Citeodata comentez pe cite un blog... si reusesc sa imi pun o parte din minte, din inima sau din suflet acolo. Pastrez din cind in cind cite un fragment din asta care mi se pare ca ma reprezinta si ...le adaug la categoria... "ce-mi mai trece prin cap" ...ca sa nu uit. E un fel de :
Oglinda, oglinjoara mea...
Uite ca-i buna si batrinetea la ceva!...
......................
Citeodata pierdem in viata… uneori ni se pare ca pierdem doar pentru ca am crezut ca am avut…
....................
Eu zic ca cine este nepasator fata de altii, de fapt este nepasator fata de el insusi. Cu cit un om gindeste mai mult, cu atit are mai multe reactii… uneori nu le arata, pentru ca nu vrea sa se expuna, ori nu are incredere in cei din jur, ori vrea sa controleze reactiile celor care-l privesc…
Pentru mine, indiferenta, ca lipsa a sensibilitatii sufletesti… este opusul dragostei, si nu ura.
Ce mai inseamna pentru mine indiferenta, daca o analizez dupa reperele mele? Poate fi… lene intelectuala; poate fi prostie; poate fi nesimtire…
Eu am o anumita toleranta la temperaturi inalte de cind am fost electrocutata si o parte din nervi au fost arsi. Faptul ca nu simt caldura este rezultatul lipsei unei sensibilitati, a unor nervi care sint morti. Aplic asta la discutia noastra si imi dau seama ca oamenii indiferenti poarta in ei ceva mort… si de-aia nu reactioneaza.
Cind doi se casatoresc, desi stiu bine ca persoanei celelalte ii lipseste o anumita sensibilitate pe care ei si-ar dori-o, si cind se gindesc ca, in timp, respectivul se va sensibiliza de dragul lor… ce gogoasa mare!… (Nu ma intrebati de unde stiu.)
Solomon zicea pe drept cuvint: ce nu este sa nu pui la socoteala. Sintem toti diferiti? Sintem. Uneori este bine sa fim diferiti. Daca toata lumea s-ar speria de paianjeni, cine ne-ar apara granitele? Si daca toata lumea ar vomita la vederea singelui, cine ar face operatii?
Nepasarea cred ca este indiferenta sufletului; pe cind indiferenta are mai mult aplicatie fizica…
Dar astea sint sensibilitatile mele fata de acest subiect… si doar v-am spus ca nu simt nici apa fierbinte…
.........................
Cred dimpotriva… ca sa traiesti mai bine si sa ai pace si liniste, trebuie sa faci ceva. Nepasarea iti va da un sentiment de vinovatie (asta bineinteles daca esti in posesia unui suflet si daca nu ti-ai ucis constiinta).
E obositor cind nu esti indiferent, pentru ca implica actiune. Dar cind obosesti din cauza asta, dormi bine. De ce? Pentru ca nu te urmaresc gindurile.
Uite, o batrinica nu poate urca in autobuz… esti grabit… o impingi, tu urci, ea cade …autobuzul pleaca, tu te uiti inapoi si ea este undeva pe jos. Ma intreb cum se simte indiferenta ta? Ma intreb daca mai vrei sa fii indiferent? Ma intreb daca iti mai doresti o asemenea atitudine… ca, la urma urmei, indiferenta este o reactie fata de viata… a mea, a ei… a lor…
Acelasi scenariu… alta atitudine… de data asta “pasare”… O ajuti pe batrinica sa urce… ai intirziat un pic… a intirziat si autobuzul… sau autobuzul pleaca fara tine… Sint sigura ca am intirziat si din alte motive alta data… intirzierea nu este o crima… si n-o sa ai dureri de suflet.
Pentru ca asta se intimpla. Chiar daca acuma indiferenta iti tine mintea adormita, constiinta adormita. E posibil ca in viitor sa se trezeasca …si anumite greseli facute din indiferenta, acuma te vor haitui la infinit, fara sa-ti dea sansa sa le rezolvi… trecutul este de mai multe forme gramaticale… doar ca toate sint inca in… trecut…
Ca si datoriile, asa se aduna anumite lucruri. Cine este destept nu-si face nici datorii …finante… si nici datorii prin indiferenta…
Viata e ciudata. Ca regula generala, ne intilnim cu tot ce am facut in viata mai devreme sau mai tirziu… te poti intilnii cu indiferenta pe care o practici acuma in copiii tai… si ei iti vor arata o indiferenta pe care numai tu o vei intelege… pentru ca va fi o copie a ceea ce le arati astazi, si posibil ca obiectul indiferentei lor sa fii chiar tu…
...................
Citeodata tacerea vorbeste mai mult decit ar putea rosti cuvintele. O tragedie intreaga intr-o lacrima, dorinti, si vise, si pareri de rau intr-un suspin… zimbetrul este mai siret ca el se plimba intre bucurie, stare de vis si ironia cea mai crunta. La fel si risul… ori nebunia fericirii …ori fericirea nebuniei, a sarcasmului si chiar a urii…
Din ce traiesc mai lung dintr-aia mi se pare ca oamenii folosesc cuvintele mai mult sa se ascunda, sa incurce si sa redirectioneze atentia de la ceva… sa traga pe sfoara si sa ii manipuleze pe cei care ii asculta.
Poate de la capatul de viata unde sint eu, se vede altfel…
No comments:
Post a Comment