Asa cum am promis, un nou concurs. De data asta in cinstea celui mai puternic atribut omenesc, desi e de origine dumnezeiasca ... dragostea. Si din nou, voi cititorii mei, veti trimite scurtele voastre povestiri sau versuri in care sa descrieti cum sau cind sau in ce fel ati simtit ca sinteti iubiti de Dumnezeu.
La urma urmei, este singurul lucru pe care il putem face fiecare ... sa spunem ce ne-a facut Domnul. Pe timp de 10 zile veti trimite aceste eseuri sau poezii, apoi toti veti vota timp de citeva zile ... si cistigatorul va avea un premiu de 50 de dolari.
Va doresc tutoror spor la treaba!
16 comments:
Mulţumesc pentru toate gandul acesta minunat de a ne impulsiona...nu premiul are valoare...ci dragostea dvs. dupa frumos. Cu multi ani in urma in mine locuia o întrebare:
Cum arătau ochii mamei în realitate?
Privesc a nu ştu câta oară peste singura fotografie, singura amintire a chipului ei drag. În ultimul timp m-au tulburat fel şi fel de încercări, gândurile-mi rătăceau risipite printre amintiri mai vechi sau mai noi. Aşa am ajuns din nou, să privesc spre chipul mamei, ca spre o icoană. Pentru o clipă m-am simţit privit, m-am simţit îmbrăţişat, m-am simşit uşurat....şi când m-am uitat mai atentat văzut că în ochii mamei, plângea o floare. De azi, nu o să mă mai întreb cum arătau ochii mamei, pentru că ştiu că au fost cei mai frumoşi de pe lume.......
Iata, pot sa spun, poveste vietii mele:
- Două vieţi pentru un suflet
A fost odată într-un sat de munte o familie frumoasă cu mulţi copii. Mama, o femeie cu sufletul asemeni unui izvor de pace, vorbea copiilor din cuvântul lui Dumnezeu, vorbea de dragostea Domnului Iisus, cu o voce liniştită şi plină de înţelepciune. Tatăl, era un om gospodar, dar, căruia îi lipsea acea răbdare, acea pace interioară pe care o avea soţia lui şi deaceea de multe ori se înfuria fără rost.
Anii au trecut unul după altul, iar familia devenea tot mai numeroasă. Întruna din zile, mama. Se îmbolnăvi greu şi pedeasupra era şi însărcinată. Gânduri negre o frământau pentru că doctorul îi spusese în faţă că trebuie să aleagă între viaţă şi moarte. Vecinii, rudele, o parte din prieteni, o sfătuiau cum credeau ei mai bine, dar ea nu se putea obişnui cu gândul, nu era în stare să ucidă şi pedeasupra ea îşi predase viaţa printr-un legământ, Domnului, cu mulţi ani în urmă.
Şi totuşi aceste aşa zise „sfaturi bune” nu-i dădeau pace, o urmăreau asemenea unor păsări de pradă. Apăsată de gânduri îşi întrebă soţul:
- Oare ce am putea să-i dăruim?...Tu ce părere ai?
El se uită la ea, avea răspunsul pregătit dinainte:
- Marie, mai avem de crescut şase copii şi mi-e teamă că am să rămân singur. Fă mai bine ce ţi-a spus doctorul.
Ea se uită la el plină de durere şi ieşi din casă plângând.
După zile şi frământări, Maria, a dat răspuns tuturor ce se interesau de situaţa ei:
- Am adus pe lume şase copii şi niciodată nu nu m-am opus voii lui Dumnezeu, aşa că am să păstrez sarcina şi facă Dumnezeu ce doreşte cu mine.
A venit şi vrema naşterii, afară, vremea era urâtă, ningea, iar vântul sufla cu putere. Maria născu un băieţel, pa faţa ei radia o bucurie fără margini pentru că învinsese toate ispitele ce o chinuiseră atâta timp. După câteva luni, vorbele doctorului începeau să se adeverească. Soţul ei, a început să bea şi de fiecare dată când venea acasă îi reproşa:
- Vezi, te-ai încrezut în Dumnezeul tău şi acum suferă toată familia din cauza ta!
- Dragul meu soţ, dacă asta-i voia Domnului, nu te-ngrijora, am pregătit totul în cazul care Domnul va dori să-l ia păsta mic la El!
Mai era puţin timp până când copilul, Ionuţ, împlinea un an şi cum necazurile vin totdeauna pe neaşteptate, mai ales atunci când nu doreşti să vină – veni şi peste satul de munte cea mai mare durere din acel an. Maria, plecase la Domnul căruia îi slujise atâţia ani, lăsând în urme ei şapte copii. Misiunea ei în lumea aceasta se încheiase, acum se afla în faţa Domnului Iisus care îi va înmâna cununa veşniciei.
Din acest an începe povestea lui Ionuţ căruia nimeni nu-i mai dădea nici o speranţă de viaţă. A fost luat şi dus departe de casă, de fraţi, de o rudă apropiată a mamei lui.
Anii au trecut iar Ionuţ a crescut măricel. Era un copil căruia îi plăcea să facă tot ce vedea la oamenii mari, pe dealtă parte era şi isteţ. Ionuţ învăţase multe lucruri urâte, învăţase să înjure, să fumeze, să bea şi toate acestea pentru că nimeni ne se ocupa de buna lui creştere. Îi plăcea mult discotecile şi le frecventa foarte des, devenise un copil problemă. Îşi făcuse multe planuri pentru viitor, dorea să aibă discoteca lui, formaţia lui şi altele asemănătoare. Într-una din zile, în timpul perioadei de liceu, nimerise în mijlocul unui grup care vorbea de Dumnezeu, un tânăr îi făcu invitaţia de a merge la o biserică din apropiere, unde avea loc un eveniment important, iar Ionuţ a acceptat, din curiozitate. Acolo a descoperit o mulţime de lucruri noi, iar tinerii l-au primit în rândurile lor cu o dragoste pe care Ionuţ nu putea să o înţeleagă. Să pângi din dragoste pentru cineva, pentru el era imposibil. Şi totuşi a trăit să vadă lucrul acesta. Una dintre cântări a atins coarda sensibilă a inimii lui, a memorato foarte repede.
