilor nostri Avraam, Isaac si Israel! Tine totdeauna in inima poporului Tau aceste porniri si aceste ganduri, si intareste-i inima in Tine.
2Co 4:16 De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru din launtru se innoieste din zi in zi.
2 Cor.5:1-10 "Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer dela Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vecinica. Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc, negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti desbracati de el. Chiar in cortul acesta deci, gemem apasati; nu ca dorim sa fim desbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata. Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Asa dar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, - pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. - Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.
2Corinteni 4. 8. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;9. prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
Luca 12:4. Va spun voua, prietenii Mei: Sa nu va temeti de cei ce ucid trupul, si dupa aceea nu mai pot face nimic. 5. Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti. 6. Nu se vand oare cinci vrabii cu doi bani? Totus, niciuna din ele nu este uitata inaintea lui Dumnezeu. 7. Si chiar perii din cap, toti va sunt numarati. Deci sa nu va temeti: voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.
anto
1. Exigent ≠ indulgent, tolerant, liberal, îngăduitor
dex98
2. EXIG'ENT, -Ă, exigenţi, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictete, corectitudine de la alţii (si de la sine însusi) în privinţa îndeplinirii unei datorii; pretentios. - Din. fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.
dor
3. exig'ent adj. m., pl. exig'enţi; f. sg. exig'entă, pl. exig'ente
nodex
4. EXIG'EN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane si despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; aspru; dur; sever. 2) Care manifestă grijă sporită si corectitudine în îndeplinirea anumitor obligaţii
sino
5. EXIG'ENT adj. 1. pretenţios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. v. constiincios
Fratele Wunbrand se pare ca a suferit mult cu picioarele .Nu cunosc amanunte . Mi-a placut ce a spus o data si anume : sa nu judecam pe nimeni ca se vaita de picioare pana nu am umblat cu bocancii lui. Mi s-a parut tare adevarat lucrul acesta. Nu poti sti de ce cineva nu poate face un lucru si te apuci sa-l critici fara a sti cat ai face tu in situatia si cu puterile si conjunctura in care se afla acesta…In Biblie suntem indemnati sa nu judecam…asa ca daca altii o fac treaba lor nu avem de ce sa fim severi cu noi exagerat atunci cand nu putem ceva. Sa fi exigent atunci cand poti dar din comoditate nu o faci dar atunci cand esti rupt de oboseala nu ar trebui sa te judeci asa aspru ci sa te asezi si sa te odihnesti .
Am cautat cateva “medicamente” de la “Doctorul nostru” de familie si iata ce am gasit pentru oboseala:
Isaia 40:28-31 "Nu stii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vesnic, Domnul a facut marginile pamantului. El nu oboseste, nici nu osteneste; priceperea Lui nu poate fi patrunsa. El da tarie celui obosit, si mareste puterea celui ce cade in lesin. Flacaii obosesc si ostenesc, chiar tinerii se clatina; dar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla, si nu ostenesc."
2Co 12:9-10 Si El mi-a zis: ,,Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.`` Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos sa ramana in mine. De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare.
Isaia 41:10 …nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.
1Cron.28:20 David a zis fiului sau Solomon: ,,Intareste-te, imbarbateaza-te, si lucreaza; nu te teme, si nu te spaimanta. Caci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lasa, nici nu te va parasi, pana se va ispravi toata lucrarea pentru slujba Casei Domnului.
1Cron.29:18 Doamne, Dumnezeul parintilor nostri Avraam, Isaac si Israel! Tine totdeauna in inima poporului Tau aceste porniri si aceste ganduri, si intareste-i inima in Tine.
2Co 4:16 De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru din launtru se innoieste din zi in zi.
2 Cor.5:1-10 "Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer dela Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vecinica. Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc, negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti desbracati de el. Chiar in cortul acesta deci, gemem apasati; nu ca dorim sa fim desbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata. Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Asa dar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, - pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. - Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.
2Corinteni 4. 8. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;9. prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
Luca 12:4. Va spun voua, prietenii Mei: Sa nu va temeti de cei ce ucid trupul, si dupa aceea nu mai pot face nimic. 5. Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti. 6. Nu se vand oare cinci vrabii cu doi bani? Totus, niciuna din ele nu este uitata inaintea lui Dumnezeu. 7. Si chiar perii din cap, toti va sunt numarati. Deci sa nu va temeti: voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.
27 January 2009
VERSETUL PENTRU ZIUA TA DE NASTERE
Biblia are un verset special pentru ziua de nastere a fiecaruia...Poti sa te uiti sa vezi care este al tau...
Asta este versetul meu:
Romans 8:16 NIV
"The Spirit himself testifies with our spirit that we are God's children."
"Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca sintem copii ai Lui Dumnezeu"
Did you know that the Bible has a special verse for everyone's birthday? Look up your verse now... http://WWW.birthverse.Com/mybirthverse.cfm
Asta este versetul meu:
Romans 8:16 NIV
"The Spirit himself testifies with our spirit that we are God's children."
"Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca sintem copii ai Lui Dumnezeu"
Did you know that the Bible has a special verse for everyone's birthday? Look up your verse now... http://WWW.birthverse.Com/mybirthverse.cfm
PRETUL UNUI BILET DE FILM...
THE PRICE OF ADMISSION
de Jim Toombs
traducere Rodica Botan
1 IOAN 5:19
"Stim ca sintem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau>"
Imi plac filmele. Eu fac parte din generatia primelor filme video. Televizorul si cu mine ne-am petrecut copilaria impreuna. Primul nostru set de televizor avea un ecran de 7 inch, si -mi amintesc cum Mama si Tata chemau vecinii sa vina sa se uite la televizor. Casa era asa de mica ca au pus televizorul in fereastra din fata si toata lumea se aduna afara pe gazon sa priveasca cum danseaza imaginile albe si negre pe ecran.
Ca adolescent, am memorizat ghidul TV. Mi-ai fi spus ce vrei sa vezi si puteam sa-ti spun seara, timpul, canalul, care erau artistii, si in majoritatea cazurilor eram in stare sa-ti fedonez si citeva masurti din cintecul tematic . Imi place televizorul la nebunie. Imi plac aparitiile astea luminoase pe ecran atit de mult incit mi-am ales clase sa studiez in radio, TV si film. Transferindu-mi dragostea de la televizor la film, am graduat ca student la film.
Pe vremea aia credeam ca este vital pentru mine sa vad filmele cele mai recente. In special cele care erau importante, sau cele care erau discutabile si stirneau contraverse.
Imi amintesc cit de important si matur ma simteam in college cind vedeam filme pentru clase ca obiect de studiu, cind altii se duceau la filme doar pentru distractie. Cu cit erau mai iesite din comun sau mai obscure, cu atit imi placea mai mult."Easy Rider" de pilda a fost un studiu elocvent in clasa de valori traditionale lovindu-se de noua influenta "counterculture" (impotriva culturii) ." Who`s Afraid of Virginia Woolf" a fost un film care iti dadea senzatia ca vezi inauntru casatoriei sub stare de ebrietate si balonata a lui Burton si Taylor.Filmele straine ale lui Fellini si Kurosawa au fost mai dificile din cauza ca trebuia sa citesc traducerea. Dar nici unul nu m-a urmarit si nu m-a angajat asa cum a facut-o Bergman in "Seventh Seal", care si-a avut climaxul intr-o partida de sah medieval intre un protagonist auster de rang inalt (jucat de Max von Sydow) si insasi Moartea.
