de Lidia Rascol
Ma bucur nespus ca mai sunt printre cei iubiti si salvati de Domnul persoane care ne cer sa nu uitam niciuna din binefacerile LUI, sa nu uitam sa-i multumim pentru soarele care rasare in fiecare zi pentru noi si pentru aerul pe care-l respiram. A Lui sa-i fie Gloria!
Ma numesc Lidia Rascol, am 77 de ani si locuesc acum in Michigan, USA. M-am nascut intr-o familie de penticostali din judetul Suceava. Din copilarie am cunoscut dragostea Lui Dumnezeu fatsa de mine...
Sunt atitea intimplari in care mi-a aratat ca ma iubeste si ca este cu mine, ca mi-ar trebui sa va scriu o epistola intreaga, dar am sa va spun doar o intimplare mai recenta, din luna August 2008, pe care nu o pot uita.
Din anul 2003 lucrez cu o parte din saracii din judetul Vaslui, ma ocup de copii si de batrinii fara ajutor. Apoi, in 2007, Domnul m-a ajutat, cu suportul din USA, sa deschid o cantina pe linga o biserica ce are 62 de membri adulti, care au 260 de copii. La aceasta cantina maninca intre 80 si 100 de copii.
Domnul ne-a purtat si ajutat, in dragostea LUI, si am fost incurajata astfel sa mai deschid inca doua cantine, in 2008, tot in judetul Vaslui. A trebuit sa amenajez inca o sala de mese si o bucatarie, dar nu aveam bani si materialele indeajuns - sunt foarte scumpe in Romania. Fratele pastor al bisericii - care beneficia de acest ajutor pentru o noua cantina - mi-a spus ca vinzatoarea din localitate ii da materiale pe datorie, dar va trebui sa platim la data promisa fixata.
Am cumparat astfel materiale de 43 de milioane de lei. Mai aveam trei zile pina la scadenta si trebuia sa achit suma, dar nu aveam nici un ban.In ultimul moment am primit un telefon de la Suceava, cum ca o sora din Seattle, WA, impreuna cu sotul ei vor sa ma viziteze; Doamne mare este mila Ta!
Au venit la Negresti, unde eram eu si am stat de vorba despre cum merge lucrarea; inaugurasem cantina cu 2 zile inainte. Au vazut niste poze; in final am facut o rugaciune de despartire in care au cerut ca Domnul sa ma ajute si sa nu ma lase singura, ca fara ajutorul LUI nu suntem nimic. Apoi mi-au inminat niste bacnote pe care eu nu le mai vazusem si nu le mai avusem in mina mea pina atunci. I-am intrebat: "sunt Euro"? "Nu, sunt lei romanesti, RON". Apoi au plecat..
Cind vine baiatul fratelui Marica si-i spun ca eu cred ca am primit 8 milioane de lei, el se uita la bancnote si-mi spune: "acestea sunt bancnote de cite 5 milioane fiecare; aveti de fapt 40 de milioane si inca trei sute de dolari." Am cazut in genunchi amindoi.
Aceasta a fost una din expierentele mele. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu si a copiilor Sai, dragoste care s-a aratat in mod real fatza de copilasii flaminzi din jud. Vaslui si fatza de mine. Dragostea si credinciosia LUI este fara de margini.
Lidia Rascol, Michigan, USA
No comments:
Post a Comment