Vreau sa va fac o marturisire. De cind mi-am clarificat gindurile cu privire la ce as vrea sa fac cu acest blog, si cum as vrea sa incurajez si sa traduc micile mele povestiri care sa ne dea de gindit si sa ne dea solutii si sa ne aminteasca ca Dumnezeu este la cirma corabiei…ei bine, de cind mi-am stabilit intentiile si mi-i le-am clarificat, de atunci un fel de depresie si de desnadejde imi da tircoale si tot felul de intimplari domestice m-au bombardat si m-au facut sa-mi tirii picioarele si sa-mi las umerii in jos si sa umblu cu capul plecat ca un detinut din ala ce poarta niste lanturi groase si o bila uriasa de fier legata de el …ca sa nu fuga.
Mai intii mi-i s-a stricat rezistenta la apa calda, apoi mi-i s-au stricat farurile la masina si astazi cind am venit de la biserica am trecut pe la magazin si mi-am luat o bucata de peste . Am venit acasa, mi-am pus sortul si mi-am scos tigaia…si am dat drumul la stovul electric…yeah…ati ghicit…nici ala nu merge.
Oh…asta a fost asa ca o lovitura de gratie…M-am infuriat si n-am mai mincat nimic…nu ca am sa cad acuma de pe picioare de slabita…dar gindul sa renunt la peste cu mujdei…e dincolo de trist.
Sint absolut sigura ca unii dintre voi aveti probleme mult mai mari decit asta si va comportati mai bine. M-am aruncat in pat si am stat cu plapuma in cap pina am adormit. Nici asta nu este asa un lucru grav ca somnul linisteste mintea si clarifica gindurile….doar ca nici nu vreau sa ma mai gindesc la ele.
Adineauri am chemat un electrician care este si pastor la o Biserica de negrii. Am lasat un mesaj. M-a chemat dupa ceva timp inapoi si m-a intrebat care-i problema. I-am povestit despre problemele electrice ce le am. Mi-a zis…”nu…nu alea…n-ai sunat prea bine in telefon…” I-am spus ca toate problemele astea marunte m-au dat peste cap si-mi vine sa pling…si sa ma dau batuta. Mi-a zis ca miine trece sa vada de electricitate dar pentru acum sa caut si sa cint o cintare de multumire ca o sa-mi treaca. “Praise The Lord”! mi-a zis de citeva ori…
Am inchis telefonul si m-am pus pe marginea patului si m-am gindit... cum diavolul ma loveste exact in intentiile mele bune. Cum sa incurajezi cind esti descurajat, nu?
Si uite ca mi-a venit in minte si cintarea potrivita:
“O cintare de marire am in inima mereu
De cind L-am gasit pe Isus la Calvar.
El a dat odihna sfinta, pace sufletului meu,
Si sint liber fericit prin al Sau har…
Inima mea cinta azi cintarea
Plina de nespuse bucurii,
Mai frumos, nici ingerii nu cinta,
Ca acei din valea plingerii…”
6 comments:
Nu te-ai prins? Ori de cite ori promitem sa lucram pentru slava Domnului, cel rau pune piedici. Dar cel ce este in noi este mai tare decit cel ce este in lume si a si trimis incurajare.
Am trecut pe aici doar ca sa-ti dau o imbratisare calda, chiar daca suntem la mare distanta.
Te salut cu Psalmul 121.
Rodica,curaj nu esti numai tu in astfel de probleme ."Sa-i spui lui Isus orce durere ,ce citeodata te-apasa greu"...
Cristina...m-am prins! Ca tot vechile lui siretlicuri le foloseste...
Lia, asta este primul Psalm care m-a invatat Buna mea. Il reciteam seara la culcare.
Vio...mi-am reparat astazi luminile la masina. Miine vine electricianul si...nu este chiar sfirsitul lumii desii ieri credeam ca este destul de aproape...
:)
Fetelor...Dumnezeu sa va binecuvinteze cu tot ce stie El ca va lipseste. La vreme de nevoie se cunosc prietenii; va multumesc!!!
DE CE-S CUPRINS DE GRIJURI
De ce-s cuprins de grijuri?
De ce-s îndurerat?
Inima mi-e mâhnită
Iar sufletu-ntristat.
Doar Isus Salvatorul
Cu mine-i ne-ncetat.
Refren: El pasărea hrăneşte
Şi de crini e grija Sa,
El pasărea hrăneşte,
Nici de mini’ nu va uita.
Cântarea fericirii
Înalţ spre slava Sa.
El pasărea hrăneşte
Nici de mini’ nu va uita.
Când ispitit mă aflu
Şi noaptea m-a cuprins,
Pe buze n-am cântare,
Iar zelul mi s-a stins,
Privesc atunci la Isus
Şi viaţa iar s-aprins.
“Luptând, inima voastră
Să nu se tulbure!”
Isus aşa îmi spune
Şi pacea-mi dăruie
Căci Calea, Adevărul
Şi Viaţa-I numai El.
Esti obosit...si-n suflet apasat, spune-i Lui Isus...singur!!!
Avem tot felul de cintari anitidepresante...
Thanks Mihaela...
Post a Comment