Undeva insa, mai tirziu, lucrurile s-au schimbat. Sistemul de control (the movie rating system) a fost inaugurat in Hollywood ca sa ocoleasca cenzura Washingtonului. Pina si PG movies au inceput sa foloseasca injuratura din 4 litere. In 1939, "Gone with the wind" a avut pe toata durata filmului o singura injuratura. Anul trecut, unul dintre filmele majore care au fost considerate pentru Oscar a avut 400 de injuraturi.. In zilele de azi, toata lumea injura in filme, chiar si copii mici. Se pare ca Hollywoodul se distreaza lasind vocile inocente sa rosteasca obscenitati...si din ce spun mai multe dintr-aia le place mai tare. Scopul? Spun ei ca vor sa expuna realitatea - ca asa vorbesc copii din ziua de astazi. Eu am indoieli , mai degraba cred ca se straduiesc sa aiba acces si sa fie atragatori maselor tinere.
Nuditatea, cindva ascunsa in scurte imagini si partial ascunzind femeia, acum si-a facut loc adinc si statornic in filmele PG-13. Filmele X rated includ cel putin unul...sau cu darnicie chiar peste... citeva gratuitati, scene de sex intens.
Iar relatiile sexuale in filme nu sint doar usor strecurate...prin anii 70 ele erau doar sugerate, pe cind acum sint aratate in detalii crude...pline de pasiuni puternice. Scenele sint din ce in ce mai perverte si includ sadomasochism, homosexualitate si mai multi parteneri.
Si toate aceste filme sint din ce in ce mai accesibile pentru copii nostrii. De fapt, copii nostrii vad aspecte ale sexualitatii umane pe care unii dintre noi cu nici un chip nu le-am discuta cu ei, sau cu altcineva...
In timp ce sexualitatea este din ce in ce mai pornografica, violenta pare a fi o ingrijorare tot atit de mare. Filmele arata exemple grafice de crime, tortura, molestari, dismemberment, brutalitate, cruzime si o nebunie generala in mai toate filmele care sint proiectate in directia audientei tinere si impresionabile. Asa de putin este lasat imaginatiei, in timp ce bucati din corpul cuiva si scirbosenii trec una dupa alta pe ecranele filmelor. Exista chiar "specialitati de genul asta -B class movies-"splatter pictures".
Copii mai vad si obscenitati si violenta explicida. Un film facut indeosebi pentru copii este "Terminator II", si "Robocop" si chiar "Batman Returns". Stiti de unde stiu ca sint facute ca sa prinda la copii tineri? Cine sint cei care isi au eroii si jucariile si alte figurine cu care se joaca dintre personajele filmelor respective? Si de ce oare cei care fac jucarii creaza aceste jucarii daca nu pentruca filmele creaza o cerinta, un market pentru ele? Cererile marketului nu sint facute de parinti care spun copiilor ce filme au vazut, dar de copii care au vazut ei insisi aceste filme.
Dar, unde vreau sa ajung cu acest subiect...ce anume gasesc in toate astea pentru un crestin...pentru mine in special? Punctul meu de discutie este asa cum caracterul din desenele animate cu Pogo spune "Am vazut pe dusman...si dusmanul sintem noi".
Vedeti, eu vizionez aceste filme...si multi dintre voi le vedeti. Noi sintem marketul. Noi cream cerintele pentru ceea ce creaza Hollywoodul. De ce? Poate pentruca degradarea acestui produs...filmul...s-a facut treptat si noi am avut tendinta ca de fiecare data cind ni s-a parut ca nu e chiar bine...sa ignoram. Poate pentruca imaginile sint placute ochilor. Si poate pentruca rationalizez. Imi spun mie insumi...este ok. Doar sint numai filme. Doar este numai o fantezie...este doar de distractie. Eu pot sa vad fara probleme. Doar nu fac rau la nimeni!!!
Dar uite ce-am aflat acu citeva zile...
Mi-e rusine sa va spun ce film am vazut. Si nici n-o sa puteti aprecia ce va spun decit daca vedeti filmul. Filmul a fost "Basic Instincts" cu Michael Douglas. Tatal lui, Kirk Douglas, a fost unul din actorii mei favoriti cind eram un copil. Michael, fiul sau are toata carisma tatalui sau plus ceva mai mult talent.
Inainte de a se ridica cortina am avut dubii daca ar trebui sa fiu acolo si ...remuscari. N-am stiut absolut totul despre filmul asta decit ca este un thriller , ca are reviews bune, ca are ceva scene senzationale si ca Michael Douglas joaca in el. Si cu toate ca n-am stiut decit atit...tot nu m-am simtit in apele mele.
In timp ce ma duceam sa-mi iau locul, am vazut in amfiteatru o femeie pe care mi s-a parut ca o cunosc...vag, dar n-am putut sa-mi amintesc exact de unde. S-a uitat la mine cam ciudat in timp ce m-am asezat. Apoi teatrul a devenit intunecos si toata atentia mea s-a mutat la ecran.
Filmul este despre un politai care cauta dupa o ucigasa. Stim ca este femeie pentruca de la bun inceput scena o arata pe ea fara haine intr-un moment intim cu un barbat legat de un pat foarte sofisticat, intr-o camera foarte sofisticata. In acest proces intre alte scene deviante, ea reuseste sa-l omoare - asta fiind momentul cel mai dramatic al scenei.
Nu-mi venea sa cred ce se perinda prin fata ochilor mei pe ecran. Si inca nu pricepeam de ce inca mai sedeam pe scaunul ala. Dar filmul era totusi un succes in sensul dat de Hollywood unui film bun. Era dramatic, productia avea valoare...si...era desgustator.
Am continuat sa ma uit la film spunindu-mi "o sa fie mai bine mai incolo". Poate o sa fie ceva din punct de vedere social care sa-l rascumpere pentru scenele astea...Asa ca mi-am dat motive sa stau si sa incep sa intru in pielea mea de critic de film. De-acolo incolo am privit fiecare scena cu ochii de critic. Dar am fost...dezamagit. N-a fost in tot filmul nimic care sa-l rascumpere din punct de vedere social. Era plin de violenta, homosexualitate, crima, devianta atitudine sexuala, bisexualitate, lipsa de respect pentru alti oameni, o lipsa de integritate la general, si toate astea prezentate ca ceva normal in contextul vieti caracterelor din film.
M-am uitat la tot filmul si am plecat rusinat...si parca jegos, murdar din cauza celor ce vazusem.
Apoi...am vazut din nou fata acelei femei. Cea de care nu-mi aminteam unde o mai vazusem. Felul in care s-a uitat la mine...este ceva ce n-am sa uit niciodata. O privire de neincredere...dezamagire...Nu puteam sa inteleg de ce? Nu atunci...numai cind am ajuns la Biserica la sfirsitul saptaminii.
Un prieten s-a apropiat de mine si mi-a spus ca am fost vazut la acel film...de aceea femeie. Am ramas tacut. M-am simtit cu musca pe caciula. El mi-a amintit cine era femeia. Ea era una dintre femeile la care i-am spus despre Isus la una dintre intrunirile noastre numita "schimbare". O invitasem atunci la Biserica. Acolo unde nu ne purtam ca cei din lume. Acolo unde sintem diferiti de oamenii pe care ii stie ea...
Pavel spune ca sintem Ambasadorii Lui Christos, ca si cind Domnul nostru ar face demersuri sa reconcilieze lumea cu El, prin noi. Parte din motiv pentru care Dumnezeu vrea ca conducatorii Bisericii sa fie oameni fara repros.
Daca as lucra ca Ambasador pentru guvern, cred ca guvernul m-ar fi chemat acasa dupa acest incident. Comportamentul meu nu a fost unul fara repros, nici in ochii acelei femei si nici in ochii mei.