După această întâmplare, întruna din zile aflându-se în satul unde se născuse, Ionuţ, a aflat de la o femeie bătrâna istoria zbuciumată a venirii sale pe lume.
- Ionuţ (spuse bătrâna), atât de mult semeni cu mama ta!
- Cu mama? Aţi cunoscut-o pe mama?
- Da, era o femeie credincioasă, ştia o mulţime de cântări de la Oastea Domnului.
- De la Oastea Domnului?
- Da, dar de ce te miri aşa?
- Pentru că, acum câteva zile, am fost şi eu la o adunare a Oastei Domnului, am învăţat chiar şi o cîntare!
- O cântare? Ce cântare?
- Vreau lângă Dumnezeu.
„Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu
oricât va fi de greu necazul meu
orcât voi suferi cântarea mea va fi
vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu...”
La auzul acestei cântări, ochii bătrânei se umplură de lacrimi.
- Ce frumos cânţi, până şi glasul îi aparţine mamei tale. Păcat că a murit, ar fi fost atât de fericită să te vadă, să te audă cum cânţi, cântarea ei preferată, pe care o cânta tot timpul. De la ea a învăţat-o corul bisericii nostre şi o cânta mai tot timpul.
- Lele Flore, dumneata şti de ce a murit mama?
- .................
- Şti?
- Ionuţ, mama ta...mama ta, după ce te-a născut, a avut mari probleme...
Deşi răspunsul a fost incomplet Ionuţ, a înţeles că mama lui murise din cauza lui, aşa îi spunea inima, pentru că toţi îi ascunseseră acest lucru. Sărută mâna bătrânei şi plecă. Se înserase iar afară era foarte frig. Cu toate acestea nu se gândi să meargă acasă. Urcă dealul din vârful căruia putea zării satul scufundat în întuneric, inundat de lumina a sute de becuri. Era agitat şi simţea cum i se zbate în piept inima. A stat mult timp acolo privind spre biserica satului, unde era înmormântată mama lui. Îi era ruşine de el însuşi. Dacă cineva l-ar fi întrebat unde-i mormântul mamei lui, nu ar fi fost în stare să-i răspundă.
Odată cu venirea primăverii, odată cu topirea zăpezii, au început să se topească şi poflele lui Ionuţ de a mai frecventa discotecile, lăsând să se vadă bobocii unei noi vieţi, care aşteptau să se deschidă. Ionuţ începuse să meargă tot mai des la biserică şi de fiecare data afla lucruri tot mai noi.
Într-una din zile, tinerii l-au invitat să meargă cu ei într-un alt oraş unde vor juca o piesă religioasă şi anume „Pilda fiului risipitor”. Ionuţ merse cu ei plin de bucurie. Acolo tinerii şi-au dat seama că scena care închipuia crâşma în care fiul risipitor îşi va cheltui ultimul ban, era prea goală şi l-au rugat pe Ionuţ să ia loc la masă, pentru a fi mai mulţi pe scenă. În acele clipe, Ionuţ, a fost pătruns de cuvintele ce se rosteau pe scenă, iar când rolul lui a luat sfârşit sa restras într-un colţ întunecos şi a început să plângă. Degeaba îl mângâiau cei din jur cu frumoase cuvinte, el ştia una şi bună. Păcătuise înaintea lui Dumnezeu şi a mamei lui şi dorea să repare totul, dar nu ştia cum. În clipele următoare lacrimile lui se uniră cu lacrimile fiului risipitor ce sta îngenunchiat la picioarele tatălui său cerându-şi iertare. Atunci Ionuţ, a înţeles ce trebuia să facă. S-a întors acasă mai trist ca nicodată, în noaptea aceea aflase că Domnul Iisus a murit din cauza lui, a murit pentru el, ca el să aibă viaţă veşnică. Şi parcă acelaş lucru se întâmplase şi cu mama lui, murise din cauza lui, murise pentru el, ca el să aibă viaţă. Simţea că nu mai poate să traiască dacă nu face ceva prin care să săsplătească câtuşi de puţin aceste două jertfe ce s-au dat pentru el. Astfel că în Duminica următoare, mergând la Biserică, a auzit chemarea la legământ, la predrarea vieţii în mâna lui Dumnezeu – atunci a înţeles că pentru el sună acest lucru şi îngenunchind în faţa adunării şi în faţa Sfântului Altar a rostit următoarea rugăciune:
Doamne Iisuse, nu sun vrednic să-mi ridic ochii spre Tine, te rog să m ă ierţi că nu mi-am dat seama până acum că eu trăiesc datorită dragostei Tale şi a mamei mele. Nu am cuvinte să-mi exprim bucurie că vă am din nou lângă mine. Promit în faşa Sfântului Altar, că am să dau dovadă prin pilda vieţii mele că Jertfa Ta şi jertfa mamei, nu a fost în zadar!
Amin!
Nu vreau sa abuzez de spatiu deaceea las doar cateva adrese cu povestiri asemanatoare:
- http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2008/09/andrei-i-mo-nichifor.html
- http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2008/09/lacrimile-naturii.html
- http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2008/11/legmnt-i-sacrificiu.html
- http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2008/12/bunico-ngeraii-plng.html
- http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2008/12/vasilic-i-melcul.html
- http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2009/01/o-scump-zi.html
Hi!I love English,so i will write to u in english....i like very much your feelings,thoughts,facts...YOU are a real LADY!i wish from all my heart to be your TRUE friends,or ONE of the best!Thanks!
Sincerely,
Cornelia xxxxxxxxx
Sunt incantata de tot de scrieti dvs....e o relaxare totala citind gandurile dvs!Va doresc multa sanatate si TOT binele din lume!
