CIND SINTEM PREA GRABITI SA MERGEM NICAIERI...

...de o bucata de vreme vreau sa traduc povestea asta pe care am citit-o prima data la Cristina...si acum vad ca fratele Branzei a preluat-o de la cineva ...si eu de la el...si daca va place...dati-o mai departe. Personal am tras multe concluzii din povestea asta, una dintre ele ca dau multa atentie lucrurilor mai putin importante si nu destula celor care sint importante. Vedeti si voi ce concluzie trageti...

O ilustratie buna pentru multe concluzii. Un violonist in metrou, sau, Cum trece pe langa noi frumusetea dumnezeiasca a lumii!January 30, 2009 3:08 pm laurentiu From Youtube/Trilulilu/VideoGoogle

<http://laurentiudumitru.ro/blog/category/from-youtube-trilulilu-videogoogle/>

Un barbat a intrat in statia de metrou Washington DC si a inceput sa cante la vioara; era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de Bach. In acest timp, aproape o ora, s-a calculat ca pe langa el au trecut mii de oameni, multi dintre ei in drum spre job-uri.

Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde… insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic.

http://www.youtube.com/watch?v=hnOPu0_YWhw <http://www.youtube.com/watch?v=hnOPu0_YWhw

Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers. Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul. In mod cert, intarzia la munca!

Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician.

Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul.In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul.

A strans $32. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere. Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari.

Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa (s-au epuizat toate biletele) in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$.Este o poveste reala. Joshua Bell cantand incognito metrou a fost un experiment organizat de Washington Post (celebrul ziar) ca parte a unui experiment social despre perceptie, gusturi si prioritati ale persoanelor.

Intrebarea era aceasta: intr-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem frumusetea? Sau n-o mai apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?Una dintre posibilele concluzii ale acestui experiment ar putea fi:Daca nu avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata… cat de multe alte lucruri ratam in viata ??!!

Dacă ne lăsăm mereu duşi de griji nu mai avem timp să ne bucurăm de frumuseţea dumnezeiască a lumii în care trăim.

Dacă fugim mereu după carieră şi bani nu mai valorificăm nimic, rămânem carnali şi materiali, uităm că suntem chipul lui Dumnezeu.Sursă: OrtodoxiaTinerilor.ro <http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/01/un-violonist-in-metrou/>