Ea stia ca ceea ce faceam eu , prin prezenta mea acolo era inconsistent cu invatatura crestina. Si stiam si eu. Si pentruca eram credincios, si pe deasupra si in conducere...ea stia ca ar fi trebuit sa am mai mult discernamint si mai mult control personal. Si s-a asteptat la un comportament moral de un nivel mai inalt. A asteptat sa ma port mai bine decit ea...dar n-am facut-o.
N-a mai venit niciodata la biserica. Nu stiu exact dece dar cred ca incidentul cu filmul a fost cauza.
Si n-am mai avut ocazia sa-i ai spun niciodata despre Isus.
N-am mai avut sansa sa-i spun de bunatatea si harul lui salvator. N-am mai avut ocazia sa-i spun ca o iubeste...Si n-am mai avut sansa sa-i spun ca El iarta oameni ca si ea...si ca si mine...
de Jim Toombs
traducere Rodica Botan
1 IOAN 5:19
"Stim ca sintem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau>"
Imi plac filmele. Eu fac parte din generatia primelor filme video. Televizorul si cu mine ne-am petrecut copilaria impreuna. Primul nostru set de televizor avea un ecran de 7 inch, si -mi amintesc cum Mama si Tata chemau vecinii sa vina sa se uite la televizor. Casa era asa de mica ca au pus televizorul in fereastra din fata si toata lumea se aduna afara pe gazon sa priveasca cum danseaza imaginile albe si negre pe ecran.
Ca adolescent, am memorizat ghidul TV. Mi-ai fi spus ce vrei sa vezi si puteam sa-ti spun seara, timpul, canalul, care erau artistii, si in majoritatea cazurilor eram in stare sa-ti fedonez si citeva masurti din cintecul tematic . Imi place televizorul la nebunie. Imi plac aparitiile astea luminoase pe ecran atit de mult incit mi-am ales clase sa studiez in radio, TV si film. Transferindu-mi dragostea de la televizor la film, am graduat ca student la film.
Pe vremea aia credeam ca este vital pentru mine sa vad filmele cele mai recente. In special cele care erau importante, sau cele care erau discutabile si stirneau contraverse.
Imi amintesc cit de important si matur ma simteam in college cind vedeam filme pentru clase ca obiect de studiu, cind altii se duceau la filme doar pentru distractie. Cu cit erau mai iesite din comun sau mai obscure, cu atit imi placea mai mult."Easy Rider" de pilda a fost un studiu elocvent in clasa de valori traditionale lovindu-se de noua influenta "counterculture" (impotriva culturii) ." Who`s Afraid of Virginia Woolf" a fost un film care iti dadea senzatia ca vezi inauntru casatoriei sub stare de ebrietate si balonata a lui Burton si Taylor.Filmele straine ale lui Fellini si Kurosawa au fost mai dificile din cauza ca trebuia sa citesc traducerea. Dar nici unul nu m-a urmarit si nu m-a angajat asa cum a facut-o Bergman in "Seventh Seal", care si-a avut climaxul intr-o partida de sah medieval intre un protagonist auster de rang inalt (jucat de Max von Sydow) si insasi Moartea.
Undeva insa, mai tirziu, lucrurile s-au schimbat. Sistemul de control (the movie rating system) a fost inaugurat in Hollywood ca sa ocoleasca cenzura Washingtonului. Pina si PG movies au inceput sa foloseasca injuratura din 4 litere. In 1939, "Gone with the wind" a avut pe toata durata filmului o singura injuratura. Anul trecut, unul dintre filmele majore care au fost considerate pentru Oscar a avut 400 de injuraturi.. In zilele de azi, toata lumea injura in filme, chiar si copii mici. Se pare ca Hollywoodul se distreaza lasind vocile inocente sa rosteasca obscenitati...si din ce spun mai multe dintr-aia le place mai tare. Scopul? Spun ei ca vor sa expuna realitatea - ca asa vorbesc copii din ziua de astazi. Eu am indoieli , mai degraba cred ca se straduiesc sa aiba acces si sa fie atragatori maselor tinere.
Nuditatea, cindva ascunsa in scurte imagini si partial ascunzind femeia, acum si-a facut loc adinc si statornic in filmele PG-13. Filmele X rated includ cel putin unul...sau cu darnicie chiar peste... citeva gratuitati, scene de sex intens.
Iar relatiile sexuale in filme nu sint doar usor strecurate...prin anii 70 ele erau doar sugerate, pe cind acum sint aratate in detalii crude...pline de pasiuni puternice. Scenele sint din ce in ce mai perverte si includ sadomasochism, homosexualitate si mai multi parteneri.
Si toate aceste filme sint din ce in ce mai accesibile pentru copii nostrii. De fapt, copii nostrii vad aspecte ale sexualitatii umane pe care unii dintre noi cu nici un chip nu le-am discuta cu ei, sau cu altcineva...
In timp ce sexualitatea este din ce in ce mai pornografica, violenta pare a fi o ingrijorare tot atit de mare. Filmele arata exemple grafice de crime, tortura, molestari, dismemberment, brutalitate, cruzime si o nebunie generala in mai toate filmele care sint proiectate in directia audientei tinere si impresionabile. Asa de putin este lasat imaginatiei, in timp ce bucati din corpul cuiva si scirbosenii trec una dupa alta pe ecranele filmelor. Exista chiar "specialitati de genul asta -B class movies-"splatter pictures".
Copii mai vad si obscenitati si violenta explicida. Un film facut indeosebi pentru copii este "Terminator II", si "Robocop" si chiar "Batman Returns". Stiti de unde stiu ca sint facute ca sa prinda la copii tineri? Cine sint cei care isi au eroii si jucariile si alte figurine cu care se joaca dintre personajele filmelor respective? Si de ce oare cei care fac jucarii creaza aceste jucarii daca nu pentruca filmele creaza o cerinta, un market pentru ele? Cererile marketului nu sint facute de parinti care spun copiilor ce filme au vazut, dar de copii care au vazut ei insisi aceste filme.
Dar, unde vreau sa ajung cu acest subiect...ce anume gasesc in toate astea pentru un crestin...pentru mine in special? Punctul meu de discutie este asa cum caracterul din desenele animate cu Pogo spune "Am vazut pe dusman...si dusmanul sintem noi".
Vedeti, eu vizionez aceste filme...si multi dintre voi le vedeti. Noi sintem marketul. Noi cream cerintele pentru ceea ce creaza Hollywoodul. De ce? Poate pentruca degradarea acestui produs...filmul...s-a facut treptat si noi am avut tendinta ca de fiecare data cind ni s-a parut ca nu e chiar bine...sa ignoram. Poate pentruca imaginile sint placute ochilor. Si poate pentruca rationalizez. Imi spun mie insumi...este ok. Doar sint numai filme. Doar este numai o fantezie...este doar de distractie. Eu pot sa vad fara probleme. Doar nu fac rau la nimeni!!!
Dar uite ce-am aflat acu citeva zile...
Mi-e rusine sa va spun ce film am vazut. Si nici n-o sa puteti aprecia ce va spun decit daca vedeti filmul. Filmul a fost "Basic Instincts" cu Michael Douglas. Tatal lui, Kirk Douglas, a fost unul din actorii mei favoriti cind eram un copil. Michael, fiul sau are toata carisma tatalui sau plus ceva mai mult talent.
Inainte de a se ridica cortina am avut dubii daca ar trebui sa fiu acolo si ...remuscari. N-am stiut absolut totul despre filmul asta decit ca este un thriller , ca are reviews bune, ca are ceva scene senzationale si ca Michael Douglas joaca in el. Si cu toate ca n-am stiut decit atit...tot nu m-am simtit in apele mele.