Cu deosebit respect,
Cora xxxxxxxxxxx
Voi spune si eu o TRAIRE extraordinara,cand numai DUMNEZEU m-a putut salva...dar nu pot in seara asta,ptr ca sunt prea obosita....sorry!
Have a great weekend, my dearest friend Rodica!
Sincerely,
Cora xxxxxxxxxxxxxx
Sorin, am citit si celelalte articole. Foarte frumoase. Thanks
Cora, thank you for your wonderful words, my friend. God bless!!!
Ma bucur nespus ca mai sunt printre cei iubiti si salvati de Domnul persoane care ne cer sa nu uitam niciuna din binefacerile LUI, sa nu uitam sa-i multumim pentru soarele care rasare in fiecare zi pentru noi si pentru aerul pe care-l respiram. A Lui sa-i fie Gloria!
Ma numesc Lidia Rascol, am 77 de ani si locuesc acum in Michigan, USA. M-am nascut intr-o familie de penticostali din judetul Suceava. Din copilarie am cunoscut dragostea Lui Dumnezeu fatsa de mine... Sunt atitea intimplari in care mi-a aratat ca ma iubeste si ca este cu mine, ca mi-ar trebui sa va scriu o epistola intreaga, dar am sa va spun doar o intimplare mai recenta, din luna August 2008, pe care nu o pot uita:
Din anul 2003 lucrez cu o parte din saracii din judetul Vaslui, ma ocup de copii si de batrinii fara ajutor.
Apoi, in 2007, Domnul m-a ajutat, cu suportul din USA, sa deschid o cantina pe linga o biserica ce are 62 de membri adulti, care au 260 de copii. La aceasta cantina maninca intre 80 si 100 de copii.
Domnul ne-a purtat si ajutat, in dragostea LUI, si am fost incurajata astfel sa mai deschid inca doua cantine, in 2008, tot in judetul Vaslui.
A trebuit sa amenajez inca o sala de mese si o bucatarie, dar nu aveam bani si materialele indeajuns - sunt foarte scumpe in Romania.
Fratele pastor al bisericii - care beneficia de acest ajutor pentru o noua cantina - mi-a spus ca vinzatoarea din localitate ii da materiale pe datorie, dar va trebui sa platim la data promisa fixata.
Am cumparat astfel materiale de 43 de milioane de lei. Mai aveam trei zile pina la scadenta si trebuia sa achit suma, dar nu aveam nici un ban.
In ultimul moment am primit un telefon de la Suceava, cum ca o sora din Seattle, WA, impreuna cu sotul ei vor sa ma viziteze; Doamne mare este mila Ta!.
Au venit la Negresti, unde eram eu si am stat de vorba despre cum merge lucrarea; inaugurasem cantina cu 2 zile inainte. Au vazut niste poze; in final am facut o rugaciune de despartire in care au cerut ca Domnul sa ma ajute si sa nu ma lase singura, ca fara ajutorul LUI nu suntem nimic. Apoi mi-au inminat niste bacnote pe care eu nu le mai vazusem si nu le mai avusem in mina mea pina atunci. I-am intrebat: "sunt Euro"?
"Nu, sunt lei romanesti, RON". Apoi au plecat..
Cind vine baiatul fratelui Marica si-i spun ca eu cred ca am primit 8 milioane de lei, el se uita la bancnote si-mi spune: "acestea sunt bancnote de cite 5 milioane fiecare; aveti de fapt 40 de milioane si inca trei sute de dolari." Am cazut in genunchi amindoi.
Aceasta a fost una din expierentele mele. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu si a copiilor Sai, dragoste care s-a aratat in mod real fatza de copilasii flaminzi din jud. Vaslui si fatza de mine. Dragostea si credinciosia LUI este fara de margini.
Lidia Rascol, Michigan, USA
multumesc pentru vizita! Am lasat un raspuns pe blogul meu la " Cu drag, despre locul meu natal". Felicitari pentru ideea cu concursul si mult succes!
Buna. Intorc vizita si ma bucur sa vad o dragoste atat de mare pentru Dumnezeu si cat timp dedicati pentru a vorbi si celorlalti despre cum lucreaza El in viata dvs si cum va bucurati de viata.
Va trimit doua poezii in care am incercat sa exprim cum am descoperit dragostea lui Dumnezeu care este sursa fericirii mele si cum ma invata sa ii iubesc si pe ceilalti:
Fericirea e in ... Dumnezeu
Fericirea e in Dumnezeu...
fericirea e atunci cand eu
Il las sa zambeasca prin sufletul meu,
imi las duhul
sa-i imbratiseze sarutul,
ma prostern inaintea Sfinteniei Sale
si-i ascult Vocea, in genunchi, langa ale Lui picioare.
Fericirea e atunci cand seman tot mai mult cu El,
cand privirea mea Il reflecta pe Cel
ce se uita adanc in ochii mei...
Atunci cand voi emana dragostea Sa,
atunci voi cunoaste fericirea...
Fericirea e in Dumnezeu.
Iubind ca un copil
27.07.06
Ma iei usor de mana, te uiti in ochii mei..
si ma-ntrebi simplu: "Ce vezi cu ei?"
Doamne.. ce sa vad?
Vad suferinta, boala, ingrijorare,
oameni macinandu-si mintea, gandindu-se la "oare
ce se va-ntampla cu mine?
Voi trai pana maine?
Imi voi pierde sufletul sau trupul?
Cand imi voi da duhul...?"
"Priveste din nou, ca un copil.
Ce vezi acum?"
Vad.. un drum..
O Cale.. iar oamenii merg pe Ea..
si sunt mereu in Mana Ta...
"Bun."
Ma iei in bratele Tale si ma intrebi incet:
"Ce simti acum?"
Te simt pe Tine.
"Bine."
Apoi ma trimiti in lumea mea,
intre cunoscutii, amicii, prietenii si familia mea.
"Acum ce simti?"
Uneori... nimic.
Alteori.. parca ii mai iubesc umpic.
Pe unii ii tin aproape de inima mea,
pe altii ii catapultez departe de ea..
