FABULE PENTRU COPII -3-

Trimisa de Carmen Bogdan
Capcana

Perembi, vanatorul, a pus o capcana. Ea consta pur si simplu dintr-o canistra de ulei in care a facut o gaura. Pembri o umpluse cu pietre si nisip, iar deasupra pusese un strat de nuci. El a pus capcana sub un copac Buyu din jungla . Apoi s-a indepartat repede si s-a asezat la umbra ca sa stea la panda.
Nu a durat mult pana cand au venit in numar mare tovarasele maimutei Nyani din neamul lor. Au si simtit in nas mirosul ispititor al nucilor. Palavragind cat le tinea gura s-au apropiat.
Una dintre ele Toto, s-a aventurat pana la canistra. A apucat-o si a a scuturat-o. S-a uitat fix inauntru si si-a bagat nasul in deschizatura. Aa, ce bine mirosea!
Mintea de maimuta ii spunea: N-ai decat sa-ti bagi laba prin deschizatura, si toate nucile vor fi ale tale!
Toto s-a uitat in jurul lui. Mirosul care ii ajungea la nas vorbea o limba clara. Repede ca fulgerul a bagat laba prin gaura mica si a apucat cat de multe nuci a putut. Si acum repede afara cu ea! Dar incheietura il durea si nu iesea din deschizatura. Incerca din nou sa traga dar laba strinsa cu toate nucile in ea nu iesea . Toto se vaicarea tare. Iar celelalte maimute strigau ca din gura de sarpe. Una dupa alta se intreceau in sfaturi bune. Toto tragea cu toata puterea de laba. Dar nu ajuta la nimic.
Perembi stiuse exact cat de mare sa faca gaura. Twiga s-a ivit deodata deasupra unui tufis.
“Da drumul la nuci ,Toto”, a strigat prieteneste girafa, “si atunci vei putea sa-ti scoti laba”.
Dar in neamul maimutelor nu era obiceiul sa dai drumul unor nuci apucate. Din nou a strigat Twiga:”Nu-ti dai seama? Nucile sunt cele care te tin. Da-le drumul si atunci esti liber!”
Vanatorul din umbra zambea pe sub mustata. A apucat sacul, a pus mana pe bat si s-a dus incet spre maimuta.
Toto, de frica, a rasturnat canistra si o tara dupa el. Dar tot nu reusea sa-si scoata laba.
Tovarasii lui s-au intors in coroana copacului Buyu scotand tipete puternice.
“Da drumul nucilor si fugi!” a strigat Twiga disperata.
Dar o maimuta adevarata nu da drumul la ceea ce a apucat o data.
Toto tipa tare si voia sa fuga, dar capcana il tinea strans.Perembi vanatorul, a lovit cu batul.
Ametit, Toto a cazut pe spate. Degetele iI s-au desfacut, si nucile s-au rastogolit iarasi in canistra. Laba ii era libera, dar era prea tarziu, caci Toto se afla deja in sacul mare si intunecos. Actionase ca o maimuta, si tot ca o adevarata maimuta fusese prinsa.


Multa vreme domneste tacerea. Daudi clatina trist din cap, apoi spune: “Cine poate rezolva aceasta ghicitoare? Stiti voi ce nume poarta aceasta capcana?”
Se aude o soapta de jur imprejur. Apoi cineva spune:
“Numele capcanei e pacat”.
Daudi incunvinteaza.
“Numai cine nu este mai destept decat aceasta maimuta poate crede ca va scapa din aceasta capcana, cata vreme se tine strans de anumite lucruri care ii aduc neaparat captivitatea si in cele din urma moartea. De aceea spune Biblia: Plata pacatului este moartea”.