In timp ce ma duceam sa-mi iau locul, am vazut in amfiteatru o femeie pe care mi s-a parut ca o cunosc...vag, dar n-am putut sa-mi amintesc exact de unde. S-a uitat la mine cam ciudat in timp ce m-am asezat. Apoi teatrul a devenit intunecos si toata atentia mea s-a mutat la ecran.
Filmul este despre un politai care cauta dupa o ucigasa. Stim ca este femeie pentruca de la bun inceput scena o arata pe ea fara haine intr-un moment intim cu un barbat legat de un pat foarte sofisticat, intr-o camera foarte sofisticata. In acest proces intre alte scene deviante, ea reuseste sa-l omoare - asta fiind momentul cel mai dramatic al scenei.
Nu-mi venea sa cred ce se perinda prin fata ochilor mei pe ecran. Si inca nu pricepeam de ce inca mai sedeam pe scaunul ala. Dar filmul era totusi un succes in sensul dat de Hollywood unui film bun. Era dramatic, productia avea valoare...si...era desgustator.
Am continuat sa ma uit la film spunindu-mi "o sa fie mai bine mai incolo". Poate o sa fie ceva din punct de vedere social care sa-l rascumpere pentru scenele astea...Asa ca mi-am dat motive sa stau si sa incep sa intru in pielea mea de critic de film. De-acolo incolo am privit fiecare scena cu ochii de critic. Dar am fost...dezamagit. N-a fost in tot filmul nimic care sa-l rascumpere din punct de vedere social. Era plin de violenta, homosexualitate, crima, devianta atitudine sexuala, bisexualitate, lipsa de respect pentru alti oameni, o lipsa de integritate la general, si toate astea prezentate ca ceva normal in contextul vieti caracterelor din film.
M-am uitat la tot filmul si am plecat rusinat...si parca jegos, murdar din cauza celor ce vazusem.
Apoi...am vazut din nou fata acelei femei. Cea de care nu-mi aminteam unde o mai vazusem. Felul in care s-a uitat la mine...este ceva ce n-am sa uit niciodata. O privire de neincredere...dezamagire...Nu puteam sa inteleg de ce? Nu atunci...numai cind am ajuns la Biserica la sfirsitul saptaminii.
Un prieten s-a apropiat de mine si mi-a spus ca am fost vazut la acel film...de aceea femeie. Am ramas tacut. M-am simtit cu musca pe caciula. El mi-a amintit cine era femeia. Ea era una dintre femeile la care i-am spus despre Isus la una dintre intrunirile noastre numita "schimbare". O invitasem atunci la Biserica. Acolo unde nu ne purtam ca cei din lume. Acolo unde sintem diferiti de oamenii pe care ii stie ea...
Pavel spune ca sintem Ambasadorii Lui Christos, ca si cind Domnul nostru ar face demersuri sa reconcilieze lumea cu El, prin noi. Parte din motiv pentru care Dumnezeu vrea ca conducatorii Bisericii sa fie oameni fara repros.
Daca as lucra ca Ambasador pentru guvern, cred ca guvernul m-ar fi chemat acasa dupa acest incident. Comportamentul meu nu a fost unul fara repros, nici in ochii acelei femei si nici in ochii mei.
Ea stia ca ceea ce faceam eu , prin prezenta mea acolo era inconsistent cu invatatura crestina. Si stiam si eu. Si pentruca eram credincios, si pe deasupra si in conducere...ea stia ca ar fi trebuit sa am mai mult discernamint si mai mult control personal. Si s-a asteptat la un comportament moral de un nivel mai inalt. A asteptat sa ma port mai bine decit ea...dar n-am facut-o.
N-a mai venit niciodata la biserica. Nu stiu exact dece dar cred ca incidentul cu filmul a fost cauza.
Si n-am mai avut ocazia sa-i ai spun niciodata despre Isus.
N-am mai avut sansa sa-i spun de bunatatea si harul lui salvator. N-am mai avut ocazia sa-i spun ca o iubeste...Si n-am mai avut sansa sa-i spun ca El iarta oameni ca si ea...si ca si mine...
26 January 2009
ASEZAT SUB INIMA MAMEI MELE...
Vorbeam cu un coleg ieri in pauza de masa…ingrijorata de cum s-a lansat noul presedinte, cu ce avint a pornit la lucru si ce organizat isi lucreaza deja agenda.
Deja vineri a alocat banii pentru organizatiile de avorturi in afara USA. Actiunile lui inseamna taxe pentru noi si control al populatiei in lume.
Imaginati-va cite suflete or sa fie secerate de cei $441 de milioane de dolari care se vor varsa din buzunarele noatre, ale celor ce muncesc si platesc taxe in tara asta in buzunarul grupurilor criminale cum este International Planned Parebthood Federation.
Cind a fost doar un candidat, Obama spunea ca vrea sa gaseasca un teren neutru…comun cu conservatorii in privinta avorturilor. Acum insa se prezinta ca un grup de calai…ma intreb daca nu trebuie schimbata definitia terorismului…ma intreb daca cei mici si care n-au vazut lumina soarelui astuia ar putea vorbii de experientele lor…oare n-ar fi mai crude chiar decit orice alte acte de terorism, luind in considerare ca nu au nici dreptul nici mijloacele sa se apere…si n-au dreptul nici sa-i plinga nimeni si nici dreptul la inmormintare…n-au dreptul nici macar la un nume…sint aruncati undeva acolo unde se arunca puroaiele si mizeriile spitalelor…
Si cind te gindesti ca Dumnezeu i-a asezat pentru primele 9 luni de viata sub inima mamei…sa fie protejati de ea…
Avortul in vocabularul noului nostru presedinte se numeste doar "serviciu"…cica anumitor persoane li se face acest serviciu…si li se face gratuit, pe cind daca ai o masea care puroiaza si te innebuneste si n-ai bani s-o scoti sau asigurare, stai si poti sa zbieri ca un apucat de durere, ca nimeni nu-ti va oferii nici un serviciu gratuit.
De ce ma intereseaza asa tare? Nu numai pentruca nu e drept dar indirect sint si eu si tu care platesti taxe implicat…aceste servicii se fac si pe contul nostru…din taxele platite de noi.
Asa ca FOCA (Freedom of Abortion Act) o sa invalideze toate limitele federale si de stat puse pina acum pentru avorturi si numarul copiilor avortati se va ridica cu inca 125,000.
Si cam astea vorbeam cu acest coleg cind in loc de raspuns a stat tacut o vreme si apoi mi-a zis…stii…de fapt tara asta, noi...ne meritam Presedintele. Ca nu a fost mai intii Nero …si nu el a stricat Roma. Roma era deja stricata…de aia l-au meritat pe Nero…
Deja vineri a alocat banii pentru organizatiile de avorturi in afara USA. Actiunile lui inseamna taxe pentru noi si control al populatiei in lume.
Imaginati-va cite suflete or sa fie secerate de cei $441 de milioane de dolari care se vor varsa din buzunarele noatre, ale celor ce muncesc si platesc taxe in tara asta in buzunarul grupurilor criminale cum este International Planned Parebthood Federation.