"Nu. Iubeste-i ca un copil.
Acum ce simti?"
Te simt pe Tine in ei...
Doamne, dar sunt cei
ce m-au ranit de-atatea ori..
Cum vrei sa ii iubesc?
"Asa cum ma iubesti pe mine"
Sa iubesc ca un copil..
Pura nebunie.. un lucru infantil..
Dar pentru Tine ce e bun?
Ce e nebun?
Tu pe toate le stii, le cunosti in propria plinatate,
Eu le vad tridimensional, le cunosc in parte...
Iar Tu imi spui sa iubesc ca un copil
pentru-a le-ntelege pe toate..
de-acum, treptat, pana voi sta
mereu in prezenta Ta.
cred ca aceste versuri exprima destul de bine cum ma simt iubita de Dumnezeu si cum incerc sa revars iubirea fata de ceilalti.
Era o zi obişnuită de ianuarie.
Eu eram la şcoală, iar ultima oră din ziua aceea era istoria.
Profesorul o asculta pe una dintre colegele mele, iar nouă nu ne putea capta atenţia, fiindcă ne zbura gândul doar la cum să ajungem mai repede acasă.
Mă uitam la desenele realizate de colega mea de bancă, Giulia. Ea obişnuia să se întâlnească cu o gaşcă de copii de vârsta noastră, cu care făcea tot felul de lucruri interzise, iar la şcoală, nu o dată, aprinsese bricheta în bancă şi o ţinea să ardă lemnul băncii doar aşa, din teribilism sau plictiseală. Mă rugam de multe ori pentru ea, ca Dumnezeu să îi vorbească, dar parcă nu vedeam nicio schimbare.
Preţ de câteva clipe, am privit în tăcere desenele ei, apoi am tras aer adânc în piept şi am întrebat-o: "Giulia, crezi că există Dumnezeu?" Ea mi-a răspuns după un moment de gândire: "Parţial, da, însă sunt multe lucruri controversate în legătură cu acest subiect. Am văzut un film în care erau prezentate dovezi că au existat mai multe persoane cu numele Isus, care au fost crucificate şi au înviat a treia zi."
Am început atunci să-i explic că Satan ştie că Isus a murit pentru păcatele lumii şi că doar prin El avem mântuire şi vrea să pună în umbră acest adevăr. El oferă mai multe variante, ca să-i inducă pe oameni în eroare.
Profesorul a remarcat că vorbeam cu colega de bancă şi m-a ridicat în picioare. Mi-a cerut să repet întrebarea pe care o pusese el şi să răspund la ea, că dacă nu îmi dă 3. Poate pentru unii un 3 nu ar fi însemnat nimic, dar pentru mine era o ameninţare reală, fiindcă aveam nevoie de medie mare pentru admiterea la liceu.
Eu nu ştiam întrebarea, am tăcut două secunde, o colegă mi-a şoptit-o, am spus cu voce tare întrebarea, dar nu ştiam răspunsul la ea, aşa că s-a lăsat o linişte apăsătoare. Profesorul le-a cerut tuturor colegilor să deschidă cartea de istorie şi să caute răspunsul la întrebare.
În sinea mea, îmi repetam: "Doamne, ştiu că Tu îmi vei da răspunsul, că Tu mă iubeşti şi le porţi de grijă celor ce sunt ai Tăi."
Colega ce era în picioare spunea în continuare lecţia, iar eu cu ceilalţi 24 de colegi căutam în manual răspunsul cerut. Dintr-o dată, am întrerupt-o pe colega ce vorbea şi am dat răspunsul pe care-l găsisem chiar în secunda aceea. Profesorul se arătă mulţumit şi îmi ceru să mă aşez. Am răsuflat uşurată. Scăpasem fără să încasez un 3.
Seara, am participat la programul de tineret de la biserică. În timp ce eram acolo, am primit un telefon care m-a luat prin surprindere. Giulia îmi spunea că era în faţa bisericii, în frig, şi că voia să intre, ca să se încălzească. Nu mai fusese niciodată la biserică.
A intrat, a stat până la capăt, iar la ieşire mi-a spus că i-a plăcut foarte mult şi că vrea să vină cu mine şi data viitoare.
Mi s-a părut incredibil cum a lucrat Dumnezeu şi cum a găsit cu cale să-mi răspundă la rugăciunile făcute pentru Giulia. Pentru un motiv atât de neaşteptat, din cauza frigului, Giulia intrase în biserică şi fusese mişcată de cele auzite.
I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru dragostea Lui faţă de mine şi pentru răspunsul Lui. A fost pentru mine o zi deosebit de preţioasă!...
Dragostea purtata de Dumnezeu fata de noi .