Cind a fost doar un candidat, Obama spunea ca vrea sa gaseasca un teren neutru…comun cu conservatorii in privinta avorturilor. Acum insa se prezinta ca un grup de calai…ma intreb daca nu trebuie schimbata definitia terorismului…ma intreb daca cei mici si care n-au vazut lumina soarelui astuia ar putea vorbii de experientele lor…oare n-ar fi mai crude chiar decit orice alte acte de terorism, luind in considerare ca nu au nici dreptul nici mijloacele sa se apere…si n-au dreptul nici sa-i plinga nimeni si nici dreptul la inmormintare…n-au dreptul nici macar la un nume…sint aruncati undeva acolo unde se arunca puroaiele si mizeriile spitalelor…
Si cind te gindesti ca Dumnezeu i-a asezat pentru primele 9 luni de viata sub inima mamei…sa fie protejati de ea…
Avortul in vocabularul noului nostru presedinte se numeste doar "serviciu"…cica anumitor persoane li se face acest serviciu…si li se face gratuit, pe cind daca ai o masea care puroiaza si te innebuneste si n-ai bani s-o scoti sau asigurare, stai si poti sa zbieri ca un apucat de durere, ca nimeni nu-ti va oferii nici un serviciu gratuit.
De ce ma intereseaza asa tare? Nu numai pentruca nu e drept dar indirect sint si eu si tu care platesti taxe implicat…aceste servicii se fac si pe contul nostru…din taxele platite de noi.
Asa ca FOCA (Freedom of Abortion Act) o sa invalideze toate limitele federale si de stat puse pina acum pentru avorturi si numarul copiilor avortati se va ridica cu inca 125,000.
Si cam astea vorbeam cu acest coleg cind in loc de raspuns a stat tacut o vreme si apoi mi-a zis…stii…de fapt tara asta, noi...ne meritam Presedintele. Ca nu a fost mai intii Nero …si nu el a stricat Roma. Roma era deja stricata…de aia l-au meritat pe Nero…
CU GINDUL LA BLOGUL MEU...
Imi pasa putin sau deloc de ce spun altii despre ceea ce fac, dar imi pasa foarte mult de ceeace cred eu despre ceea ce fac. Asta este caracter.
"I care not what others think of what I do, but I care very much about what I think of what I do!. That is character."
– Theodore Roosevelt
…………………
Ai incredere in propriul tau instinct. Cel putin daca gresesti, vor fi greselile tale si nu ale altcuiva.
"Trust your own instinct. Your mistakes might as well be your own instead of someone else's."
– Billy Wilder
……………….
Este ingrijorator sa te uiti in viitor cu ochii fricii.
"It is never safe to look into the future with eyes of fear."
– Edward Henry Harriman
"I care not what others think of what I do, but I care very much about what I think of what I do!. That is character."
– Theodore Roosevelt
…………………
Ai incredere in propriul tau instinct. Cel putin daca gresesti, vor fi greselile tale si nu ale altcuiva.
"Trust your own instinct. Your mistakes might as well be your own instead of someone else's."
– Billy Wilder
……………….
Este ingrijorator sa te uiti in viitor cu ochii fricii.
"It is never safe to look into the future with eyes of fear."
– Edward Henry Harriman
CONCURS 3. IUBIND CA UN COPIL
Anka said... Va trimit doua poezii in care am incercat sa exprim cum am descoperit dragostea lui Dumnezeu care este sursa fericirii mele si cum ma invata sa ii iubesc si pe ceilalti:
FERICIREA E IN ...DUMNEZEU
Fericirea e in Dumnezeu...
fericirea e atunci cand eu
Il las sa zambeasca prin sufletul meu,
imi las duhul
sa-i imbratiseze sarutul,
ma prostern inaintea Sfinteniei Sale
si-i ascult Vocea, in genunchi, langa ale Lui picioare.
Fericirea e atunci cand seman tot mai mult cu El,
cand privirea mea Il reflecta pe Cel
ce se uita adanc in ochii mei...
Atunci cand voi emana dragostea Sa,
atunci voi cunoaste fericirea...
Fericirea e in Dumnezeu.
IUBIND CA UN COPIL
27.07.06
Ma iei usor de mana, te uiti in ochii mei..
si ma-ntrebi simplu: "Ce vezi cu ei?"
Doamne.. ce sa vad?
Vad suferinta, boala, ingrijorare,
oameni macinandu-si mintea, gandindu-se la "oare
ce se va-ntampla cu mine?
Voi trai pana maine?
Imi voi pierde sufletul sau trupul?
Cand imi voi da duhul...?"
"Priveste din nou, ca un copil.
Ce vezi acum?"
Vad.. un drum..
O Cale.. iar oamenii merg pe Ea..
si sunt mereu in Mana Ta...
"Bun."
Ma iei in bratele Tale si ma intrebi incet:
"Ce simti acum?"
Te simt pe Tine."Bine.
"Apoi ma trimiti in lumea mea,
intre cunoscutii, amicii, prietenii si familia mea.
"Acum ce simti?"
Uneori... nimic.
Alteori.. parca ii mai iubesc umpic.
Pe unii ii tin aproape de inima mea,
pe altii ii catapultez departe de ea...
"Nu. Iubeste-i ca un copil.
Acum ce simti?"
Te simt pe Tine in ei...
Doamne, dar sunt cei
ce m-au ranit de-atatea ori..
Cum vrei sa ii iubesc?"
Asa cum ma iubesti pe mine"
Sa iubesc ca un copil..
Pura nebunie.. un lucru infantil...
Dar pentru Tine ce e bun?
Ce e nebun?
Tu pe toate le stii, le cunosti in propria plinatate,
Eu le vad tridimensional, le cunosc in parte...
Iar Tu imi spui sa iubesc ca un copil
pentru-a le-ntelege pe toate...
de-acum, treptat, pana voi sta
mereu in prezenta Ta.
... cred ca aceste versuri exprima destul de bine cum ma simt iubita de Dumnezeu si cum incerc sa revars iubirea fata de ceilalti.
FERICIREA E IN ...DUMNEZEU
Fericirea e in Dumnezeu...
fericirea e atunci cand eu
Il las sa zambeasca prin sufletul meu,
imi las duhul
sa-i imbratiseze sarutul,
ma prostern inaintea Sfinteniei Sale
si-i ascult Vocea, in genunchi, langa ale Lui picioare.
Fericirea e atunci cand seman tot mai mult cu El,
cand privirea mea Il reflecta pe Cel
ce se uita adanc in ochii mei...
Atunci cand voi emana dragostea Sa,
atunci voi cunoaste fericirea...
Fericirea e in Dumnezeu.
IUBIND CA UN COPIL
27.07.06
Ma iei usor de mana, te uiti in ochii mei..
si ma-ntrebi simplu: "Ce vezi cu ei?"
Doamne.. ce sa vad?
Vad suferinta, boala, ingrijorare,
oameni macinandu-si mintea, gandindu-se la "oare
ce se va-ntampla cu mine?
Voi trai pana maine?
Imi voi pierde sufletul sau trupul?
Cand imi voi da duhul...?"
"Priveste din nou, ca un copil.
Ce vezi acum?"
Vad.. un drum..
O Cale.. iar oamenii merg pe Ea..
si sunt mereu in Mana Ta...
"Bun."
Ma iei in bratele Tale si ma intrebi incet:
"Ce simti acum?"
Te simt pe Tine."Bine.
"Apoi ma trimiti in lumea mea,
intre cunoscutii, amicii, prietenii si familia mea.
"Acum ce simti?"
Uneori... nimic.
Alteori.. parca ii mai iubesc umpic.
Pe unii ii tin aproape de inima mea,
pe altii ii catapultez departe de ea...
"Nu. Iubeste-i ca un copil.
Acum ce simti?"
Te simt pe Tine in ei...
Doamne, dar sunt cei
ce m-au ranit de-atatea ori..
Cum vrei sa ii iubesc?"
Asa cum ma iubesti pe mine"
Sa iubesc ca un copil..
Pura nebunie.. un lucru infantil...
Dar pentru Tine ce e bun?
Ce e nebun?
Tu pe toate le stii, le cunosti in propria plinatate,
Eu le vad tridimensional, le cunosc in parte...
Iar Tu imi spui sa iubesc ca un copil
pentru-a le-ntelege pe toate...
de-acum, treptat, pana voi sta
mereu in prezenta Ta.
... cred ca aceste versuri exprima destul de bine cum ma simt iubita de Dumnezeu si cum incerc sa revars iubirea fata de ceilalti.
GOLVISH- Cel mai scump telefon din lume
In timpul Targului Milionarilor de la Amsterdam s-au putut achizitiona ultimele telefoane mobile de la compania GoldVish, o marca inca inaccesibila pentru cea mai mare parte din oamenii care sunt in cautarea unui nou telefon mobil. Dar asta nu inseamna ca nu poti ramane placut surprins de frumusetea acestor telefoane. In cadrul ceremoniei au fost prezentate 2 telefoane disponibile spre achizitionare. Amandoua telefoane reprezinta un factor de exclusivitate datorita materialelor folosite la realizarea lor, diamante, aur masiv, cu ajutorul unei tehnologii avansate si a preciziei elvetiene cum numai o companie selecta poate realiza.
Cel mai deosebit telefon realizat vreodata de o companie producatoare de telefoane mobile este prezent in cadrul seriei limitate de la GoldVish. Acesta este realizat din aur masiv si incrustat cu 1800 de diamante totalizand 120 de karate. Doar 3 telefoane de acest gen au fost realizate. Toata 3 au aceeasi forma dar design-ul diamantelor difera in functie de model. In timpul Targului Milionarilor de la Cannes unul dintre telefoanele companiei elvetiene GoldVish a fost vandut.
Compania elvetiana a dobandit un loc in Cartea Recordurilor prin vanzarea celui mai costisitor telefon mobil din lume. Fericitul castigator al telefonului mobil este un magnat rus. Acesta a cumparat telefonul pentru prietena sa la pretul de 1.000.000 de Euro.
Unul dintre cele 2 telefoane ramase are deasmenea oportunitatea sa fie achizitionat in cadrul Targului Milionarilor de la Amsterdam. Telefonul este greu datorita diamantelor incrustate avand o forma speciala si o parte care poate fi retrasa. Aceasta parte are un compartiment pentru bijuterii. Partii din spate a telefonului i-a fost ajustata piele de crocodil si fiecare colt si joystick-ul central are un diamant de 1ct. 
Cel mai "normal" dintre cele doua este cel din seria GoldVish Illusion. Telefonul a fost realizat din aur de 18 karate aur alb, galben, roz, in functie de model si gravat cu diamante. Dimensiunile Telefonului Illusion sunt 110 x 46 x 17 mm, avand o greutate de 198 de grame. Partii posterioare a telefonului ii este ajustata piele de crocodil in diferite culori.
Caracteristicile acestui telefon constau in: GPRS, EDGE, Quad-band, Bluetooth, 2.0 Mpixel camera, FM-radio, MP3 player, sunet stereo, 2 GB SD memory card, Email, SMS, EMS, MMS, functie handsree, display TFT de 262.000 de culori cu o rezolutie de 176 x 220 pixeli. Preturile sunt inca neaccesibile. Acestea pornesc de la 18.900 de Euro ajungand pana la 120.000 de Euro.Daca doriti mai multe informatii legate de aceste telefoane puteti vizita site-ul companiei GoldVish. Daca sunteti interesatati si doriti achizitionarea unui telefon de acest gen puteti contacta dealer-ul GoldVish.
JONATHAN FALWELL ...PRESEDINTELUI OBAMA!!!
MESAJUL MEU PRESEDINTELUI OBAMA
Marti, impreuna cu toata natiunea, am privit cum Barack Obama a depus juramintul, devenind al 44-lea Presedinte. Simnificatia acestei ocazii nu a fost pierduta nici de mine; si inima mea s-a simtit inaltata privind pe primul Presedinte African-American punindu-si mina pe Biblie ca sa-si depuna juramintul pentru aceasta pozitie.
Cum am mai mentionat si de alta data aici in acest forum, mi-am propus sa ma rog pentru Presedintele Obama in urmatorii patru ani. Stiu ca aceasta presedintie a fost criticata de unii membrii ai comunitatii conservative, dar natiunea noastra este la o rascruce de drumuri din punct de vedere politic, economic si spiritual si cred ca comunitatea evanghelica trebuie sa-si faca partea ei ca sa ajute natiunea sa se reintoarca la o pozitie sanatoasa. Noi trebuie sa ne rugam neincetat ca Dumnezeu sa ii faca capabili pe Presedintele nostru si conducatorii nostrii - fara deosebire de partidul la care sint afiliati - si sa rezolve problemele care imbolnavesc natiunea americana.
Asta nu inseamna insa, ca am sa agreez cu tot ce face Presedinteke Obama. De fapt, ma vad deja dezagreind cu multe din punctele din agenda lui de lucru. Mai mult chiar, n-am sa pretind ca Presedintele Obama ar avea vreo dorinta sa se ocupe si de mine acum cind in fata ii sta o slujba asa de grea, enorma chiar de a conduce natiunea noastra. Dar astea fiind spuse, eu ca fiu al unuia dintre luptatorii culturali ai acestei natiuni si pastor al uneia dintre cele mai mari biserici ale natiunii, mi-ar place sa utilizez acest forum ca sa ridic doua ingrijorari primare care sper sa ajunga la urechile Presedintelui nostru.
In primul rind, imediat dupa ce a fost depus juramintul, la scurt timp, intregul webside Whitehouse.gov a fost dramtic transformat. Informatiile cu privire la Sanctitatea vietii umane (Snctity of Human Life Sunday )sau informatiile pentru-viata. In locul lor a aparut ceva ce sustinea drepturile la avort si acest pasaj era inclus:"Presedintele Obama intelege ca avortul este un lucru despre care exista pareri impartite, si ii respecta pe cei care nu agreaza cu el. Dar, el a fost totdeauna un consistent campion pentru alegere in privinta reproducerii si va face o prioritate din a prezerva drepturile femeii sub legea Roe.v. Wade in timpul Administratiei lui. El se opune la orice amendamente constitutionale sa rastoarne decizia Curtii Supreme in acest caz."
De ce continua crestinii sa ramina statornici acestei cauze? Considera asta: din 1971 incoace, mai mult de 49 milioane de bebelasi au fost avortati de natiunea noastra. Organizatia Right to Life ( Dreptul la Viata) ne spune ca in jur de 1.2 milioane de avorturi au fost facute in 2006. Desi numarul acesta este mai mic decit in anii precedenti, holocostul avorturilor ramine rusinea natiunii noastre.Dr. Alveda King asociatul Pastoral al Organizatiei Priests for Life sib nepoata Dr Martin Luther King Jr., spunea saptamina asta ..."nu este o mai mare nedreptate decit aceea suferita de 4,000 de copilasi, 1,400 dintre ei negrii, care mor zilnic la mina celor care performeaza avorturi.."
Avortul a devenit o situatie de convenienta in America si eu n-am sa tin tacere despre obisnuinta cu care se distrug vieti inocente. Ma rog in mod sincer ca Presedintele nostru care este un om de familie minunat, va lucra impreuna cu comunitatea pro-life sa ajute femeile sa considere alte alternative mult mai bune decit avortul. Crestinii conservatori trebuie sa lucreze cu cei ce fac legile cum ar fi Re. Mike Pence (R-Ind) care a reintrodus saptamina asta, impreuna cu mai mult de 60 de cosponsori, "Title X Abortion Provider Prohibition Act." care va refuza orice ajutor federal pentru Planned Parenthood of America - cea mai mare agentie nationala care ofera si plateste pentru avorturi.