In anul 2006 28 Iunie am fost inundata .Am sa povestesc
citeva minuni care a facut Dumnezeu cu acesta ocazie .Am
fost treziti cu mari bubuituri in usa ,speriati am coborit
,deschid usa si in fata usii un grup de persoane care
tipau: repede,repede ca vin apele.Nu am putut lua nimic,
> nici medicamentele ,am strigat la sotul si nepotica de 5 ani
> sa coboare repede,santem in pericol ! Ne-am urcat in masina
> si lacrimi am parasit casa In drum ne-am trezit ca nu
> luasem medicamentele ,cind sotul s-a intors deja apa era
> mare curtea plina si venea cu mare viteza . Dupa 7 zile am
> vrut sa venim sa vedem situatia in cartierul nostru .Totul
> era pazit de armata nu aveau voie sa intre nimeni in oras
> decit voluntari care veneau din toate statele apropiate si
> armata ..Nu am reusit sa intram spunindu-ne ca apa nu s-a
> retras si este periculos .Am reusit totusi sa intram pe o
> strada apropiata .Erau acolo un militar si un grup de
> vecini care filmau .L-am rugat pe militar
> sa-mi dea voie sa merg mai aproape ,casa mea e dupa colt
> si nu o pot vedea .Am mers pe mijlocul strazi sa nu cad
> intr-o groapa cu un bat in mana .Apa era pina la
> genunchii.Sotul striga; intoarce-te nu te duce mai departe
> ,toata lumea tipa dupa mine dar eu nu am intors capul si am
> mers inainte .In fine am ajuns acasa cu greu am intrat in
> curte,sub picioarele mele era numai namol alunecam ,dar am
> reusit sa ma trag pina la fereastra de la usa din curte
> .Cind am privit inlauntru dezastru ,apa ,nomol si toate
> intoarse pe dos cum plutise in apa .Usa era blocata nu se
> putea intra, era inca apa ,In curte masa ,umbrela scaunele
> toate pluteau prin apa chiar unul se oprise in virful
> gardului .Fusese apa de 4 metri. Crengile copacilor erau cu
> namol si arse,toate tufele din gradina erau numai namol
> .M-am intors in strada ,deja venise politia dupa mine ,dar
> nu imi pasa ca vazusem casa era in picioare in timp ce
> altele din jur erau cu mult mai avariate ..M-am
> linistit .dupa o mustrare a politei ca nu aveam voie ca
> apa este contaminata si pot sa fac o infectie....pe care
> chiar am facut-o am avut o rana la picior si dupa acesta
> patanie a trebuit sa ma tratez 2 saptamini se infectase rau
> piciorul .A mai trecut citeva zile ,apele sau retras si ne-a
> dat voie sa intram in casa dar numai pina la ora 6pm sa dam
> afara tot ,apsolut tot .fiinca apa a fost contaminata in
> jur erau numai pisici si caini morti In zona noastra este o
> fabrica de piese de avione si lucreaza cu ceva chimicale
> foarte periculoase ,aceste chimicale purtate de ape sau
> revarsat in tot cartierul .Cind am reusit in fine sa intram
> ,dezastru am plins ca la o imormintare .Tot ce aveam mai
> scump si frumos am pierdut .Aveam peretii din piele stil
> vitraliu ,mobila toata din piele alba .Sotul meu a muncit
> mult in acesta casa el fiind designers.Era a doua oara cind
> pierdusem tot ,dece asa o stie El .Am inceput munca,caratul
> afara una cite una ,erau grele
> pline cu apa si namol ,ne-a omorit, ne legau amintiri de
> fiecare lucru din casa .Asta este de la Lauro ,asta de la
> Sorin ,asta de la Lorenz,Caius si ne era greu sa le aruncam
> ca pe gunoaie .Am ajuns la fotografii si casete vidio cu cei
> dragi care nu mai erau ,nu am putut salva nimic ,plins
> ,plins ,plins Strada noastra arata ca dupa razboi muntii de
> mobila,mizerie,dezastru neinchipuit..Eram obositi si copii
> inca nu venise ,asteptam sa vina cel mic din
> Afganistan..Intre timp noi dadusem tot afara ajutati de
> voluntari ,am scos afara peretii interiori,podeaua si o
> lasasem la uscat .Cind au venit copiii au cumparat
> materialele si in 2 saptamini am fost in casa, singurii din
> cartier ne era de multe ori frica sa stam ,la inceput nu
> aveam lumina ,usile le propteam cu scaune .Hotii deja isi
> facuse aparitia vreo 40 ii prinsese ,Multe case erau cu etaj
> si oamenii aveau lucruri de valoare sus .Noi am locuit sus o
> saptamina fara sa stie cineva ca suntem in casa nu
> aveam voie ,ne culcam pe la 2 ,dormeam citeva ore ne
> sculam si ne apucam de lucru ,asa am reusit ca in 2
> saptamini sa fim gata cu cele necesare .Am uitat sa spun ca
> una dintre nurori a fost dusa la emergenta i-a fost rau din
> cauza aerului toxic ,Lorenz la fel vomita si dureri de
> stomac .In fine au plecat copiii ne ajutase ce a fost mai
> greu .Intr-o dimineata ne-am trezit cu vermi mari peste noi
> ,ieseau din pamint,era ceva nou ,in cobinatia cu namolul
> contaminat ,mii de ei erau peste tot ,terasa,ferestrele
> ,strada totul nu era decit negru .Ce ne facem! Eram singuri
> din cartier care ne mutasem .Unde sa ne duce? Ne-am rugat
> Domnului ,Doamne si astia ni i-ai trimis,dece Doamne? Toate
> solutilie nu ii putea ucide .erau mii .Dimineta cind ne-am
> trezit ,privind pe fereastra am vazut sute de pasari tot
> negre .Il strig pe sotul ;”Draga vina sa vezi minunea lui
> Dumnezeu”! in 3 zile nu a mai fost un vereme nicaieri
> ,disparuse .