In al doilea rind Whitehouse.gov webside asterne planul drepturilor civile pe care-l are Presedintele Obama, si care include drepturile de a adopta pentru cuplurile de acelasi sex, un repeal la polita U.S.Military "Dont Ask, D'ont Tell." si opozitia casatoriilor pentru cei ce sint de acelasi sex. Sint constient de faptul ca cultura noastra s-a schimbat in ultiomii ani, dar rugaciunea mea este ca conducatorii nostrii democrati vor face o pauza in campania lor de a deschide larg poarta pentru schimbari in cadrul militar (care nu este un loc potrivit pentru experimente sociale) si in inlaturarea vointei cetatenilor, care in majoritate au votat sa adopteze un amendament pentru intreaga natiune care sa protejeze casatoria.
Eu cred ca guvernul nostru ar trebui sa faca tot posibilul sa opreasca distrugerea familiei traditionale si sa lucreze ca sa ajute pe tati si pe mame ca sa stea impreuna si sa-si creasca familia imoreuna. Date recente arata ca acei copii care nu sint crescuti in case cu parintii lor naturali, au tendinta sa se angajeze in ; activitati sexuale la o virsta mai tinara, au probleme emotionale, sint dati afara din scoli, au probleme cu alcoolul si cu drogurile. Trebuie din nou sa intarim bazele societatii noastre intarind familiile traditionale.
Sper ca cititorii sa ma sustina rugindu-se cu mine pentru protectia si calauzirea cereasca a noului nostru Presedinte, asa cum ne rugam ca inima lui sa fie schimbata si sa fie deschisa pentru viata, si pentru familia traditionala si problemele ce-i apartin.
FALWELL CONFIDENTIAL
Insider weekly newsletter to The Moral Majority Coalition and
The Liberty Alliance http://www.falwell.com/
From: Jonathan Falwell
Date: January 23, 2009
My Message to President Obama
On Tuesday, I watched with the rest of the nation as Barack Obama was sworn in as our nation’s 44th President. The significance of the occasion was certainly not lost on me, and my heart soared as we watched our first African American President place his hand on the Bible to take the oath of office amid great fanfare.
As I have noted in this column, I have pledged to pray for President Obama over the course of the next four years. I know this undertaking has been criticized by some in the conservative community, but our nation is at a crossroads politically, economically and spiritually and I believe the evangelical community must do its part to help our nation return to health. We simply must be praying in earnest that God will enable our President and our leaders—no matter their party affiliation—to solve the problems that ail our nation.
This doesn’t mean that I will be giving President Obama a pass on everything he does. In fact, I am sure that I’m going to disagree with many of his policies. Further, I don’t pretend to believe that President Obama desires to hear from me as he takes on the enormous task of leading our nation. However, as the son of one of our nation’s foremost culture warriors and the pastor of one of our nation’s largest churches, I would like to utilize this forum to raise two primary concerns that I hope might reach our President’s ear.
First, within a short time after he had been sworn into office, the entire Whitehouse.gov website experienced dramatic change. Gone was information on the Sanctity of Human Life Sunday or any other pro-life information. In its place was verbiage supporting abortion rights, including this passage:
“President Obama understands that abortion is a divisive issue, and respects those who disagree with him. However, he has been a consistent champion of reproductive choice and will make preserving women’s rights under Roe v. Wade a priority in his Administration. He opposes any constitutional amendment to overturn the Supreme Court’s decision in that case.”
Why do Christians continue to dwell on abortion? Consider this: Since 1971, more than 49 million babies have been aborted in our nation. According to National Right to Life, about 1.2 million abortions were performed in our nation in 2006. While this figure is down from previous years, the abortion holocaust remains our national shame. Dr. Alveda King, pastoral associate of Priests for Life and niece of Dr. Martin Luther King, Jr., noted this week, “…there is no greater injustice than that suffered by the 4,000 babies, 1,400 of them black, who die on any given day at the hands of abortionists.”
Abortion has become an issue of convenience in America and I will not be silent about the casual destruction of innocent life. I am sincerely praying that our President, who is a wonderful family man, will work with the pro-life community to help young women consider the far greater alternatives to abortion. Conservative Christians must work with lawmakers like Rep. Mike Pence (R-Ind.) who this week re-introduced, with more than 60 cosponsors, the “Title X Abortion Provider Prohibition Act,” which would deny any federal funding to Planned Parenthood of America—our nation’s leading abortion provider.
Second, the Whitehouse.gov website lays out President Obama’s civil rights plan, which includes the call for adoption rights for same-sex couples, a repeal of the U.S. Military’s “Don’t Ask, Don’t Tell” policy and opposition to a constitutional ban on same-sex marriage. I am fully aware that our culture has changed in the last few years, but I am praying that our Democrat leaders will pause in their quest to coerce such broad change in our military (which is no place for social experimentation) and in deterring the will of the people, who have overwhelmingly voted to adopt marriage protection amendments nationwide.
I believe our government should be doing all it can to halt the destruction of the traditional family and working to help fathers and mothers stay together and raise their families together. Recent data shows us that children not raised in homes with natural parents tend to: engage in sexual activity at earlier rates; have emotional problems; be expelled from school; have drug or alcohol problems. We must again foster the traditional family as the basis of our society.
I hope that readers will join me in praying for the safety of and heavenly guidance for our new President, as we also pray that his heart will be open to our pro-life, pro-traditional family concerns.
--------------------------------------------------------------
To unsubscribe, e-mail: fc-unsubscribe@list.falwell.com
or email list@falwell.com
For additional commands, e-mail: fc-help@list.falwell.com
Marti, impreuna cu toata natiunea, am privit cum Barack Obama a depus juramintul, devenind al 44-lea Presedinte. Simnificatia acestei ocazii nu a fost pierduta nici de mine; si inima mea s-a simtit inaltata privind pe primul Presedinte African-American punindu-si mina pe Biblie ca sa-si depuna juramintul pentru aceasta pozitie.
Cum am mai mentionat si de alta data aici in acest forum, mi-am propus sa ma rog pentru Presedintele Obama in urmatorii patru ani. Stiu ca aceasta presedintie a fost criticata de unii membrii ai comunitatii conservative, dar natiunea noastra este la o rascruce de drumuri din punct de vedere politic, economic si spiritual si cred ca comunitatea evanghelica trebuie sa-si faca partea ei ca sa ajute natiunea sa se reintoarca la o pozitie sanatoasa. Noi trebuie sa ne rugam neincetat ca Dumnezeu sa ii faca capabili pe Presedintele nostru si conducatorii nostrii - fara deosebire de partidul la care sint afiliati - si sa rezolve problemele care imbolnavesc natiunea americana.
Asta nu inseamna insa, ca am sa agreez cu tot ce face Presedinteke Obama. De fapt, ma vad deja dezagreind cu multe din punctele din agenda lui de lucru. Mai mult chiar, n-am sa pretind ca Presedintele Obama ar avea vreo dorinta sa se ocupe si de mine acum cind in fata ii sta o slujba asa de grea, enorma chiar de a conduce natiunea noastra. Dar astea fiind spuse, eu ca fiu al unuia dintre luptatorii culturali ai acestei natiuni si pastor al uneia dintre cele mai mari biserici ale natiunii, mi-ar place sa utilizez acest forum ca sa ridic doua ingrijorari primare care sper sa ajunga la urechile Presedintelui nostru.