> Casa nu era curatata toata mai ramasese bezmanul ,garajul
> sa il dam cu clor .Ne-am trezit cu un grup si ne intreaba
> daca mai avem nevoie sa ne ajute la ceva .Am spus, da gardul
> care era cazut sa-l dea afara la gunoi .si bezmanul .In timp
> ce pregateam sa le dau ceva de gustare in duh imi spune
> cineva ;Acestea sunt fratii tai” Cind au venit la masa cea
> ce nu se asteptau ,chiar sau lasat rugati, le spun ce mi-a
> spus Duhul “ voi sunteti fratii mei “
> Cu lacrimi ne-am imbratisat si am multumit Domnului pentru
> acesta .A doua simbata au venit 10 persoane ,la despartire
> i-am rugat sa-mi lase adresa bisericii sa pot scrie un card
> de multumire.Cine credeti ca erau ? Pastorul,diaconul,sotia
> diaconului si inca citeva persoane .Venise de la o distanta
> de 100 de mile Ce minunat Tata avem!.Pe-deasupra eram cu
> toate terminate dar inca nu totul .Vecini mei sau mutat dupa
> un an,au locuit in rulote si astazi avem case parasite care
> nu se mai pot repara .Noi ajusesem invidiosi de toti
> Intr-o zi a venit un ispector sa inspecteze casa ,si ne-a
> spus ca ne va mai da ceva bani de la guvern .Dar cind am
> aplicat actele ni s-a spus ca nu ne da ,noi am terminat casa
> si nu are bani sa ne mai dea .Noi nu am avut asigurare
decit pentru foc nu pentru inundatii .A mai trecut un timp
si intr-o dupa amiaza la adunare pastorul anunta ,daca mai
este cineva care are de reparat ceva in casa sa aplice
pentru ca guvernul a mai aprobat ceva fondurii
Am luat aplicatia dar 2 saptamini am stat cu ea in buzunar
ca fam.mi-a spus:” Mama nu iti mai da nimic “Eu totusi
am aplicat .M-am trezit cu un alt insector sa fotografieze
tot ce se mai putea repara .In casa, afara ,ferestre ca ne
miram ce pozeaza atita ca noi nu l-am chemat pentru asta ci
doar bucataria ca era florul rupt se lasasem mult in jos
.La o alta saptamina au venit 12 persoane ,strada era plina
de masini ale companiilor care venise sa ofere pretul si 3
inspector ..Ni s-a spus ca in 2 saptamini va incepe
lucrarea ,dar nu stiam care lucrare cu ce incepe! Au venit> si mi-a facut peretii noi la bucatarie ,dusimeau nou ,toate
ferestrele la casa schimbate ,toate firele electrice
schimbate ,mi-a bagat izolatie la toata casa ,tevile de apa
izolate ,plus ca mi-a schimbat si acopersiul .Domnul mi-a
dat o casa nou ,cind nici nu ma asateptam .Daca stiam de la
inceput ca dupa nor vine soare nu mai plingeam dupa gunoaie
.Astazi am totul nou, Slavit sa
fie Domnul! Fara sa am asigurare , Domnul a facut sa mi se
repare casa si sa am o casa mai frumoasa ca inainte ,mai
durabila si mai calduroasa .Nu avem cuvinte sa-I multumim
Domnului .Doamne ajuta-ne sa fim crestini credinciosi in
rugacinue si consacrare !
Ps.Va rog scuzati-mi greselile nu sunt buna la scris .
Ce mi-a facut mie Domnul...
Intamplari in viata mea au fost nenumarate cand am vazut dragostea Lui. Eu insa nu sunt important... Ce mi-a facut mie Domnul?
S-a gandit sa ma creeze dupa chipul si asemanarea Sa, chiar daca stia ca eu il voi respinge. M-a iubit inainte de a ma naste. M-a intocmit in pantecele mamei mele, m-a tesut in chip ciudat... si-a frecat mainile de bucurie si a asteptat sa cresc sa pot sa-l cunosc, sa-i vorbesc zilnic, sa avem o relatie Tata-fiu asa cum nu poate fi descrisa in cuvinte. M-a iubit enorm de mult.. s-a gandit la mine cand eu aveam cam -5500 ani si a facut promisiune care a si implinit-o cand eu aveam -1989 ani. A dat ce a avut mai de pret pentru mine, iar eu o perioada l-am batjocorit. A fost totusi cu mine chiar cand il respingeam.. cand ma balaceam in mocirla pacatului El era acolo si suspina pentru mine.. El, Print al Cerului si Creatorul Lumii... nu voi putea niciodata sa-i multumesc indeajuns.. i-am dat inima si viata mea.. astazi am sarbatorit impreuna 6 luni de cand m-am nascut. Mi-a promis din nou: fiule.. te iubesc cu o iubire vesnica! Eu iti sunt scut si pavaza, nu te teme! Esti un cetatean al cerului!
Odată-ntr-o tainică vreme
Din lut cineva mă făcu
Şi dacă sunt om şi nu vierme
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Şi dacă am grai şi nu muget
Să spun ce iubesc şi ce nu
Şi dacă am harul să cuget
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Şi dacă întâia-ţi zidire
Deplin în păcat se pierdu
Nu eu am vrut iarăşi unire
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Şi dacă voi merge vreodată
La Cel ce din lut mă făcu
Voi spune de-a pururea: Tată,
Te laud c-aşa ai vrut Tu!
Tati.. sunt asemenea unui pusti de 4 ani care isi asteapta cadoul de Craciun cu o deosebita infrigurare si nerabdare… asa te astept si eu pe Tine sa vii sa ma iei acasa...
(...A fost cândva o nuntă...cu 25 de ani în urmă, o binecuvântată nuntă cu doi miri frumoşi, plini de speranţe...O nuntă la care a fost chemat Hristos...O nuntă la care mireasa îşi privea mirele ca un dar cu totul special dăruit de Dumnezeu...Mirele ei pământesc i-a condus paşii către Mirele ceresc, către Domnul Iisus Hristos...Atunci, după minunatul refren ,,Hainele vă fie albe!”, mireasa a rostit cu lacrimi fierbinţi două legăminte: unul faţă de mirele pământesc şi unul faţă de Mirele Ceresc...Atunci a început mirajul unei căsnicii binecuvântate... Şi tot atunci a început un frumos dor pentru Mirele Hristos; o aşteptare fericită ţesând la veşmântul de nuntă pentru Nunta Veşniciei...De atunci, cei doi miri au o nădejde, un zbor, un dor, un vis în care amândoi vor să fie Mireasă pentru Mirele Veşnic...Visul lor este visul Nunţii Veşnice...până la împlinirea fericită...cu atât mai mult acum, la nunta de argint...)
,,Visul Nunţii Veşnice
...Raze de argint i se aşază înfiorate pe tâmplele de fecioară ce ascund fiori nemaiîntâlniţi ai mirajului tainic al Nunţii...
Păşeşte atât de sfioasă pe aleile străvezii ale Cerului, în timp ce îngerii îi presară în cale petale din crinii albi, puri, plini de candoarea fecioriei...
Veşmântul alb de Mireasă străluceşte ca argintul împodobit cu alese diamante...
O cunună de luceferi îi mângâie fruntea plină de lumină...