In primul rind, imediat dupa ce a fost depus juramintul, la scurt timp, intregul webside Whitehouse.gov a fost dramtic transformat. Informatiile cu privire la Sanctitatea vietii umane (Snctity of Human Life Sunday )sau informatiile pentru-viata. In locul lor a aparut ceva ce sustinea drepturile la avort si acest pasaj era inclus:"Presedintele Obama intelege ca avortul este un lucru despre care exista pareri impartite, si ii respecta pe cei care nu agreaza cu el. Dar, el a fost totdeauna un consistent campion pentru alegere in privinta reproducerii si va face o prioritate din a prezerva drepturile femeii sub legea Roe.v. Wade in timpul Administratiei lui. El se opune la orice amendamente constitutionale sa rastoarne decizia Curtii Supreme in acest caz."
De ce continua crestinii sa ramina statornici acestei cauze? Considera asta: din 1971 incoace, mai mult de 49 milioane de bebelasi au fost avortati de natiunea noastra. Organizatia Right to Life ( Dreptul la Viata) ne spune ca in jur de 1.2 milioane de avorturi au fost facute in 2006. Desi numarul acesta este mai mic decit in anii precedenti, holocostul avorturilor ramine rusinea natiunii noastre.Dr. Alveda King asociatul Pastoral al Organizatiei Priests for Life sib nepoata Dr Martin Luther King Jr., spunea saptamina asta ..."nu este o mai mare nedreptate decit aceea suferita de 4,000 de copilasi, 1,400 dintre ei negrii, care mor zilnic la mina celor care performeaza avorturi.."
Avortul a devenit o situatie de convenienta in America si eu n-am sa tin tacere despre obisnuinta cu care se distrug vieti inocente. Ma rog in mod sincer ca Presedintele nostru care este un om de familie minunat, va lucra impreuna cu comunitatea pro-life sa ajute femeile sa considere alte alternative mult mai bune decit avortul. Crestinii conservatori trebuie sa lucreze cu cei ce fac legile cum ar fi Re. Mike Pence (R-Ind) care a reintrodus saptamina asta, impreuna cu mai mult de 60 de cosponsori, "Title X Abortion Provider Prohibition Act." care va refuza orice ajutor federal pentru Planned Parenthood of America - cea mai mare agentie nationala care ofera si plateste pentru avorturi.
In al doilea rind Whitehouse.gov webside asterne planul drepturilor civile pe care-l are Presedintele Obama, si care include drepturile de a adopta pentru cuplurile de acelasi sex, un repeal la polita U.S.Military "Dont Ask, D'ont Tell." si opozitia casatoriilor pentru cei ce sint de acelasi sex. Sint constient de faptul ca cultura noastra s-a schimbat in ultiomii ani, dar rugaciunea mea este ca conducatorii nostrii democrati vor face o pauza in campania lor de a deschide larg poarta pentru schimbari in cadrul militar (care nu este un loc potrivit pentru experimente sociale) si in inlaturarea vointei cetatenilor, care in majoritate au votat sa adopteze un amendament pentru intreaga natiune care sa protejeze casatoria.
Eu cred ca guvernul nostru ar trebui sa faca tot posibilul sa opreasca distrugerea familiei traditionale si sa lucreze ca sa ajute pe tati si pe mame ca sa stea impreuna si sa-si creasca familia imoreuna. Date recente arata ca acei copii care nu sint crescuti in case cu parintii lor naturali, au tendinta sa se angajeze in ; activitati sexuale la o virsta mai tinara, au probleme emotionale, sint dati afara din scoli, au probleme cu alcoolul si cu drogurile. Trebuie din nou sa intarim bazele societatii noastre intarind familiile traditionale.
Sper ca cititorii sa ma sustina rugindu-se cu mine pentru protectia si calauzirea cereasca a noului nostru Presedinte, asa cum ne rugam ca inima lui sa fie schimbata si sa fie deschisa pentru viata, si pentru familia traditionala si problemele ce-i apartin.
FALWELL CONFIDENTIAL
Insider weekly newsletter to The Moral Majority Coalition and
The Liberty Alliance http://www.falwell.com/
From: Jonathan Falwell
Date: January 23, 2009
My Message to President Obama
On Tuesday, I watched with the rest of the nation as Barack Obama was sworn in as our nation’s 44th President. The significance of the occasion was certainly not lost on me, and my heart soared as we watched our first African American President place his hand on the Bible to take the oath of office amid great fanfare.
As I have noted in this column, I have pledged to pray for President Obama over the course of the next four years. I know this undertaking has been criticized by some in the conservative community, but our nation is at a crossroads politically, economically and spiritually and I believe the evangelical community must do its part to help our nation return to health. We simply must be praying in earnest that God will enable our President and our leaders—no matter their party affiliation—to solve the problems that ail our nation.
This doesn’t mean that I will be giving President Obama a pass on everything he does. In fact, I am sure that I’m going to disagree with many of his policies. Further, I don’t pretend to believe that President Obama desires to hear from me as he takes on the enormous task of leading our nation. However, as the son of one of our nation’s foremost culture warriors and the pastor of one of our nation’s largest churches, I would like to utilize this forum to raise two primary concerns that I hope might reach our President’s ear.
First, within a short time after he had been sworn into office, the entire Whitehouse.gov website experienced dramatic change. Gone was information on the Sanctity of Human Life Sunday or any other pro-life information. In its place was verbiage supporting abortion rights, including this passage:
“President Obama understands that abortion is a divisive issue, and respects those who disagree with him. However, he has been a consistent champion of reproductive choice and will make preserving women’s rights under Roe v. Wade a priority in his Administration. He opposes any constitutional amendment to overturn the Supreme Court’s decision in that case.”
Why do Christians continue to dwell on abortion? Consider this: Since 1971, more than 49 million babies have been aborted in our nation. According to National Right to Life, about 1.2 million abortions were performed in our nation in 2006. While this figure is down from previous years, the abortion holocaust remains our national shame. Dr. Alveda King, pastoral associate of Priests for Life and niece of Dr. Martin Luther King, Jr., noted this week, “…there is no greater injustice than that suffered by the 4,000 babies, 1,400 of them black, who die on any given day at the hands of abortionists.”
Abortion has become an issue of convenience in America and I will not be silent about the casual destruction of innocent life. I am sincerely praying that our President, who is a wonderful family man, will work with the pro-life community to help young women consider the far greater alternatives to abortion. Conservative Christians must work with lawmakers like Rep. Mike Pence (R-Ind.) who this week re-introduced, with more than 60 cosponsors, the “Title X Abortion Provider Prohibition Act,” which would deny any federal funding to Planned Parenthood of America—our nation’s leading abortion provider.
Second, the Whitehouse.gov website lays out President Obama’s civil rights plan, which includes the call for adoption rights for same-sex couples, a repeal of the U.S. Military’s “Don’t Ask, Don’t Tell” policy and opposition to a constitutional ban on same-sex marriage. I am fully aware that our culture has changed in the last few years, but I am praying that our Democrat leaders will pause in their quest to coerce such broad change in our military (which is no place for social experimentation) and in deterring the will of the people, who have overwhelmingly voted to adopt marriage protection amendments nationwide.
I believe our government should be doing all it can to halt the destruction of the traditional family and working to help fathers and mothers stay together and raise their families together. Recent data shows us that children not raised in homes with natural parents tend to: engage in sexual activity at earlier rates; have emotional problems; be expelled from school; have drug or alcohol problems. We must again foster the traditional family as the basis of our society.
I hope that readers will join me in praying for the safety of and heavenly guidance for our new President, as we also pray that his heart will be open to our pro-life, pro-traditional family concerns.
--------------------------------------------------------------
To unsubscribe, e-mail: fc-unsubscribe@list.falwell.com
or email list@falwell.com
For additional commands, e-mail: fc-help@list.falwell.com
Subscribe to:
Posts (Atom)