Cu adânci emoţii Ea, Mireasa Preaiubită, simte că este acum mult mai mult decât o regină...Mult mai iubită decât o prinţesă...Ea este acum Mireasă!...Este Mireasa Mielului...
Privirea ei plină de un dor nemărginit este doar pentru Preaiubitul ei care este Unul, El, Iisus Hristos, Mirele Veşnic...
E atâta Soare în ochii Lui!...Parcă e prea multă Lumină....Privirea ei coboară spre mâinile Lui întinse care o aşteaptă....Vede ranele Lui, semnul Iubirii şi Jertfei Lui pentru ea, Mireasa Lui atât de dragă, pentru care El şi-a dat viaţa, ca ea să aibă viaţă...
E copleşită de iubirea Mirelui ei...O, Doamne, va avea o veşnicie pentru a-L lăuda pe Mirele ei atât de drag...
Merge uşor, cu teamă...Parcă pluteşte ca mireasma de crini...Se uită uimită în jur...Serafimi şi heruvimi sunt pregătiţi de marea Sărbătoare a Nunţii fără de sfârşit...
Albăstrele de peruzele şi crini cu petale de argint scăldaţi cu rouă de diamante împodobesc aleea către Cel mult aşteptat...
Doamne, e Nunta ei!...Parcă e un vis...un vis prea frumos...Dar totul e real...Se întâmplă aievea... Mirele ce o aşteaptă la capătul aleeii e El, Cel pe care de atâta timp îl aştepta cu roua în gene...E El, Cel pentru care a ţesut cu răbdare şi cu iubire, podoabele pentru rochia ei albă de Mireasă...
...Of!Inima îi tresare de o tristă amintire...S-a întâmplat de mult...Tocmai când admira frumuseţea veşmântului ei de Mireasă, au apărut câteva pete pe albul imaculat....A încercat să o spele cu lacrimile ei....dar în zadar...Inima îi era atât de deznadajduită....Cum să se prezinre aşa în faţa Mirelui ei?!... A plâns mult atunci...Şi, într-o taincă rugăciune de pocăinţă, ea , fecioara, cea ce avea să devină Mireasă, şi El , Hristos, s-au împăcat...Iubirea a cunoscut taina ce uneşte inima Miresei de a Mirelui...El a atins veşmântul ei cu ranele Lui din care încă picura sângele iubirii Lui, şi totul a devenit atât de alb, atât de strălucitor!!!...
...Acum priveşte din nou mâinile Lui în care citeşte Iubirea Lui Jertfitoare...
E atât de fericită! Va avea o Veşnicie de Iubire...O Veşnicie fericită pregătită doar pentru ea...O Veşnicie în care nu se va mai sătura să îl privească nestingherită pe dragul ei Mire...O Veşnicie fără doruri, fără lacrimi, fără umbre...Doar cu zâmbet şi lumină...cu lumină din Lumină...mai strălucitoare decât aurul şi argintul...
Mai are un pas până la Mire...Acum vede clar că în palmele Lui întinse scrie ,,Te iubesc!”, iar în privirea Lui vede chemarea Iubirii ,,Mireasa Mea, vino să-Mi cazi la piept!”...şi Mirele făcu un pas în întâmpinarea ei...Dar ea, copleşită de Iubire, cade în genunchi...Inima nouă din pieptul ei începe să cânte...Corurile de îngeri încep să cânte...E un cântec nou, nemaiauzit...Tot Cerul cântă...Doamne, e Nuntă! E Nunta ei şi a Mielului...E copleşită! E mult mai mult decât în cele mai frumoase vise ale ei...
Pământescul ei plâns de fericire e acum un Cânt Nou...un cântec fericit....
Zborul după care tânjea e mai mult decât un zbor: acum e o plutire infinită de fericire...
...Tresare din nou!.. Ce înfiorare sfântă îi cutremură fiinţa?! Ce atingere nemaiîntâlnită stinge orice înfiorare din vechea tină?!...
Inima începu să cânte ca a îngerilor când Mâinile Iubirii, Mâinile Mirelui ei, o ridică şi îi pune în deget Inelul Nunţii Veşnice...
Cerul întreg e un singur cântec...Cel mai frumos!...Nespus de frumos!...Necuprins de versurile şi de melodiile omeneşti cele mai inspirate...
Iubirea a iubit deplin!...Iubirea s-a jertfit!...Iubirea a învins!...Ea dăinuieşte pe vecie!...Iubirea e Dumnezeu!...
Cerul are acum un Mire şi o Mireasă într-o Veşnică adorare...într-o veşnică iubire...într-o Nuntă Veşnică...Nunta Veşniciei!"
Şi o poezie:
M-APROPII CU SFIALĂ
(august-2007...Eram prăbuşită în praful drumului ce ducea la cruce lovită crunt de neiubire...
În Lumina Lui Hristos v-am zărit pe voi , fraţii mei, şi v-am iubit şi m-am lăsat iubită ca doar aşa ranele Lui şi ranele noastre primeau alinare...
Din acest frumos Poem al relaţiei noastre, am desprins aceste versuri...)
M-apropii cu sfială de Crucea Ta, Iisuse drag,
Şi mă târăsc prin praful gros al neputinţei.
Mă simt aşa de singur, aşa de trist, ca un pribeag
Ce parcă-şi pierde-ncet comorile credinţei.
Îmi reazăm fruntea de-o piatră din cărare,
Iar braţul frânt mi-atârnă lâng-un mărăcine,
Genunchiul se zdrobeşte, şi sângeră şi doare...
Doar palma-mi prăfuită se-ntinde înspre Tine.
Şi gândul meu şi dorul şi tremurul fiinţei
Ar vrea să Te cuprindă de-acolo, din cărare,
Dar Tu, Iisuse, îmi vrei aurul credinţei
Să se ridice-n slavă din colbul cel mai mare.
Cu-o ultimă putere mi-ndrept privirea-n sus
Spre crucea biruinţei, a jertfei şi-a iubirii.
Mă uit la mărăcinii ce fruntea Ţi-au străpuns...
Şi izbucnesc în lacrimi izvoarele durerii...
...Deodată uit durerea din sufletu-mi uscat
Şi parcă-nmugureşte nădejdea şi iubirea.
Şi nu ştiu, ori Tu Te-ai coborât, ori eu m-am ridicat,
Dar ştiu că astăzi începe nemurirea.
Mi-ai dat putere nouă să mă ridic din drum,
Mi-ai dat avânt s-ajung sub crucea Ta grăbit.
Mă uit în jur cu drag şi tot ce văd acum
E parcă o frântură din Raiul pregătit.
Cărarea de noroaie e-acum aur curat,
Şi-n loc de mărăcine răsare trandafirul.
Ca în Saron mireasma se dăruie înalt,
Şi-n aurul Luminii petala-şi dă rubinul.
Şi peste toate-acestea Tu străluceşti frumos,
Privirea-Ţi mă pătrunde cu irizări de stea,
Grimasele durerii au devenit surâs,
Speranţa-mi înfloreşte rodind nădejde-n ea.
Şi-ncep s-alerg spre Tine cu braţele întinse
Uitând toată durerea zdrobirii îndurate
Ce-atâta vreme grea în inimă îmi plânse
De dorul din iubire de soră şi de frate.
Acum mă-ntâmpini iar cu inima duioasă,
Îţi simt iubirea Ta ieşindu-mi înainte
Atât de caldă, de dulce şi-atâta de frumoasă
Prin cei ce azi mi-s frate, ori soră, ori părinte.
Şi pân’ s-ajung la Tine mă-mbrăţişează ei
Şi-mi dăruiesc iubirea cu focul cel mai mare.
Mă uit în jur...O, Doamne, ce mulţi-s fraţii mei!!!
Şi-s toţi îngenunchiaţi la sfintele-Ţi picioare.
Dorind ca îmbrăţişarea să fie mai întreagă
Îngenunchiez şi eu cu inima-mi topită...
Oh, Iisuse dulce, ce-nlănţuire dragă
Îmi farmecă fiinţa atât de copleşită!!!
Iubirea Ta ne strânge pe toţi la Pieptul Sfânt
Şi ne alină drag pe toţi la fel deodată.
Oh, Iisuse scump, ce mic e-acest Pământ!!!
Nu poate-ncape-ntrânsul fericirea toată.
O, Doamne, dă-ne Cerul! Întreg ni-l dăruieşte
Să-ncapă-n el toţi fraţii şi toată bucuria.
Te-dură şi de mine, mă iartă, mă sfinţeşte,
Să-Ţi pot cânta Iubirea toată Veşnicia.
Amin!
Ce lucru minunat si lucru dupa care alearga toata lumea, sa castige dragostea aproapelui.Dumnezeu este dragoste, El ne-a iubit intai.Cum isi arata El dragostea fata de noi?prin insusi faptul ca ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, si daca santem ca El si noi trebuie sa fim dragoste. Psalmistul spune : “Tu mi-ai intocmit rarunchii, tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: te laud pentru ca sunt o faptura asa de minunata.Minunate sun lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta !Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat ca in adancurile pamantului.”El a creat pentru mine florile, animalele si intreaga natura.
Pot sa spun ca Cel care m-a creat nu ma iubeste?
Noi suntem obisnuiti sa vedem dragostea lui Dumnezeu numai atunci cand avem evenimente deosebite in viata noastra si Dumnezeu ne ajuta sa iesim biruitori.Daca nu se intampla pe placul nostru putem spune ca nu ne iubeste Dumnezeu?Intamplarile de zi cu zi prin care trecem silindune sa facem din dragoste voia Creatorului nostru sunt aduceri aminte ca dragostea lui Dumnezeu nu a incetat si nu va inceta , si scot in evidenta cat de mici si neinsemnati suntem noi.Dragostea lui Dumnezeu este.Ea nu creste sau scade dupa sentimentele noastre.
De multe ori fac lucruri care nu sunt pe placul parintilor mei si nu fac cinste dragostei care ei mi-o poarta .Dar ei ma iubesc.Actiunile mele nu schimba cu nimic dragostea lor pentru mine Bine este sa intelegem ca nu ce facem noi ne face iubiti inaintea lui Dumnezeu ci el ne iubeste neconditionat pentru ca El este dragostea.
1. Iubeste Domnul pasãrea si crinul înflorit,
Pe ei de îi iubeste El si eu Îi sunt iubit.
R: Iubit de El, iubit de El, de Domnul sunt iubit!
Pe copilasii mari si mici, pe toti iubeste El!
2. Si porumbelul din vãzduh de Domnul e iubit,
Sã nu primeascã pe copii, sã nu-I fiu eu iubit?
3. El, floririca ce-a creat, frumos a colorat,
O îngrijeste ne-ncetat, si eu Îi sunt iubit!
Sexul are un pret http://nazireat4him.blogspot.com De ce "Dragostea Adevărată Aşteaptă" ?
De ce se merită sa rămâi virgin?
Ce inseamnă să ai un legământ cu Christos şi să rămâi legat de Isus?
Un mesaj care nu se predică prin biserici azi, un mesaj care nu este transmis prin liceele şi facultătiile noastre, pentru că nu mai sunt lideri spirituali care să trăiască aşa ceva, sau există ruşine, prea mult păcat personal,trecut plin de răni şi experiente sexuale, sau este prea revoluţionar să atragi atenţia cu acest subiect contemporan.
Gândeşte'te şi la consecinţele sufletului, nu doar la experieţa şi plăcerea sexului.
Consecinţele sufletului sunt mai importante decât cele ale trupului.
Acest film trebuie să il arătăm mai departe tinerilor români..ca să nu zică nimeni: "nu am ştiut"!
Curaj tuturor.
Alegeti sa fiti speciali.
In Ochii Lui.
deja suntem.
Multumiri celor care ati votat articolul meu!
Many thanks for those who voted my article!
Marius
Post a Comment